Un incident rău sa întâmplat cu un tânăr israelian, Mark G., în timpul unei călătorii în Rusia. Fiind în mașina trenului Moscova-Cheboksary, repatriatul, ofițerul de rezervă al IDF, a fost reținut de poliție și a trecut prin multe minute neplăcute.
Motivul a fost faptul că Mark citea ... o carte evreiască. Potrivit lui, a fost văzut de unul dintre pasageri, care bănuiau imediat că ceva nu era de acord. Femeia vigilentă rusă a raportat "unde ar trebui să fie": un agent IGIL călătoresc în tren.
În anecdotal, pare că compatriotul nostru a avut un timp greu. Marca a fost imediat reținută de ofițerii de poliție ruși, care au început să-și scuture bagajele. Potrivit israelienilor, a trebuit să depună mărturie de trei ori - unor polițiști diferiți.
În cele din urmă, i-au cerut scuze și l-au eliberat acasă - la soția sa și la un copil de un an, rămânând la rude în Cheboksary.
Afișați mai multe 2
Bunica mea a fost foarte, foarte vechi, chiar ca un copil nu am putut imagina vârsta ei, pentru că atunci când în anul Jocurile Olimpice de la Moscova am fost cinci ani, a fost bunicuță-optzeci și patru. Aproape nu a părăsit casa și memoria ei a fost rea. Mătușa Sania, care a trăit împreună cu noi, a scris în special pentru ea o notă că nu este necesar să gătești nimic și să-i pui la cutia de pâine. Apoi bunica a scos pâinea din cutia de pâine, amânând nota, și a înțeles că era necesar să pregătească o cină, care adesea avea timp să gătească. Bunica a suferit două foame - foamete în anii '20 regiunea Volga și post-război, și cel mai important gândul că nepoții ei nu sunt lăsate de foame. Între timp, ea aproape că nu a mâncat, mai ales atunci când în ultimii ani s-a deteriorat de sănătate în timpul iernii și tot crezut că bunica nu sa trezit, dar ea a fost situată aproximativ o lună, o beau ceai verde cu biscuiti, si apoi sa ridicat și a început să facă treburile casnice.
A trăit până la vârsta de 93 de ani. Familia noastră este tatăl nostru (fiul ei), mama și fratele meu și am trăit deja separat. Apartamentul a rămas o mătușa Sonia, a carui bunica lui longevitate nu a primit, probabil datorită faptului că mătușa Sonia era un bucătar minunat și cofetar, dar, foametea este, de asemenea, amintit și a crezut că este necesar să mănânce tot ce a trăit până la 75. Apartamentul are un frate care , după ce am trăit o vreme, am găsit un cumpărător pentru bani foarte buni. Am avut de a face cu lucruri vechi și în curând el mi-a adus, printre altele, o cutie de fotografii și imagini între anii '60 și '40 au găsit șapte foarte vechi. Vreau să le arăt.
Textul rus este scris pe spatele bunicii Zulaikha, în conformitate cu el imaginea ei frate mai mare Abdullah Ali Reversul (Aliev) și bunicul ei, și străbunicul meu, Kurban Ali. O imagine din 1916, stră-străbunicul este de 111 de ani, iar în trei ani, în timpul războiului civil, va muri de tifos. Despre tifos, mi sa spus de mama mea, care a văzut anterior această imagine și a auzit povestea ei. Pe baza informațiilor de pe partea din spate, imaginea este luată într-o fotografie Astrahan Bochkareva maestru, proprietarul premiilor în spectacolele de la Anvers și Bruxelles - atât de bine, aș spune. Câte Astrachani câștigă acum premii la expozițiile europene de fotografie? Ceea ce este scris în arabă nu am nicio idee. Unchiul meu, fratele tatălui meu, știa cu excepția rusă și tătară, engleză, germană, franceză și arabă scris, eu sunt doar ignorant, știu doar rusă și engleză.
Aparent, bunica a fost foarte îndrăgită de frații ei, pentru că cinci dintre cei șapte sunt ei. Aici, din nou, Abdulla Alievich, aparent, este în fruntea familiei sale.
Iată o altă fotografie a lui.
Partea din spate este goală, carton simplu. Anul nu este specificat, dar judecând după mustața unui mare unchi, aceasta este cea mai veche fotografie a sa. Fotograful e diferit. AI E Vesav. În înregistrările ale fotografiei Astrahan am găsit doar o mențiune despre ea - „În 1916, se redeschide artistul foto AI Vosvenek în secțiunea 1 de pe Nikolskaya Street într-o casă vizavi de greutățile de trezorerie Agamzhanova (acum în această clădire este un număr de școală de artă 1 ) "Din nou - înseamnă că a lucrat mai devreme.
Printre imaginile sunt două fotografii ale unui alt frate, bunica, dar ele nu sunt făcute în Astrahan și în Stambule.Ili în Constantinopol, pentru că ortodocșii nu au fost expulzați din ea.
Numele bunicii fratelui său era Mutallib Ali-zad (Alievich), iar după cum este scris pe spate, aici este student la Universitatea din Istanbul. Despre fotograful nu a putut găsi nimic, cu excepția menționării în rândul catalogului aceleiași universități. Este posibil ca fotograful să moară în pogromul din 1923. Fotografia arată vizibil vizibil mai veche decât toate celelalte, din câte știu despre soarta lui Mutallib, este încă posibilă în secolul al XIX-lea.
O altă fotografie a lui Mutallib (așa cum mi se pare).
Asemanarea este foarte mare, dar uniforma este deja diferită și chiar există și curele de umăr. Aș dori să găsesc un expert în limba arabă, poate că voi învăța ceva mai mult. Cel mai probabil aceasta este doar o formă de cursuri universitare de vârf, dar este mai bine să știți cu siguranță.
O altă imagine, în măsura în care pot spune, este bunicul meu (inscripția din spate nu este foarte lizibilă, dar foarte asemănătoare cu numele său complet).
Cea mai mică imagine a tuturor. Filmat în Astrakhan, în fotografia lui S. Klimashevskaya, probabil cel mai popular maestru Astrakhan și cu siguranță proprietarul celui mai vechi studio din Astrahan. Klimashevskaya în studioul său împușcat Chernyshevsky, Shalyapin și Gorky. Designul fotografiei, pe care Klimashevskaya l-a schimbat adesea, coincide cu imaginea din 1903, însă cu siguranță nu presupun că voi judeca.
Și ultima fotografie, fotografia de grup, care este pe ea - nu știu.
Fotografia din 1918, bunica mea avea 22 de ani și este posibil ca fetița cu ambreiajul să fie ea. Poate este o fotografie a surorilor ei cu mama ei. Este necesar să căutați experți în arabă. Nu sunt sigur că așa ceva, dacă există un pikabu, va vedea această fotografie, așa că ar fi frumos să găsești un forum lingvistic potrivit cu arabiștii.
Nu știu prea multe despre soarta oamenilor din imagini, se pare că avem rude în Astrahan, astfel încât cineva din familia lui Abdullah a supraviețuit. Dar Mutallib, dacă nu mă înșel, undeva în 1906-1908 a plecat în Iran în timpul revoluției și a murit acolo.
Asta e tot. Ține memoria strămoșilor tăi.
PS. Pentru că eu sunt foarte recunoscător pentru bunica mea, este pentru că la momentul respectiv nu a fost de acord cu propunerea de căsătorie a comerciantului Astrahan (dacă nu înșel) Obezyaninova.
Afișați mai multe 7
Arabă, chineză și japoneză sunt considerate limbile cele mai dificile, potrivit Institutului de Serviciu Diplomatic al statului. Departamentul Statelor Unite. Finlandeză, maghiară și estonă sunt printre cele mai dificile - din cauza numărului mare de cazuri.
La vecinul de pe o ușă a văzut această inscripție.
Proprietarul asigură că hârtia cu litere prelungește durata de viață.
Lucrul angajat a adus statuia adus din Egipt (există încă nisip stropiri în interior) și a cerut pentru a afla ce poate însemna textul în relief pe partea din spate (blestem frică în relief). Nu am venit cu nimic mai deștept decât să vă cer ajutorul. În mod separat, cer să mă ierți pentru calitatea fotografiei.
P.S. tipul meu îmi spune că spune "nu aruncă în aer", dar nu-l cred.
Afișați mai multe 1
Bună ziua, dragi prieteni! Ajutați traduceți inscripția pe monument. Este foarte necesar!
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: