Separarea de limba rusă este baza identității naționale cele mai ucrainene. Atunci când teritoriile Ucrainei occidentale făceau parte din Imperiul Austro-Ungar, autoritățile acestuia din urmă au stabilit eradicarea influenței culturale a Rusiei ca una dintre principalele sarcini ale politicii lor naționale în Galicia. Acest lucru ar putea fi realizat, printre altele, prin toate mijloacele de abuz și discriminare a limbii ruse. Nu fără sprijinul autorităților austro-ungare, până la începutul secolului al XX-lea sa format o mișcare naționalistă influentă ucraineană, care a afirmat în orice mod diferențele dintre ucraineni și limba rusă, ucraineană din limba rusă.
Primul deceniu post-sovietic de de-rusificare a Ucrainei deși câștigă treptat impuls, dar nu a fost puternică și rapidă. Situația sa schimbat după ce președintele Iușcenko a venit la putere. Au fost emise numeroase decrete care limitează utilizarea limbii ruse în Ucraina. Institutul de Educație a fost supus unei lovituri grave. Știind foarte bine că a fost în școli, secundare și școli profesionale superioare există o educație a generațiilor mai tinere, conducerea ucraineană sa angajat să înlăture limba rusă în spațiul educațional și „Ukrainize“ în creștere generație de cetățeni, inclusiv originea rusă. Trebuie reamintit faptul că la sfârșitul anilor 1980, „coloana vertebrală“ a naționaliștii ucraineni au fost exact ucrainene-umaniste - profesori și profesori de limbă și literatură ucraineană, istoricii ucraineni. În primul rând, afirmarea limbii ucrainene a fost o profesie pentru ei, iar apoi sa transformat într-o ideologie politică. Deși publicat în limba rusă număr incomparabil mai mare a literaturii artistice, jurnalistice, științifice, a efectuat cercetări ample în conducerea Ucrainei în sine a fost mai puțin preocupat de creșterea reală a nivelului de cunoaștere a tineretului ucrainean. Sarcina a fost stabilită simplu - să aducă susținători fanatici ai independenței Ucrainei, și nu specialiști competenți. Asta este ceea ce au fost alocate fonduri de la bugetul de stat al țării, și din numeroase fonduri străine care funcționează sub patronajul Statelor Unite, Polonia și alte țări.
Problema limbii în Ucraina a devenit una pur politică. Recunoașteți al doilea limbaj de stat rus, în opinia naționaliștilor ucraineni, înseamnă a renunța de fapt la limba ucraineană. La urma urmei, în lipsa sprijinului legislativ al limbii ucrainene de dominație asupra rusă, majoritatea populației ucrainene ar fi mutat într-o limba rusă, chiar și în documentele oficiale. La urma urmei, limba rusă este încă o lingua franca, care este înțeles în toate republicile fostei Uniuni Sovietice. Nu comparați cantitatea de literatură publicată în limbile rusă și ucraineană. În mod firesc, influența politică a Rusiei ar deveni și mai puternică, iar legăturile culturale dintre cele două țări vor fi întărite. Dar naționaliștii ucraineni nu au nevoie de ea, cu atât mai mult că această consolidare a poziției limbii ruse nu este inclusă în planurile SUA și UE. activiști europeni și americani în domeniul drepturilor omului vrea să speculeze cu privire la încălcarea drepturilor minorităților naționale de a folosi limba lor în țările „nedorite“, de exemplu, în aceeași rusă, dar cad imediat tăcut atunci când vine vorba de discriminare împotriva populației ruse și vorbind rusă în fosta Uniune Sovietică, în special în statele baltice, Moldova sau în Ucraina.
Spre deosebire de Ucraina, Rusia și-a luat în considerare interesele populației multinaționale din Crimeea, printre care nu sunt numai purtători ai limbii ruse, dar, de asemenea, limbile ucraineană și tatara. Aceste limbi au devenit stat în republică. Astfel, se pune capăt discriminării lingvistice douăzeci și trei de populație vorbitoare de limbă rusă din Crimeea, dar Rusia nu a luat departe statutul de limbă de stat limbii ucrainene, precum și protecția drepturilor tătarilor din Crimeea care trăiesc în peninsulă. Limbajul lor a primit și statutul de limbă de stat.
În Ucraina modernă, problema limbii rămâne extrem de acută și, dacă politica oficialului Kiev nu se schimbă, atunci va provoca adesea contradicții grave și conflicte în această țară. Și nu este vorba numai de regiunile ruse și rusofonice. În aceeași Transcarpatie există domenii compacte de reședință a populației maghiare, unde limba maghiară (limba maghiară) este limba maternă a majorității locuitorilor. Politica de discriminare lingvistică, împinsă de autoritățile de la Kiev, evocă opoziția minorităților naționale din Ucraina. De exemplu, cu privire la protecția drepturilor maghiarilor transcarpați, oficialul Budapestei a crescut adesea. De fapt, rezolvarea problemei lingvistice este una din principalele modalități de a normaliza situația politică din Ucraina, altul este că actuala conducere a Kievului și patronii săi de peste mări și europeni nu au nevoie de ea.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: