Te iubesc, ariciul meu mic

Slash - în centrul istoriei relațiile romantice și / sau sexuale dintre bărbați

Sonic și CO
Caractere principale: Arici Sonic, Umbra Ariciului Paring: Sonadow. Evaluare: - fanfiction, care pot fi descrise în relație cu nivelul săruturi și / sau pot fi prezente indicii de violență și alte momente dificile „> PG-13 Gen: .. Romantic - fic pe relația blând și romantic are de obicei un final fericit . "> Romance. Drama este un conflict între eroi și societate sau unul cu celălalt, experiențe intense și active de diverse coliziuni interne sau externe. . Poate ca rezoluție prosperă și nefericită conflict „> Avertismente Drama: - în caracter,« nu în natură „- o situație în care se comportă caracter fic destul de diferit, cum ar fi de așteptat de la descrierea sa în canon. "> Dimensiune OOC: - puțin fanfic. Dimensiune de la o pagină tipărite la 20. "> Mini 2 pagini, 1 parte Stare: finalizat






Premii din partea cititorilor:

Un arici mic mergea de-a lungul străzii. Fata săracă și-a pierdut părinții. Câteva minute mai târziu, Sonic își pierde conștiința de impotență.

Pentru toți iubitorii de Sonadow!


Publicarea altor resurse:

Ploaia ploua. Nu ai putut să spui că se plimba. Ploaia se revărsa ca o găleată. Nu era deja soare. Norii negri au închis-o, fără a lăsa razele calde să atingă solul. Pudeluri mari, mici, erau peste tot. Toată tăcerea a fost frântă de picăturile de ploaie, coborând pe asfalt.

Doar prin toată această groază a fost un arici mic, de vreo zece ani. Ochii sunt roșii cu lacrimi, picioarele aproape nu țin. Un lucru bun, toată ziua, a rătăcit pe străzi, fără să știe unde să meargă. Numele lui era sonic. Un arici mic Sonic. Cu 12 ore în urmă părinții lui au fost uciși. A fost un incendiu în casa lor, unde numai Fiul a reușit să scape, dar el încă mai are arsuri. Speriat, Sonic a fugit de acasă. Poliția a decis că a murit, iar corpul său a fost ars complet.

De fiecare dată când a umblat, a văzut siluetele lor, mai multe dintre aceste lacrimi și dureri în picioare mai puțin. Făcându-se neîngrijit pe asfaltul umed și murdar, Sonic închise ochii.


În aceeași direcție ca și Sonic, a fost un arici negru-roșu. Ei au numit Shadow. Acum sunt șaisprezece ani. El este forma perfectă a vieții, căreia îi scuipă deloc, dar aceasta este o minciună, nu adevărată, zvonuri. Într-adevăr, el este foarte bun, dar nu toată lumea o vede. De fapt, nimeni nu a văzut încă acest lucru.

Mergând încet sub umbrelă, Shadow auzi strigătele. Nu! Nu ca un câine whines, dar ca un copil mic, care este rănit, sta și plânge. Căutând subiectul acestui sunet, Shed a văzut o figură mincinoasă în depărtare. Apropiindu-se mai aproape, era îngrozit, deși fața lui nu era vizibilă. Ridicând un mic corp albastru, sa dus la el acasă.


Închizând ușa cheii, Shadow scoase mașinile de șlefuit și se duse în camera lui. Sonic pentru Shadow părea frumos și lipsit de apărare. Un pic admirându-i, cămășina neagră s-a dus în spatele trusei de prim ajutor. Având tot ceea ce avea nevoie, a început să dezinstaleze arsurile. După ce nu a terminat un loc de muncă dificil, el și-a fixat privirea din nou pe cea albastră. El minte, snorts și nu deranjează un arici mic. Pentru moment.







După un timp, Sonic încet a început să se trezească. Emerald ochii s-au grăbit să se teamă în întreaga cameră, privind fiecare subiect. În capul meu, de mai multe ori, era o singură întrebare: "Unde sunt eu?". Burns nu a făcut rău atât de mult, dar a existat oboseală. Sonic a continuat să stea în pat.

Zece minute mai târziu, Shadow a venit să vadă Sonic. El a fost la timp. Apropiindu-se de pat, Shed se încleșta lângă Fiul, privind în ochii lui.
- Buna ziua. Poți să spui ceva? - Shed a început primul. Sonic îl privi cu teamă.
- Alo Eu pot. răspunse Sonic.
- Care-i numele?
- Sonic.
- Și eu umbra. Deci, Sonic, și cum ai ajuns singur pe stradă, fără părinți, așa și în vremea asta? Întrebă Shadow, așezându-se puțin mai aproape de copil. Sonic nu răspunse, ci doar privi trist la podea și își coborî urechile.
- Hei. Umbra ridica capul copilului de bărbie, făcându-l să privească în ochii lui. "Nu aveți părinți sau ați scăpat?" întrebă Shadow.
Lipirea, Sonic a răspuns:
- Au murit într-un incendiu și eu, speriat, am fugit. - Lacrimile transparente au început să curgă din ochii smaraldului.
- Nu plânge. Shadow șterse o lacrimă de obrajii noului său prieten. "Vrei să trăiești cu mine?"
- Vreau să! - A răspuns fără somn.
- Naiv. gândul Shed, zâmbind în albastru. "Cred că trebuie să vă spălați și să mâncați". - Se încheiase Shadow, luând copilul în brațe. Sonic era înspăimântat, dar nu spuse nimic.

După un timp, Sonic se afla deja în cadă. Botul era roșu, iar întregul corp era în spumă. Umbra spală cu grijă rănile și corpul cu un prosop.
- Ouch! Sonic a țipat când Shed a apăsat o zgârietură pe genunchi în toamnă.
- Îmi pare rău. - Umbra mângâia capul Fiului și a început să spală spuma.
- Eu însumi! "Somnul a luat dușul de la mâinile lui Shadow." Spală spuma, Sonic a vrut să iasă din baie. Shadow și-a șters prosopul și apoi a luat din nou bandajele.
- Umbra și spune-mi despre tine. - Sonic sa uitat la Umbra, care îmbrăca rănile.
- Numele meu este Shadow Hedshog. Eu sunt 16. Eu sunt forma perfectă a vieții. Nu trebuie să știți mai departe. Acum tu.
- Numele meu este sonic. Am 10 ani. Am viteză supersonică. Îmi place să merg pe natura și să fug. "Un vis a vorbit cu un zâmbet pe față.
- Cred că asta e tot. Vrei să? întrebă Shed.
- Pentru a fi sincer, nu. Sonic se uită la el însuși. - Mulțumesc.
- Nu e dificil pentru mine. Vom dormi? E târziu. - Umbra a rostit în mod misterios ultimul cuvânt.
- Nu vreau să dorm. Sonic a văzut și a zâmbit puțin.
- Ce ești încăpățânat. Trebuie să dormim. Shadow la prins pe Sonic în brațe.
- Ay. Hei! - Somnul a început să se mișcă și să râdă.
- Sonic, e greu pentru mine să te gâdilesc când te mișcați. Shadow a râs și el. Sa simțit ca un frate mai mare.

Dintr-o dată, Shadow îi sărută brusc Sonic pe buze. Își opri loviturile și se uită la Shed cu surprindere. Sărutul era fără limbaj, dar blând și aerisit. Pentru Shed, Sonic îi plăcea foarte mult gustul.
Sărutul a durat 30 de secunde. Umbra sa îndepărtat de Sonic, uitându-se la el cu pleoape voalate. Realizând ceea ce făcuse, Sed își luă imediat mâinile de pe Sonic.
- Îmi pare rău. Nu știu ce a venit peste mine. Ești încă un copil. - Shed a început să se justifice, acoperindu-și fața cu o mână de rușine.
- Și ce? Întrebă încetișor Sonic. Umbra se uită la el cu surprindere. - Și ce, că sunt un copil? Și eu te-am plăcut, Shadow. șoptea Sleep, șezând în umbra lateral și coborând capul. Obrajii ardeau cu jena și gâtul îi era uscat.
- Și eu. Mă placi? Spuse Shed, apropiindu-se.
- Da. - Sonic dădu din cap, privind în jos.

Shadow îl luă pe Sonic, tragându-l spre el și atingându-i buzele cu el. Mișcările erau netede și moi. Totul este ca un vis, dar chiar mai bine.
Sonic răspunse sărutului, închizându-și ochii.
- Deci vrei să te culci? - Zâmbind, întrebă Shadow.
- Cu tine voi pleca. Sonic răspunse cu un zâmbet.

Deja culcat pe pat, Shadow îl îmbrățișase pe Sonic, mângâind acele.
- Umbra, nu mă vei lăsa? Niciodată? - cu speranță în ochii lui, a întrebat ariciul albastru.
- Voi fi întotdeauna cu tine. Te iubesc. "Shed a sărutat Sonic pe frunte, ținându-i bine.
- Și eu te iubesc, Shadow!
- Ariciul meu mic. - Cu o șoaptă și un zâmbet pe față, spuse Shed, adormind.

Știu, am făcut-o în mod special pentru ca evenimentele să treacă repede. Deci, fără pretenții cu privire la motivul pentru care evenimentele se dezvoltă atât de repede. Sper că îți place fanficul meu * / / *.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: