Locul ironiei în sistemul expresiv al limbajului
În lingvistică, există mai multe variante ale definițiilor ironiei.
Cercetătorii Yu.M. Skrebnev, M.L. Brandes, I.V. Arnold vede ironia ca o denumire secundară, realizată pe principiul substituției, care se deosebește de mijloacele stilistice ca metafora și metonimia, principiul construcției căruia se bazează pe opus [16, 89].
Ironie, potrivit LI. Timofeeva, folosirea cuvintelor într-un context de contrast, astfel încât să dobândească o semnificație inversă [16, 89].
Introducerea termenului a permis SI Pokhodna să clasifice ironia în două tipuri în conformitate cu un nou principiu, în funcție de condițiile și metodele de implementare a acesteia. Fiecare tip este implementat în contexte specific organizate, parametrii cărora pot fi definiți foarte clar. Ambele tipuri implementează sarcina comunicativă în diferite moduri, creând astfel o structură ușor diferită de texte, ocupând astfel locuri diferite în structura ideologică-imagine a operei. Prin acest principiu, ironia poate fi împărțită în situație și asociativă. "Ironia situațională este un tip ironic explicit, colorat emoțional; aceasta este o ironie care se realizează imediat. Contrastul dintre contextul situaŃional și sensul (sensul) direct al cuvântului, combinaŃia de cuvinte (teză) dă imediat naștere unui sens (sensul) care este opus sensului direct "[8, 112].
Ironia situației servește pentru a crea detalii strălucitoare, schițe instantanee în sistemul de artă. De obicei, acest tip de ironie depinde doar de contextul liniar, care rareori depășește domeniul de aplicare al paragrafului.
Din punctul de vedere al conceptului, el studiază ironia științei lingvistice moderne. Shatunovskii. În lucrarea sa prezintă noțiunea de "ironie" ca un concept segmentat. Miezul conceptului este reprezentat de imaginea unei persoane batjocoritoare. Apoi urmați astfel de semne cognitive ca "batjocură ascunsă", "prefăcută laudă", "opoziție", "sens contrar", "ambiguitate". Aceste semne, într-un fel sau altul, se manifestă în definițiile ironiei oferite de diferite surse [36, 22].
Toate definițiile de mai sus se completează reciproc și extind semantica conceptului de "ironie" în lingvistică.
Termenul "ironie", ca dispozitiv stilistic, nu ar trebui să fie confundat cu cuvântul obișnuit "ironie", care denotă o expresie falsă [30, 18].
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: