Imediat erau înconjurați de copaci. O cărare abia vizibilă a condus prin pădure, iar Charlie, urmând în spatele lui Neren, sa trezit brusc înconjurat de o varietate de sunete. Păsările se răsuceau pe ramuri, urmărind oamenii care mergeau. Chiar și iarba ruginită ruginită sub picioarele ei părea plină de viață. Aici a ieșit un iepure pe calea. Apoi un cerb privi afară din spatele unui copac. Apoi, toate sunetele pădurilor au început să se dizolve treptat în lătratul fericit care se apropia. Câteva secunde mai târziu, Sprinter-Bob a ieșit din tufișuri și la atacat pe Charlie cu un strigăt entuziast.
- Bobul! - Ținând un câine mare de costum de paie, strigă Charlie.
- Asta e al tău? Întrebat Neren.
- Nu, prietene. Dar eram responsabil de asta până când Benjamin era plecat.
- Câinele ăsta a apărut primul. El a venit peste pod, iar după el au venit alți: câini, pisici, ponei, iepuri. Asta e tot. Le-am auzit plecând și am fugit să se uite la stâncă. O vedere extraordinară! În lumina lunii, animalele trec prin pod!
- Dar de ce au venit aici?
- Pentru că e în siguranță aici. Nu o simți? Acolo, în oraș, niște rău s-au trezit. Stai, tatăl meu va explica totul.
Și înainte ca Charlie să aibă ceva de întrebat, Neren sa întors brusc și a sărit peste drum. Sprinter-Bob a alunecat una lângă alta și Charlie sa oprit. Își ridică capul și văzu deasupra lui o cupolă de ramuri goale. Da, sa simțit în siguranță aici. A fost pace și un simț uimitor de securitate. Mă întreb ce fel de persoană se va întâlni? Dacă Neren este descendentul regelui Scarlet, este foarte posibil ca și tatăl ei. Și cine este el? Un hipnotizator? Sorcerer? Un vârcolac?
Avea un gard viu și o poartă largă. Inima lui Charlie începu să piardă. Neren era deja în curte, dar Sprinter-Bob îl aștepta pe Charlie la poartă. În partea din spate a curții stătea o cabană mică și cărămizi roșii pe ambele părți. Fumul a crescut din coșul casei, iar întregul acoperiș din ardezie a fost întărit de păsări. Curtea era plină de tot felul de animale. Poneii au prins iarba din zăpadă. Câinii au luat ceva de la hrănitorii de piatră și pisicile s-au așezat pe tot gardul.
"Câinele este la bord!" O pasăre cenușie strigă din fereastră.
Desigur, era un papagal Lysander, Homer.
Charlie nu a avut timp să vadă alte animale. Atenția lui a fost atrasă de un bărbat de vârstă mijlocie stând pe verandă, cu o față maro, bătută de vreme și un păr alb strălucitor.
Și Charlie a observat un topor uriaș, care, aparent, omul era gata să pună imediat în acțiune.
- Tată, l-am adus pe Charlie Bona, spuse Nerein, ușor emoționat.
- Văd, Neren. Dar te-am interzis să intri în oraș. Vocea era înăbușită, era o mânie îngrozită. Vorbind fiicei sale, omul nici măcar nu sa uitat la Charlie. - Presupun că ați trecut podul de fier?
- Îmi pare rău. Se uită la degetele pantofilor ei. "Eu ... nu puteam rezista".
- Bineînțeles! Nu puteam rezista! - Tatăl și-a ridicat vocea. "Învățați vreodată să vă fie frică?" Veți învăța prudența?
Nerein zâmbi sperăm.
- Dar te bucuri, nu-i așa? Mă bucur că l-am adus pe Charlie?
Omul a mormăit în supărare și a tras toporul în ciocan cu o leagăn. Sa întors și a intrat în tăcere în casă.
Ciudat, dar nu a ucis ușa. Cu toate acestea, Charlie sa simțit foarte neplăcut.
- Tatăl meu pleacă repede, spuse Neren confidențial. "E un pic supărat, dar este ca un foc care se estompează." Să mergem la căldură! - Fata a mers la ușă.
Dar Charlie nu sa mișcat. În ciuda frigului, nu voia să părăsească animalele. Unii știau deja. E ceva ce-i deranjează pe duck-ul lui Emma. Papagalul Homer sta pe poarta, în colțul cel mai îndepărtat al curții, cu două iepuri albi, foarte asemănători cu iepurii din Olivia.
- Cred că o să iau Sprinter Bob și să plec, spuse Charlie fetei. - Prietenii mei pot veni și își iau animalele de companie.
- Nu! A lovit brusc pe Neren. Nimeni nu ar trebui să știe despre locul ăsta. Atunci, tatăl meu se înfurie. Să mergem! Ea dădu din cap lui să intre. - Trebuie să vorbiți cu el.
Charlie nu părea că acest bărbat cu părul gri, iritabil era atât de dornic să vorbească cu el, dar Neren a strigat atât de insistent încât aproape că a mers împotriva voinței sale.
Sprinter-Bob a venit cu Charlie la ușă, dar nu îndrăznea să intre în casă. În holul mic, Neren și-a aruncat pantofii. Charlie a făcut la fel. Apoi Neren deschidea a doua ușă și se aflau într-o bucătărie confortabilă și curată. Ceainicul fierbea pe aragaz, lemnul ardea fierbinte în aragaz. Lampa de kerosen care stătea pe masa rotundă luminează camera cu o lumină slabă.
Părintele Neren ședea într-un fotoliu lângă sobă și o femeie se aplecă peste el și-l convinge în ceva. Sa uitat la copiii care au venit și a zâmbit. Charlie avea imediat îndoieli.
Femeia, ca și Neren, era în mod clar o femeie chineză. Ar trebui să fie ceva de spus, dar pentru ceea ce sa întâmplat, Charlie a fost complet nepregătit. Observă deodată că toți zidurile, până la ultima bucată, erau atârnate cu fotografii asemănătoare ferestrelor, din care se vedeau munți și munți. Erau vârfuri de zapada albe inundate de soare si lumina lunii; munți, răsfățați de zăpadă cu umbre violete și steaguri multi-colorate împrăștiate de-a lungul lor.
Într-una din poze, alpinistul se află în fața camerei. El râde, salută, iar ochelarii lui întunecați sunt trași pe o pălărie tricotată. Charlie a auzit literalmente râsul său. În jurul lui era o agitație, apoi bucătăria se mișca brusc dintr-o parte în alta și dispăru. Charlie a rămas singur. El a navigat la munții îndepărtați.
E rece. Aerul îngheț înconjoară fața. Charlie zboară peste zăpada albă strălucitoare și râsetele se aude mai tare și mai tare.
Cineva ia apucat mâinile lui Charlie. Este o rușine. El a încercat să se elibereze, dar sa dovedit a fi dincolo de puterea lui. El a fost tras, târât, scuturat - până când a venit la el însuși. Când Charlie și-a deschis ochii, sa dovedit că stătea pe pragul bucătăriei, iar o pereche de ochi albaștri îi priveau cu putere, iar fața nu mai părea supărată.
Nu lăsând mâinile băiatului, tatăl lui Neren la condus pe Charlie în sobă și la așezat pe un scaun.
- Mi sa părut că am fost într-un fel de durere. Charlie se uită din nou la imaginile de pe pereți. - Ai fost acolo, domnule.
- Ai ales momentul potrivit pentru călătorie, Charlie Bon. Ne-a speriat pe toți până la moarte - a răspuns părintele Neren.
- Oh, deci știi despre ei? Adică mișcările mele?
"Bine ați venit la noi, Charlie," interveni femeia chineză și-l privi pe bărbat în mod reprobabil. "Soțul meu este îngrijorat de Neren, dar nu ar fi trebuit să te superi." Acest lucru este greșit. - Femeia clătină nervos capul, se mișcă pe scaun și se așeză la masă.
- Îmi pare rău, murmură Neren, îmbrățișând-o. - E vina mea. Îmi pare rău, mamă!
- Și care este numele tău? Omul la întrebat pe Charlie.
- Bartolomeu. Eu sunt fiul lui Ezechiel Bloor. Nu-ți face griji, în familia mea sunt o oaie neagră. Nu mi-am văzut tatăl sau fiul de mult timp. Sunt la fel de departe de mine ca și luna de la sol - văzând alarmarea chipului lui Charlie, adăugă el în grabă.
Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua
Articole similare
-
Citiți cartea hobbit și Saruman (retur), autorul suslin dmitry online pagina 72 de pe site
-
Citiți cartea intersecția lupilor, autorul Belousova Olga pagina 1 online
Trimiteți-le prietenilor: