Dacă un antreprenor individual este o persoană cu handicap din grupul 2

Dacă un antreprenor individual este o persoană cu handicap din grupul 2

O persoană cu dizabilități este recunoscută ca persoană fizică cu orice deviere în plan fizic sau mental care nu-i permite să lucreze pe deplin și să existe în societate. Posibilitățile unei astfel de persoane sunt limitate din cauza unei boli care a condus la dizabilități. Boala provoacă, de regulă, restricții de severitate variabilă, astfel încât handicapul are diviziuni în primul, al doilea și al treilea grup. Există și dizabilitatea copilăriei, adică persoana care a apărut înainte de vârsta majoratului. Persoanele cu dizabilități din toate grupurile se bucură de beneficii în obținerea pensiilor, ocupării forței de muncă, plății locuințelor și plăților comunale și altele.







Un antreprenor individual poate fi de asemenea dezactivat. Desfășurarea activităților economice de către persoanele cu dizabilități nu este interzisă de legislația în vigoare, dimpotrivă, inițiativele în acest domeniu sunt puternic încurajate de stat. Deci, un antreprenor individual este o persoană cu dizabilități din cel de-al doilea grup care primește beneficii în calcularea și plata impozitelor și a diferitelor taxe.







Organele guvernamentale regionale pot de asemenea să stabilească un privilegiu pentru întreprinzătorii cu handicap atunci când plătesc un impozit pe transport. În plus, autovehiculele special amenajate pentru nevoile persoanelor cu handicap sau cele obținute cu ajutorul organismelor de protecție socială nu sunt considerate a face obiectul impozitării. Un astfel de transport este considerat extrem de necesar pentru existența persoanelor cu handicap și nu este supus impozitării.

Antreprenorul individual este o persoană cu dizabilități a celor două grupuri în condiții egale cu persoanele cu dizabilități din grupele 1 și 3 care sunt scutite de impozitul pe proprietate. Dacă o entitate comercială deține terenul și o utilizează în scopuri comerciale, în conformitate cu articolul 389 din Codul Fiscal, acesta este obligat să plătească impozitul pe teren stabilit. Persoanele cu dizabilități sunt egale cu plătitorii de impozit funciar în aceeași măsură ca și alte persoane juridice, precum și persoane fizice. În acest tip de impozitare, prestațiile nu sunt furnizate.

Se poate concluziona că handicapul nu reprezintă un obstacol în calea desfășurării afacerilor și întâmpină sprijinul statului la toate nivelurile - de la înregistrarea IP la calcularea sumei impozitelor și taxelor.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: