Una dintre cele mai importante proprietăți ale specificației cărții Orange este posibilitatea înregistrării în mai multe sesiuni a CD-urilor.
Un CD cu mai multe sesiuni conține mai multe sesiuni, fiecare având propriul track zero și zona de sfârșit. Prezența pistelor zero și finale este obligatorie pentru fiecare sesiune, ceea ce duce la o scădere a spațiului liber pe disc. De exemplu, 48 sesiuni, create chiar fără înregistrarea datelor de utilizator, ocupă aproape întregul spațiu al unui disc de 74 de minute! În consecință, numărul de sesiuni care pot fi scrise pe un disc trebuie să fie mult mai mic decât valoarea specificată.
Unitățile CD-DA și primul CD-ROM nu pot citi mai mult de o sesiune, astfel că metoda de înregistrare cu o singură sesiune este cea mai obișnuită pentru CD-urile ștampilate. Standardul Cartea Orange acceptă o înregistrare cu mai multe sesiuni și definește trei metode principale de înregistrare (moduri):
# 9632; Disk-at-Once (DAO);
# 9632; Track-at-Once (TAO);
# 9632; Intrare în lot.
Pentru a înregistra discuri multisestice, utilizați de obicei metoda Track-at-Once (TAO) sau modul de scriere în serie. În cazul înregistrării prin metoda Track-at-Once, fiecare sesiune este înregistrată separat (laserul se pornește și se oprește), după care sesiunea se închide. Închiderea unei sesiuni este procesul de scriere a zonei țintă, astfel încât piese suplimentare nu pot fi adăugate la această sesiune. Închiderea discului, la rândul său, înseamnă că nu puteți înregistra sesiuni suplimentare.
Această metodă este folosită pentru a efectua mai multe înregistrări pe o singură piesă, ceea ce vă permite să reduceți spațiul de disc pe care nu-l folosiți în mod rezonabil. În fiecare
Pachetul folosește 4 sectoare pentru apelare, 2 pentru ieșire și 1 pentru legare. Pachetele pot avea o lungime fixă sau variabilă, dar cele mai multe unități, cum ar fi programele de scriere a pachetelor, utilizează o lungime fixă, simplificând astfel modul în care sunt gestionate pachetele.
La scrierea pachetelor, sistemul de fișiere UDF (Universal Disk For-mat) este de obicei utilizat, ceea ce permite lucrul cu CD-urile în același mod ca și cu dischetele de mare capacitate. Fișierele pot fi "trase", copiate pe disc cu ajutorul comenzilor corespunzătoare etc. Toate acestea sunt controlate de software-ul de scriere a pachetelor și de sistemul de fișiere UDF. În timpul înregistrării în pachete a unui CD-R, impresia este că fișierul șters sau suprascris dispare. Dar spațiul ocupat de acest fișier nu este eliberat. Sistemul de fișiere "uită" pur și simplu. Când înregistrați un disc CD-RW, spațiul eliberat este utilizat din nou și discul este completat "în afara casetei" numai dacă volumul total al fișierelor active depășește capacitatea discului.
Unul dintre standardele moderne, denumit Mount Rainier, a extins semnificativ capacitățile de înregistrare a pachetelor, devenind astfel una dintre cele mai importante realizări pentru unitățile de pe CD-uri și DVD-uri. Standardul Mount Rainier vă permite să introduceți o metodă de scriere a pachetelor în sistemul de operare ca utilitar, care să sprijine procesarea erorilor de date necesare pentru utilizarea integrală a unităților ca dispozitive de memorie cu suporturi amovibile. Mai multe informații despre Mount Rainer sunt prezentate mai târziu în capitol, în secțiunea "Mount Rainier".
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: