Bună ziua, dragi cititori și invitați ai blogului. Vreau să vă felicit în ziua Rusiei, vă doresc bunăstarea ta și a familiei tale! Au un weekend minunat! Ei bine, în acest articol aș dori să atingeți subiectul accentului asiatic.
Cu privire la complexitatea accentului asiatic.
De regulă, toți cei care studiază o limbă străină vorbesc cu un accent specific, care nu este întotdeauna înțeleasă de vorbitorii nativi și, în unele cazuri, chiar provoacă un zâmbet. Nu este vorba de profesori sau de programul de instruire. Acest lucru se datorează particularităților discursului nativ al elevilor, pe care îl transferă în mod obișnuit la limba studiată. Într-o limbă luate pentru a atenua sunetele, în unele, dimpotrivă, să le înlocuiască mai greu, dar undeva și nu au nimic ca sunetul dorit. De exemplu, franceză, vorbind în limba engleză, fără rușine, „Burr“, și să depună eforturi pentru a schimba accentul de fiecare cuvânt pe ultima silabă, așa cum se obișnuiește în propria lor limbă. Și, indiferent cât de greu încearcă să-și eradică accentul. el nu este nu, și el se arată. Deși acest lucru nu este un exemplu foarte bun, deoarece un adevărat parizian nu-și va schimba limbajul unic pentru nimic.
Originea aromei.
În plus, limbile europene au numeroase trăsături comune, care le permit studenților, bineînțeles, să obțină o pronunție aproape perfectă. Asieni sunt o altă chestiune. Reprezentanții puterilor estice se află într-o situație dificilă, studiind, de exemplu, limba engleză, deoarece nu are nimic de-a face cu discursul lor oral și scris obișnuit. Ei uneori nu au numai sunetele folosite de britanici, ci și abilitatea de a le pronunța.
Accentul indian, de exemplu, este capabil să uimească un începător în limba engleză. Acesti tipi vorbesc repede, le place să schimbe accentul pe fiecare cuvânt, mânca jumătate din sunete și crește tonusul expresiv. Cei care vorbesc mai mult sau mai puțin clar și încet, rostit oricum un „L“ moale și combinația de „mii“ încăpățânare înlocuiește cu „d“.
Japonezii nu spun deloc un "l". Acești reprezentanți ai Asiei folosesc rar limbi străine. Și, deși unii locuitori ai insulelor japoneze încă învățau să vorbească engleza. fără nici un accent specific, nu fac. Îi place să sune sunetele surde, iar litera "L" este înlocuită cu "p". Sunetele lor sunt mai muzicale și mai deschise, deoarece buzele nu se pot întinde fizic suficient pentru a obține sunetul necesar "o" sau "y".
Coreenii, dimpotrivă, învață limba engleză în perfecțiune. Cu toate acestea, spun ei, pronunția lor este chiar mai rea decât cea a indienilor. Lucrul este că dispozitivul cu fălci nu le permite să pronunțe în mod clar sunetele "l" și "r". Unii chiar cad sub cuțit pentru a prăji călcâiul limbii, ceea ce împiedică dictionarea impecabilă. Coreenii tind, de asemenea, să sune sunetele surde, iar la sfârșitul cuvintelor, încheind cu un sunet consoană, o vocală apare misterios.
Chinezii au preluat și limba engleză. Majoritatea studenților participă la cursuri ca parte a grupurilor mari, astfel încât trebuie să facă majoritatea lucrării în sine. În ceea ce privește accentul, ei doresc, de asemenea, să înghită cuvinte. Și nu este vorba despre încercarea de a le tăia sau de a vorbi mai repede. Nu, doar niște silabe nu se pronunță. Nu există sunet "g" în discursul chinezesc, prin urmare, în limba engleză, ei încearcă să o evite. În plus, interdental "th" este, de asemenea, dat chinez cu dificultate. În ceea ce privește intonațiile cu care discursul lor nativ este renumit, în limba engleză dispare. Deseori, discursul englez al chinezului mediu seamănă cu vocea unui robot fără suflet incapabil de emoție. Acest lucru este făcut conștient, astfel încât să nu se facă o greșeală în alegerea tonului și să nu se cerceteze din greșeală interlocutorul, așa cum este posibil în China.
Dar filipinezii vorbesc bine engleza, deși, ocazional, sufletește și subliniază. Limba lor este, în general, este derivat dialect, astfel încât în plus față de limba engleză în cazul în care există cuvinte spaniole și un pic de dialecte locale.
După cum puteți vedea, accentul este o parte integrantă a personalității vorbitorului. El este prezent la orice persoană, de aceea pentru a scăpa de el este pur și simplu imposibil. Probabil, acest lucru nu este necesar, este important doar să se realizeze înțelegerea.
Succese, prieteni și înainte de comunicare!
Alte articole:
Trimiteți-le prietenilor: