Inconștientul în personalitate este un fenomen misterios, la care și filozofii antice au atras atenția. Introducerea extensivă a acestui termen în psihologie și, în prezent, în viața noastră de zi cu zi, suntem îndatorați lui Sigmund Freud, fondatorul direcției psihodinamice în psihologie.
Este oarecum absurd să includem conștiința într-un articol despre inconștient, dar este imposibil să nu-l includeți aici. Conceptul de conștiință este un subiect larg separat, aici nu avem sarcina de a vorbi despre conștiință.
Din punctul de vedere al conceptului de nivel al inconștientului, conștiința este stratul superior al psihicului, "punctul de lance", marginea de tăiere pe care psihicul o întâlnește cu lumea.
Z. Freud nu a acordat prea multă atenție conștiinței în lucrările sale și la identificat cu atenția individului.
Constiinta se concentreaza (sau se concentreaza) si periferia. În centrul conștiinței este întotdeauna activitatea actuală a omului. Subiectul pe care o persoană este concentrată direct la un anumit moment în timp.
De exemplu, acum, pentru tine, în centrul atenției conștiinței citiți această linie.
La periferia conștiinței sunt acele fenomene, obiecte sau gânduri despre care știm și despre moment, dar nu ne concentrăm direct pe ele.
De exemplu, dacă citirea acestei linii este acum în centrul atenției conștienței dvs., atunci semnificația liniilor anterioare ajunge la periferia conștiinței.
Preconștientul este într-un sens un strat de serviciu. Preconștientul apără conștiința de supraîncărcare. În preconștiință există acele impresii, care în momentul în care persoana nu este conștientă, dar care le poate adresa în orice moment.
De exemplu, pentru tine, începutul acestui articol a intrat cu siguranță în domeniul preconștientului: citiți această linie, nu vă amintiți ce a fost la început. Dar dacă vă concentrați și vă stabiliți sarcina de a vă aminti, cu siguranță veți reuși.
În preconștient există toată experiența care este irelevantă momentan, care nu are nici un caracter traumatic. Potrivit lui Z. Freud, servește preconfecționat ca un fel de tampon între conștiință și inconștient.
Denumită condiționată de noi "reprimată", acest nivel al inconștientului este subiectul principal al atenției conceptelor psihodinamice ale personalității.
La al treilea nivel al inconștientului sunt acele componente ale psihicului care au fost realizate odată, dar au fost forțate în inconștient dintr-un anumit motiv.
Principalul motiv pentru reprimarea în inconștient este că o anumită experiență pentru persoană este traumatică, intolerabilă, dureroasă. Psihologul, fără a avea resursele necesare pentru a integra această experiență, o înlocuiește în mod fiabil. Gradul de fiabilitate poate fi, de asemenea, diferit.
Această zonă a inconștientului, conform lui Z. Freud, este cea mai extinsă. Creșterea personală și munca psihoterapeutică cu personalitatea sunt posibile datorită conștientizării diferitelor elemente ale psihicului care sunt cuprinse în acest strat.
Acest nivel al inconștientului este cel mai adânc nivel al fenomenelor psihice, cel mai arhaic și apropiat de procesele psihofiziologice și biologice din corp.
Conține fenomene psihice pe care personalitatea nu le-a cunoscut niciodată și nu le-a putut realiza. De exemplu, instinctele vieții și ale morții, a căror existență a fost postulată de Z. Freud. Sau un alt fel de activitate reflexă.
Strict vorbind, fenomenele acestui nivel depășesc deja conceptul individului și sunt incluse în funcționarea psihicului la niveluri mai vechi.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: