Omul este purtătorul nu al unuia, ci un grup de viziuni asupra lumii. În viața sa se poate baza atât pe cunoașterea științifică, cât și pe experiența practică, pe credința în Dumnezeu. Deci, un om de știință poate fi în același timp o persoană profund religioasă. Perspectiva mondială servește ca punct de referință în activitatea practică și teoretică a unei persoane, o echipează cu metodele de activitate, ne permite să determinăm adevăratele valori ale omului și ale societății, să diferențiem semnificația și secundaritatea, să conștientizăm lumea și sensul vieții. Lumea interioară a unei persoane, viziunea sa asupra lumii se manifestă prin comportament care poate demonstra educația omului, ideea lui de oameni, orientări de valoare.
În viața spirituală a societății se înțelege tărâmul ființei, în care realitatea obiectivă este dată oamenilor nu sub forma unei realități obiective, ci este prezentă în persoana însuși, fiind o parte a personalității sale. Viața spirituală a omului reflectă lumea din jurul lui și este un mijloc de interacțiune cu el. Viața spirituală include cunoștințe, credință, sentimente, experiențe, nevoi, abilități, aspirații, valori, idei și obiective ale oamenilor. Împreună ei constituie lumea spirituală a individului. Viața spirituală este unul dintre subsistemele societății. Elemente ale vieții spirituale ale societății sunt moralitatea, știința, arta, religia și legea.
Structura vieții spirituale este, în multe privințe, similară structurii vieții materiale. Nevoile spirituale reprezintă nevoia obiectivă a oamenilor și a societății în crearea și consumul de produse spirituale. Nevoile spirituale nu sunt stabilite în mod biologic, ele sunt formate în procesul de socializare a individului. Creșterea nevoilor spirituale este limitată doar de volumul valorilor spirituale deja acumulate de omenire și de dorința omului de a le multiplica.
Activitatea spirituală este de obicei împărțită în două tipuri: spiritual-teoretic și spiritual-practic. Activitatea spirituală și teoretică vizează crearea de bunuri și valori spirituale: idei, teorii științifice, imagini artistice și opere de artă, legături spirituale ale omului. Activitatea spirituală și practică este conservarea, distribuția, consumul de produse spirituale; are drept scop schimbarea conștiinței oamenilor.
Schimbările radicale care au avut loc în societatea noastră în ultimii ani nu au putut decât să afecteze viața spirituală a populației țării. Cel mai vizibil a fost reorientarea unei părți semnificative a cetățenilor ruși la căutarea bunăstării materiale ca principal obiectiv al vieții. Cel mai important motiv în alegerea unui loc de muncă a fost suma salariilor. După cum arată studiile, cel mai puțin dezvoltat potențial personal rămâne creativ, creativ, mai adesea oamenii sunt predispuși la contemplare, mai degrabă decât să se străduiască să creeze ceva. Influența bisericii care a umplut golurile spirituale, formate ca urmare a pierderii sistemului de valori sovietic, a crescut brusc.
Cultura îndeplinește o serie de funcții importante în viața societății: 1) cognitiv - creând o viziune holistică asupra erei și societății; 2) evaluare - selectarea valorilor publice; 3) reglementare - crearea și cerința de a îndeplini normele pensiunii; 4) informativ - conservarea, transmiterea și difuzarea informațiilor despre realizările societății; 5) comunicare - conservarea și transferul valorilor culturale; 6) socializarea - implicarea individului în realizările societății, formarea individului.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: