Tip de rezoluție: interpretarea Constituției Republicii Moldova
Regulament: Interpretarea Constituției
PRIVIND INDEPENDENȚA REPUBLICII MOLDOVA
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA. formată ca rezultat al alegerilor libere și democratice,
CONSIDERÂND trecutul de o mie de ani al poporului nostru și statalitatea sa continuă în spațiul istoric și etnic al formațiunii sale naționale;
AVÂND actele de dezmembrare a teritoriului național în 1775 și lui 1812, contrar dreptului istoric și naționale și statutul juridic al principatului Moldovei și a anulat toate dezvoltarea istorică și voința liberă a populației Basarabiei și Bucovinei;
SUBLINIIND. că de mult timp Transnistria locuită de moldoveni este o parte integrantă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru;
CONSIDERÂND ireversibilitatea proceselor de democratizare care au loc în Europa și în lume, afirmarea libertății, independenței și unității naționale, formarea stărilor juridice și tranziția către o economie de piață;
CONFIRMÂND drepturile egale ale popoarelor și dreptul lor la autodeterminare în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, Actul Final de la Helsinki și normele dreptului internațional;
AVÂND. Pentru toate aceste motive, realizări că marea oră a lovit actul de justiție, în conformitate cu istoria poporului nostru, normele morale și dreptul internațional, pe baza dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi
Republica Moldova - un stat suveran, independent și democratic, fiind capabil să libere, fără interferențe externe, să decidă prezente și viitoare în conformitate cu idealurile și aspirațiile Sfinte ale poporului istoric și etnic în statalității sale.
AS STAT STRAINAT ȘI INDEPENDENT REPUBLICA MOLDOVA:
Cererile tuturor statelor și guvernelor lumii recunoașterea independenței sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, și-a exprimat dorința de a stabili relații politice, economice, culturale și alte probleme de interes reciproc, cu țările europene, cu toate țările lumii, este gata să se stabilească diplomatice relațiile cu acestea în conformitate cu normele dreptului internațional și cu practica mondială în acest domeniu;
SOLICITĂ Organizația Națiunilor Unite să o accepte ca membru cu drepturi depline al organizației mondiale și al agențiilor sale specializate;
ANUNȚĂ disponibilitatea de a adera la Actul final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentru o nouă Europă și solicită, de asemenea, să fie admisă pe picior de egalitate cu Conferința privind securitatea și cooperarea în Europa și mecanismele sale;
SOLICITĂ Guvernul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice să înceapă negocierile cu Guvernul Republicii Moldova cu privire la încetarea stării ilegale a ocupației sale și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul național al Republicii Moldova;
HOTĂRĂȘTE să aplice pe întreg teritoriul său numai Constituția, legile și alte acte normative adoptate de organele constituite legal din Republica Moldova;
Fie ca Dumnezeu să ne ajute!
"[...] REZUMAT pe vechea dorință a poporului de a trăi într-o țară suverană, exprimată în proclamarea independenței Republicii Moldova; [...] "
Limba de stat, funcționarea altor limbi
"(1) Limba moldovenească este limba oficială a Republicii Moldova. funcționând pe baza graficii latine.
(4) Procedura de funcționare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabilește prin lege organică. "
1. În sensul Preambulului Constituției, Declarația privind independența Republicii Moldova este una cu Constituția, fiind textul constituțional original și de neclintit al blocului constituțional.
2. În cazul unui conflict între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional original al Declarației de Independență prevalează.
3. Această hotărâre este definitivă, nu face obiectul unui recurs, intră în vigoare de la data adoptării și este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
3.1. Principii fundamentale
3.1.1 Valabilitatea Declarației de Independență
3.1.2. Importanța funcțională a preambulului Constituției: valoarea sa juridică semnificativă pentru interpretare
3.2. Practica altor state
3.3. Aplicarea acestor principii în cazul de față
88. Curtea Constituțională notează că Declarația de Independență este actul juridic și politic inițial pe care se întemeiază Constituția. Normele Constituției, care se reflectă în textul Declarației de Independență, nu pot încălca limitele (prevederile) Declarației.
89. În plus, ca instrument constitutiv al statului Republicii Moldova, Declarația de Independență nu poate face obiectul unor modificări și / sau adăugiri. Declarația de independență are statutul de "clauză neclintită", deoarece determină identitatea constituțională a sistemului politic. A schimba principiile sale înseamnă a distruge această identitate.
90. În acest sens, Curtea Constituțională notează că Declarația de Independență este elementul inițial, inviolabil și inviolabil al blocului constituțional.
3.1. Principii fundamentale
98. În sistemul constituțional al fiecărui stat, anumite norme au, direct sau indirect, importanța principiilor care ghidează, interpretează și interpretează toate normele constituționale, reprezentând un "nucle constituțional". Această ierarhie este, de regulă, evidentă în contextul discuțiilor privind amendamentele constituționale, însă se reflectă direct asupra aspectelor legate de aplicarea și interpretarea Constituției.
3.2. Practica altor țări
100. În ceea ce privește această ierarhie, Comisia de la Veneția a mai vorbit:
102. De exemplu, Curtea Constituțională a Germaniei, încă din 1951, a indicat [I.BvervGE 14 (1951), Cauza Südweststaat; 3 a confirmat BVerfGE 225, 230-236 (1953), 30 BVerfGE I, 33-47 (1970)] că „există principii constituționale care exprimă existau înainte de Constituție dreptul într-o asemenea măsură încât acestea sunt necesare pentru legiuitor cel mai constituțional și alte poziții constituționale care nu au un astfel de statut poate fi invalidată în cazul în care aceste principii incalca », [i BvervGE, 14, 32 (1951)], denumit în continuare«clauze imuabile». De exemplu, Curtea Constituțională din Germania a constatat că norma constituțională, chiar dacă apare inițial în Constituție și a fost stabilită în legătură cu revizuirea Constituției poate fi declarată neconstituțională, dacă este în conflict cu „cele mai înalte principii și soluții fundamentale“.
103. În cazul Partidului Comunist [5 BVerfGE 85, (1956)] Curtea a subliniat că legea supremă prevede, în mod direct sau indirect, ierarhia normelor, ceea ce ridică conformitatea standardelor inferioare principiilor înalte.
104. În conformitate cu principiul interpretării, astfel cum a subliniat Curtea Constituțională a Austriei, este necesar să se interpreteze norma constituțională în conformitate cu principiile fundamentale ale Constituției; în cazul unei coliziuni, avantajul este norma care corespunde principiilor fundamentale (VfSlfg 11500/1987).
105. Există mai mult de o sută de cazuri în care Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a făcut apel la Declarația de Independență. În cazul Cotting v. Godard, 183 U.S. 79 (1901) Curtea Supremă de Justiție a SUA a stabilit:
3.3 Aplicarea acestor principii în cazul de față
106. Curtea Constituțională constată că, în conformitate cu articolul 13 alin. (1) din Constituție, limba de stat a Republicii Moldova este „limba moldovenească în baza topurile latine.“
107. Pe de altă parte, Declarația de Independență aplică termenul "limba română" pentru a desemna limbajul de stat al noului stat al Republicii Moldova.
108. Astfel, termenul „limba română“ pentru a descrie limba de stat este un fapt stabilit în textul Declarației de Independență - actul fondator al statului moldovenesc. Indiferent de termenii utilizați în legislația adoptată anterior independenței, Declarația de Independență face o distincție clară în favoarea termenului "limba română".
„3. Curtea Constituțională nu va da o evaluare politică și istorică a evenimentelor din istoria statului Republicii Moldova [. ]. Curtea Constituțională va vorbi numai asupra problemelor juridice citate în recurs [. ]. "
110. În urma acestei logici, Curtea Constituțională notează că nu este în măsură să ofere o evaluare științifică a denumirii limbii de stat sau a singularității sale, deoarece aceste chestiuni intră în competența comunității academice, nu a celei politice sau juridice.
111. Curtea Constituțională notează că, prin stabilirea unei contradicții între textul Declarației de Independență și textul articolului 13 alineatul (1) din Constituție, ea nu poate anula norma Constituției, deoarece revizuirea Constituției este de competența exclusivă a Parlamentului.
112. Pentru a soluționa conflictul juridic dintre articolul 13 din Constituție prevede „limba moldovenească în baza topurile latine,“ și Declarația de Independență, folosind termenul „limba română“, Curtea Constituțională se va întoarce la ierarhia normelor juridice și, prin urmare, la relația reală dintre ele.
113. Curtea Constituțională constată că, în cazul unei ierarhii între cele două standarde, caracterul real al reglementărilor subordonate ar trebui să fie o normă mai mare, norma subordonată devine nulă în cazul în care nu o rată mai mare. De exemplu, în cazul unui conflict între două reguli, în cazul în care o ocupă în ierarhia diferitelor etape, o rată în aval, ceea ce este contrar o normă mai mare, se abrogă. Pe de altă parte, în cazul în care regulile sunt la același nivel, Curtea Constituțională va trebui să rezolve acest conflict prin interpretare (a se vedea. În acest sens, practica Curții Constituționale Federale a Germaniei, BVeerfGE 39,1).
114. Având în vedere cele de mai sus, în §87 în raport cu valorile constituționale ale Declarației de Independență, ca parte a unității constituționale, aceste două reguli sunt la același nivel, datorită faptului că Constituția întruchipează valorile și garanțiile consacrate în Declarația de Independență. Astfel, din cauza necesității de a rezolva conflictul dintre două reguli de același nivel, Curtea Constituțională ar trebui să le aducă la un numitor comun prin interpretare.
115. Curtea Constituțională constată că, având în vedere valoarea juridică a Declarației de Independență (a se vedea. §88-90) regula lex derogat a priori, în posteriori acest caz nu poate fi aplicată. Dacă cineva consideră per a contrario și este de acord că unele prevederi ale Declarației de Independență pot intra în conflict cu Constituția, atunci Declarația de Independență ar trebui să fie recunoscută ca fiind neconstituțională, ceea ce este nonsens.
116. Având în vedere cele de mai sus în §88 și §91 importanța constituțională a Declarației de Independență, în interpretarea celor două acte ale Curții Constituționale va proceda din logica fondatorilor statului, exprimat în Declarația de Independență (ratio legis).
118. Importanța fundamentală a Declarației de Independență derivă din aprobarea ei universală de către popor, care îi conferă forță juridică și conținutul său determinant pentru noul stat. Acesta definește o caracteristică cuprinzătoare ( „principiul unificator“, în conformitate cu Comisia de la Veneția), Declarația de Independență în sistemul constituțional al Republicii Moldova în comparație cu alte prevederi constituționale (similar cu principiile general recunoscute ale statului de drept, a drepturilor fundamentale și a libertăților, dreptatea și pluralismul politic etc.) , Declarația fiind nucleul blocului constituțional.
119. „limba română ca limbă de stat“ este primul „element de identitate“ a statului, enumerate în Declarația de Independență (a se vedea alin. 117) și „introducerea alfabetului latin.“ Rezultă în mod clar că aceste elemente sunt considerate esențiale pentru stabilirea identității constituționale a noului stat și poporul său, împreună cu steagul, emblema și denumirea oficială a statului, jucând un rol-cheie în sistemul de valori creat ca urmare a proclamării independenței Republicii Moldova.
124. Având în vedere cele de mai sus, pe baza unor consecințe universal semnificative ale acestor două dispoziții, care includ denumirea limbii de stat, Curtea Constituțională constată că interpretarea convenită de preambul și la articolul 13 din Constituție indică existența unei limbi de stat, numele care suna în norma peremptorie principal al Declarației de Independență . Curtea Constituțională concluzionează că rata de Declarația de independență a limbii române ca limbă de stat a Republicii Moldova, prevalează asupra regulii articolului 13 din Constituția limba moldovenească.
„47. Interpretarea normelor constituționale este oficială și obligatorie pentru toate subiectele relațiilor juridice. Decretul privind interpretarea normelor constituționale are forța de drept și este obligatoriu pentru toate organele constituționale ale Republicii Moldova în virtutea concluziilor pe care se bazează. Se aplică direct, fără condiții oficiale. "
- Avizul special formulat în temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și al articolului 67 din Codul jurisdicției constituționale (AUREL BEESHU)
- ()
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: