Călugăr pedepsit, povești thailandeze

Într-o mănăstire a trăit un călugăr, care era foarte îndrăgit de betel. În fiecare zi el a trimis un novice să afle dacă cineva din sat a murit, pentru că spera să mănânce la comemorarea lui Betel.

Într-o zi, un țăran a auzit accidental un călugăr vorbind cu un novice și a decis să învețe un gourmet. Întorcându-se acasă, el și-a adunat rudele și a spus:

- Călugărul nu așteaptă, când cineva din sat va muri să mestece betel la trezire. El apreciază Betel mai mult decât viața unei persoane! Să-l pedepsim. Mă voi preface că sunt mort, și pregătiți totul pentru înmormântare și plângeți cât mai tare posibil. Călugărul va veni imediat!

De îndată ce strigătele au ajuns la urechile călugărului, el era foarte fericit și se grăbea spre sat. Iar rudele "decedatului" i-au spus:

"Trebuie să îngropăm repede fratele nostru plecat". Seara vine și noi nu avem timp pentru a găti o masă.

Toată lumea se grăbea spre piramida funerară. Când au ajuns la piedestalul pe care se afla rude „moarte“ s-au dat în mâinile unui călugăr acoperă margine, în care a fost înfășurat.

"Atâta timp cât vă cereți binecuvântarea pentru fratele nostru draga, vom aduce lemn de foc pe piramida funerară", au spus țăranii și au lăsat monahul singur cu "decedatul".

Și ei înșiși s-au risipit pe toate căile și căile de spini și ramurile câinelui s-au ridicat și s-au ascuns.

"Stați liniștit, mă rog pentru o binecuvântare pentru tine!" Treaba ta este să stați liniștit.

Dar bărbatul sa sculat din piramida funerară și a gemut chiar mai tare. Apoi călugărul era atât de înspăimântat încât sa repezit la mănăstire. Fugind, fără să vadă nimic, pe crengile câinilor, spini și spini ascuțiți, și-a rănit toate picioarele. Călugărul abia l-a adus la mănăstire, gâfâind de oboseală și de urlet cu durere. Novicele i-au bandajat rănile, iar călugărul a întrebat dacă nu aduce betel.

- Nu, nu au răspuns, răspunse novicele. - Trebuie să te duci la casa decedatului și să iei o betelă.

- Nu, nu, spuse grăbit călugărul, acum nu voi merge în sat pentru nimic, chiar dacă zece oameni mor acolo. Cum îmi amintesc ce sa întâmplat cu mine, așa că încep să tremur de teamă! Nu, nu voi mai pleca niciodată acolo!







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: