GRAFICĂ. Alfabetul grecesc conține 24 de semne. Formele de scrisori au variat foarte mult în funcție de localitatea și maniera scriitorului.
Pentru sunetul "în" folosit inițial "digamma" (F) - o scară dublă, apoi a dispărut de la utilizare. Direcția literei este obișnuită - de la stânga la dreapta, numai în antichitate extremă - de la dreapta la stânga.
Bibliografie:
Conceptul general al Greciei antice. lang. Hoffmann O. Geschichte der griech. Sprache, Lpz. 1911 Thumb, Handbuch der griech. Dialekte, 1912; Streitberg, Geschichte d. Indo-germeni. Sprachwissenschaft; Wackernagel Fr. Die griechische Sprache, Lpz. 1912; Debrunner A. Griechische Wortbildungslehre, Hdlbr. 1917; Meillet A. Geschichte der Griechischen Sprache, Hdlbr. 1920; Sturtevant E. H. Pronunția limbii grecești și latine, Chicago, 1920; Pernot H. D'Homere, o istorie, Histoire, ecriture, prononciation du Grec, 1921; Bechtel F. Die Griechischen Dialekte, Berlin, 1921; Hermann E. Silbenbildung im griechischen und in den anderen indo-germanischen Sprachen, Gottingen, 1923; Carnoy A.J. Manuel de linguistique grecque. Les fii, les forme, le stil, Louvain, 1924. Despre. diferite genuri literare: Crouse A. și M. Istoria literaturii grecești, P. 1916. Istoria stilului: Norden Ed. Mănăstirea antică Kunstprosa, I-II, Lpz. - Berlin, 1909.
NOUĂ LIMBA DE SĂNĂTATE. - Deja din secolul al VIII-lea. Hristos. era limba greacă vorbită a suferit o schimbare puternică, dar numai la sfârșitul secolului al XII-lea și al XIII-lea. ele au afectat scrierile. Acestea includ conținutul, în ciuda noua formă în perioada bizantină. Modificările la acest lucru au fost chiar înainte de căderea Bizanțului și a dialectelor folclorice, a limbii oficiale și a limbajului scris. Vorbește grecește în direct. prin semnificația sa practică, a depășit limbajul necrotic al scrisului învățat, care păzea "puritatea" elementelor și formelor sale. Discuția dintre limbajul vorbit viu. iar scrisul a fost chemat la începutul lui Hristos. eres încearcă să salveze de la "vulgarizarea" aprinsă. Acest curent a fost numit "atticism" și este asociat cu numele lui Dionisie al Halicarnasului. În cercurile de savanți dogmatică de circulație „attitsizma“ a primit de dezvoltare puternică, și epoca „Renașterii Antichității clasice“, a dat o lovitură limba vie vorbită, legalizat limba lipsită de viață a formelor grecești, întârziind în mod artificial dezvoltarea lor, creând o prăpastie între discursul de viață și literă moartă dogmatică. Această discrepanță între care delimiteaza clase de forme grecești lingvistice ale societății desemnate o linie luminoasă în elenistice, perioadele bizantine și moderne, terminând cu zilele noastre. Epoca este asociat cu cucerirea turcă a Greciei a învins attitsizmu. Din influența limbii cuceritorilor, limba științifică a fanarioților nu a fost păstrată (a se vedea mai jos). Sub această influență a apărut o limbă greacă modernă, numită turcii romilor (romeika); numele romanilor era numit turcii tuturor locuitorilor care nu aparțineau rasei lor. Domeniul de aplicare "romeyskoy" adverbe cuprindea Livadia, Morea, Tesalia, Anatolia, Ph.D., Arhipelagul, Cipru, și Insulele Ionice. În forma sa cea mai pură, dialectul românesc a fost păstrat pe insulele cele mai puțin comerciale ale Arhipelagului și în regiunile muntoase. Dicționarul acestui dialect a fost pătruns de cuvinte străine și de transformări, simplificând limba vorbită, facilitând gramatica sa. Deci, de exemplu. în limba greacă a apărut verbul auxiliar - „a avea“, străin în limba greacă veche. Pe baza acestui proces, orice încercare din partea unor scriitori, atât critici și George Cornaro Hortakisa, consolidarea limba vorbită de limbă drepturi.
În secolul al XVIII-lea. burghezie comercială, crescut bogat, datorită rolului său intermediar între Europa de Vest și de Est turc conștient contribuit la dezvoltarea mișcării sociale naționale, literare și educația științifică. Comercianții greci care au trăit în străinătate, au furnizat de bună voie fonduri de școli secrete, crescând rapid în toată Grecia. Aceste școli au educat tinerii de dorința de renaștere națională și au pregătit-o pentru un război de eliberare împotriva Turciei. cucerirea turcă a afectat populația greacă, constând în principal din mici comercianți și artizani, în special în ceea ce privește sarcina fiscală. Rechizițiile făcute de guvernul turc au stârnit în masă indignarea impostă împotriva opresorilor lor. Acest lucru a fost reflectat în limba de zi cu zi. Astfel, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. grecii par a spune multe despre jugul și opresiunea turcească.
Centrul de renume național a fost la Constantinopol, la sediul patriarhului universal, în partea orașului numită Fanari. De aici și liderii iluminați ai renașterii naționale a Grecul - burghezia greacă și a aristocrației - au fost numite fanarioții. Problema limbii în mișcarea națională a luat locul principal. clerul grec păzit cu atenție formele existente de „limbaj clasic“, crezând că, în acest fel va fi în măsură să se unească disparat în partea lor cultura vie a Greciei, vorbind dialecte diferite, absorbite viteza, forma și cuvintele vecinilor săi - turci, slavi, italieni, albanezi etc. Ideile fanarioților au fost îndreptate spre Grecia antică clasică. Ei au început să insufle în poporul grec așa-numita limbă literară "purificasă" ("καθαρεύουσα") și i-au uitat și au fost străini. inocularea artificială dovedit sterile și a provocat o încercare de a crea un compromis lang. bazat pe o formă de viață colocvială, cu adăugarea unor cuvinte grecești antice pentru termeni științifici și concepte abstracte. Sarcina de a încerca să rezolve această „educator novogrekov“ savant filolog scoarță Adamant, dar a stârnit opoziția acerbă din partea clerului și dorința de a răspândi printre oameni morți pod „literar“ lang. care a devenit oficial. guvern, universități, instituții de învățământ, știință, literatură, justiție și presă, dar a rămas străin oamenilor și vieții sociale. Limba literară oficială artificială. pe care nimeni nu le vorbește în Grecia, nu a creat literatură vie.
Sursa acestuia din urmă a fost așa-numitele cântece Kleft (vezi Novogrecheskaya literatura). La sfârșitul secolului al XIX-lea a început să se dezvolte și să consolideze o tendință literară printre tineri greci, inspira aceste cântece și cerințe clare, în cazul în care drepturile nu depline, egalitatea Național Demotică (δεμοτικη) - conversațională - LANG. Această mișcare a limbii Demotică este din ce în ce sa extins și consolidat prin implicarea tinerilor în lupta împotriva o limbă moartă, creând o nouă literatura greacă, ralierea în jurul valorii de sine în special elementele revoluționare și opoziția. Odată cu formarea guvernului liberal-opoziției din Grecia, condus de Venizelos (1910), demotic. a fost admis pentru predarea în școli. Cu toate acestea, lupta limbii oficiale "literare". cu demo-ul nu sa oprit în zilele noastre. Învățătura avansată a Greciei este angajată într-o luptă acerbă cu limbajul artificial. incultați de cler, care dețineau școli în mâinile lor, începând cu biserica parohială. Pe are loc în primăvara anului 1928 Congresul obscheuchitelskom din Atena a plecat de predare a stabilit sarcina de a smulge conducerea școlii și clerul, după bătălii fierbinte, obține un avantaj că o mică majoritate în favoarea drepturilor depline forme Demotică ale unei limbi.
În limba greacă modernă acum, așa că există trei forme ale acesteia: 1. Literatura de specialitate al doilea - „pod“, 2. un compromis, care ocupă pământul de mijloc între pod și folk, și 3. forma colocvial - viu, demotice (baza cărora a fost Κοινη ). Evoluția limbilor. a afectat: 1. În schimbarea vocalismului: nu există nici o diferență între vocale lungi și scurte; o varietate de accente a fost redusă la diferențierea dintre vocalele lovite de cele neaderente; diftongi înlocuit vocalele și diftongi «ει», «ω», «οι» a coincis într-un sunet «i». 2. Stay consoane neexprimate «p», «t», «k», dar și-a exprimat «β», «δ», «γ» înlocuiește spirants exprimat și aspirat consoane «ph», «th», «kh» (φ , θ, χ) sunt spiritele surzi. 3. Aspirația înainte de vocale a dispărut. 4. Dispărută mucegai 3 declinație și înlocuit cu alte două forme de declinație; cazul dativ a dispărut; toate propunerile sunt combinate cu cazul acuzativ. 5. Verbul despre "μι" a dispărut; forme simplificate de timpul trecut - aorist, imperfect, viitoarea formă tensionată narativă înlocuită de verbul „a vrea» (θελειν). 6. Forma nedeterminată a verbului a dispărut și este înlocuită de o combinație descriptivă cu uniunea "să", formată din "a".
Antagonismul dominant dintre limbajul literar oficial. Grecia și limbile vii ale poporului. este caracteristică antagonismului de clasă al societății grecești. Întrucât aristocrație greacă și plutocrații cultivate forme conservatoare artificiale, care au pierdut sensul și semnificația, persoanele care trăiesc limbi străine învățate evenimente cu experiență de cultură și epoci. Ambele forme se opun reciproc; sunt aproape două limbi diferite. Aproape pentru fiecare concept, unul și altul. au propriile lor cuvinte. De exemplu. pe luminile oficiale. pâine - αρτος, pe demo - vinul bread - ονος, pe demo - κραση? oul pe primul - ωον, pe cel de-al doilea - afgo, și așa mai departe.
Acum, în zona răspândirii limbii noi grecești. Acesta include, în plus față de Grecia, în sens strict, chiar Ionică insulele din Marea Egee, numeroase așezări de pe coasta Asiei Mici, Smirna și din împrejurimi, Capadocia. Apoi grecul grec. răspândit de-a lungul țărmului Mării Negre, coloniile grecești din Samsun către Trabzon (după un război fără succes cu Turcia, Grecia, în 1921, o mare parte a populației din Grecia au fost evacuate în Grecia, formând întregi așezări de refugiați din apropiere Atena - Pireu și Larissa). Foarte răspândită este greaca greacă. în sudul Italiei - în Otrante și în Corsica (Kargheza), unde coloniștii greci și-au păstrat puritatea în mare puritate. În cele din urmă, greaca greacă. comune în colonii bogate bazate pe novogrekami Marea Mediterană - Egipt, Alexandria, Cairo, și în alte puncte de pe coasta, și în America de Nord.
Bibliografie:
Karasev, K. O scurtă gramatică a noii limbi grecești. SPB. 1893: Thumb A. Handbuch der neugriech. Volkssprache - Grammatik. TEXTE. Glosar, 2 Aufl. 1910 Harzidakis G. N. Einleitung in die Neugriechische Grammatik, Lpz. 1892; Pernot, D'Homere, un jour jours, P. 1921; Psichari J. Essais de grammaire historique neogrecque, 2 vv. P. 1886-1887; La fel, Etudes de filologie neogrecque, P. 1892; Hesseling, La langue neogrecque. Grammaire. Glossaire, 1920; Krumbacher, Das Problem der neugriechischen Schriftsprache, München, 1903; Roussel L. Grammaire descriptiv pentru grecia litteraire. P. 1922; «Les langues du monde», par onu groupe de linguistes sous la direcția de A. Meillet et Marcel Cohen, Colecția linguistique publiee par la Societe de linguistique de Paris, or. XVI, ed. Champion, P. 1924.
Enciclopedie literară. - în 11 tone; Editura M. a Academiei Comuniste, Enciclopedia sovietică, Ficțiune. Editat de VM Fritsche, AV Lunacharsky. 1929-1939.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: