Cartea - astăzi, mâine

Gabe dădu din cap, cu incertitudine, de parcă nu putea să o creadă.

- Asta spune ea. Jess se ridică din pământ.

- Ei bine, vom vedea despre asta, mormăi el furios.

Intră în casă și se îndreptă spre Mandy.

- De ce naiba nu mi-ai spus că vei merge pe această linie? Întrebă Jess furios.

- Presupun că vorbești despre Iuda?

- Despre cine altcineva. La naiba, Mandy! A strigat. "Acest armăsar v-a fost dat." E nebun, e un ucigaș. Dacă reușesc chiar să-l opresc, nu-mi voi schimba niciodată caracterul și știi foarte bine acest lucru.

"Nu v-am cerut să-i îmblânzi caracterul". Nu mi-ar face niciodată mie.

- Așa că înțelegi că poate ucide un om!

"Sunt de acord cu faptul că Iuda are o natură foarte arzătoare."

- Ucigașul, insistă Jess. "Dacă nu stau și mă urmăresc să te urci pe spate, nu mă lăsa în locul ăsta."

- Ce vă dă dreptul să indicați ce trebuie să fac și ce nu?

"Tu ești mama fiului meu și asta îmi dă acest drept". Ai nevoie de Jemmy. Are nevoie de o mamă și nu îndrăznești să-ți periclitezi viața și fericirea lui Jemmy doar pentru a dovedi ceva lui Lucas McCloud.

Mandy se răsuci la mențiunea tatălui ei, cu ochii strălucitori.

- Lucas nu are nimic de-a face cu asta.

- Într-adevăr? Nu încercați să dovedească duhul tatălui tău și al tuturor celor care lucrează pentru tine, că ești atât de puternic și de încăpățânat ca Lucas, încât vei fi la fel de încrezător în călătoria pe acest armăsar sângeros așa cum este el?

Mandy simți cum obrajii îi ardeau. Jess avea dreptate și ea știa, dar nici măcar nu și-a mărturisit.

- Asta e ridicol, murmură ea.

- Crezi că așa?

Mandy a încercat să o răcească.

Ieși afară, Jess. S-ar putea să crezi că ești îngrijorat de mine.

Toată mânia, toate experiențele acumulate în suflet de-a lungul anilor, i-au copleșit inima. A apăsat-o în piept. Tremurul trupului ei, frica în ochii ei l-au ispitit mai mult. Cu o dorință sălbatică, se agăță atât de mult pe buze, ca și cum ar fi pedepsit totul cu sărutul său. Bratele i se înfășurau în jurul trupului și-și simți unghiile în săpat în spate, dar nu simțea durerea. În acel moment, voia doar un singur lucru - să o facă să plătească pentru toată suferința lui.

După câteva secunde și-a dat seama de greșeala lui. În loc să se bucure de răzbunarea pe care el, ca nimeni altcineva, nu merita, Jess se uită la buzele ei, savurând gustul sărutului ei, ceea ce, gândea el, nu se mai simțea niciodată.

Încet, și-a relaxat puterea sărutului, și-a alergat limba peste buze și a tachinat colțurile gurii, până când sa uitat și sa îndrăgit de pasiune.

Mandy credea că va muri din cauza căldurii care ia zdrobit corpul. Nu a vrut asta, ea a rezistat în orice fel. Mandy își înfășură mâinile în jurul capului, cu degetele degetelor. Nu credea că va simți în ea însăși această pasiune tot consumatoare. A venit la ea un gând ghinionist - un sentiment furios, de parcă ar fi tras-o într-o mlaștină. Ea a intrat cu capul în apă și a sufocat-o cu dragostea care o umplea, ceea ce o făcea neputincioasă și slabă în brațe.

- Jess, spuse ea încet, mi-a fost dor de tine.

Dorind să-și împărtășească sentimentele cu el, a atins fața, a ținut ușor mâna tremurândă pe obraji și ia atins degetul mare până la cicatricea pe bărbie. Apoi a oftat, a pus mâinile pe piept, a simțit toată căldura, toată tăria și puterea cuceritoare.

Dar la fel de brusc cum o prinse, Jess la eliberat pe Mandy. Ea și-a deschis ochii și la văzut stând cu spatele la ea. Capul îi coborî în piept și revedea puternic și profund.

Simță durerea pentru că o respinge, șoptea ea, distrugând această tăcere moartă:

"Nu face asta din nou."

Jess își ridică pălăria de pe podea, fără să se uite chiar la Mandy.

"Nu vă faceți griji", a spus el, îndreptându-se spre ușă, "nu voi mai face asta".

Jess se înfioră și, căzând la femeia care țipă, o apucă instinctiv de talie și își aplecă corpul, astfel încât ea să poată lua lovitura de pe ea. La lovit în spate, imediat a simțit o altă lovitură pe cap.

"Mâinile de pe mine!"

Jess ia luat imediat mâinile de pe talie și a văzut în fața lui două runde de chihlimbar printre o scânteie de scântei.

- Sam, tu ești? Întrebă nesigur când putea să vadă chipul sorei sale mai mici, Mandy.

Femeia îl împinse furios în piept. Obrajii ei au ars cu rușine.

- Cel puțin nu ești complet orb, murmură ea, spălând murdăria de pe genunchi. - Chiar ma recunoscut.

Jess se ridică pe coate și imediat se rătăci de durere. Abia se așeză și examina rana.

- Îmi pare rău, murmură el. Mîneca cămășii era cărmiziu. - Nu te-am văzut.

- Îmi spui asta? Sam spuse iritat, ridicându-se. Îndreptarea, a văzut-o pe Jess luptându-se să se ridice. - Te-ai rănit? A întrebat ea.

- E doar o zgârietură mică, spuse Jess, îndoind brațul la cot și celălalt înclinat la pământ.

Sam luă încheietura mâinii lui Jess, îl ajută și examină rana. Apoi a rupt o bucată de țesătură din cămașă și a șters sângele.

"Vino, îți voi spăla mâna."

"Nu, nu pot ..."

"Nu fii copil", a strigat ea.

Într-o cameră specială în care erau toate bunurile necesare veterinar, Sam și-a pus geanta pe masă.

În timp ce Jess își luă cămașa, Sam deschise sacul și porni robinetul de apă.

"Clătiți-vă mâna pentru a examina cu atenție rana."

Jess a ascultat cu reticență.

- Nu este așa de profundă, murmură ea. - Un mic unguent și un bandaj ușor nu vor face rău.

- Sunt medic veterinar. Că știați că oamenii nu diferă cu adevărat de animale.

Stoarse un mic unguent din tub pe deget, dar nu îndrăznea să-l atingă.

- Nu mă mușcă, jelui Jess.

Ochii lor s-au întâlnit.

"Unde te grăbești așa?" Întrebă Sam.

- Chiar am vrut să ajung acasă curând.

Sam a decis să schimbe subiectul.

- L-ai văzut astăzi pe Jemmi?

- Nu. El a petrecut toată ziua cu prietenul său.

- Probabil cu Davy. Apa lor nu poate fi răsfățată. De obicei petrec împreună în fiecare vineri.

- Presupun că îl cunoști destul de bine pe băiat?

"Dacă mă întrebi dacă știu că e fiul tău, nu voi nega faptul că știu totul de la început". Chiar ghicesc de ce ești aici.

- Și ce crezi despre asta? Adică dorința mea de a spune lui Jemmy adevărul.

"Ceea ce cred că este absolut neimportant."

- Dar ai opinia ta, insistă Jess.

A pus un bandaj pe rană, atingându-i ușor brațul.

- Nu vreau ca vreunul să sufere, spuse Sam. - Nici Mandy, nici Jammy.

"Crezi că vreau să-i rănesc?"

"Uneori îi facem pe oameni să sufere, nu o dorește."

Jesse nu putea decât să atingă amărăciunea goală în vocea lui Sam. Mandy nu era singura fiică pe care Lucas o putea înspăimânta. Mandy ia spus lui Jess despre presiunea pe care Lucas o avea asupra surorilor sale. Dar ceva din vocea lui Sam îl alerta. Ce-ar fi dacă Sam nu înseamnă Lucas? El a aruncat acest gând departe de el însuși. El era îngrijorat de altul: Sam a fost dedicat tuturor secretelor lui Mandy? El credea că nu va mai exista altă posibilitate de a afla totul până la capăt. Și a decis să acționeze.

- Cum a reacționat Lucas la faptul că Mandy a rămas însărcinată?

Sam a înghețat o secundă. Apoi își ridică din umeri și își puse instrumentele înapoi în geantă.

- Voi spune doar un singur lucru: ideea că el va avea un nepot, în ale cărui venele se scurge sângele avocaților, nu este atât de mulțumit de el.

- Și, ca urmare a acestui fapt, băiatul a suferit, așa se pare?

- Nu, răspunse ea fără o umbră de îndoială. "Jamie a fost un copil când Papa a murit și nu a simțit nemulțumirea lui.

- Dar Mandy?

Sam se uită la el. Ochii ei s-au întunecat, ca și când s-ar ascunde în spatele secretelor voalurilor, care ar fi mai bine să nu dezvăluie.

- Ar trebui să o întrebi pe ea însăși. Nu am dreptul să vorbesc despre asta.

Tot drumul spre casă, Jess sa gândit la răspunsul ciudat al lui Sam. Aparent, Lucas McCloud a făcut pe Mandy să sufere foarte mult. Și ponderea vinovăției pentru suferință este asupra lui. Gândul la asta ia reamintit ultima întâlnire cu ea mai puțin de o oră în urmă.

Jess a adus mâna tremurând la buze, reținându-și mirosul, sentimentele care i-au trezit un sărut. Cât timp a așteptat acest sărut?

Avea senzația că tulburarea îi privea înfuriat în ochi. Da, probleme. Asta înseamnă Mandy pentru el. Și nu numai pentru că și-a ales tatăl în locul lui, dar și pentru că și-a ascuns fiul de la el ... iar Jess nu o va ierta niciodată pentru asta.

Jess se înșela adânc dacă credea că va fugi de toate nenorocirile, lăsându-i ferma. Când și-a oprit mașina la barăciune, a văzut pe fereastră umbra lui Margot și Pete, care stăteau la picioarele piciorului. El și-a dat seama imediat că evident nu vorbeau despre vreme.

Susținând, deschise ușa camionului său. Dintr-o dată, a fost un strigăt strident de la Margo.

- Sa întâmplat ceva? Întrebă Jess, intră în cameră.

"Vreau ca acest om să fie demis imediat."

- Pot să știu de ce?

"A refuzat să vândă vacile."

- Ce poți să spui așa ceva? Jess la întrebat pe Pete.

- Vorbește despre cele pe care ți le-am arătat săptămâna trecută, spuse Pete. "Wade și le-am cumpărat pentru a umple turma, este proastă să vând aceste vaci atunci când avem nevoie de creșterea animalelor." Tocmai am cumpărat altele noi.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: