Prima crimă, Vechiul Testament

Prima crimă

Astfel, Dumnezeu a acceptat darurile lui Abel și a respins darurile lui Cain. Și Cain și-a urât fratele; el a invidiat pe Abel și nu la putut ierta că Dumnezeu îl iubește. Fața fericită a lui Abel a încălzit furia fratelui său. Cain devenise din ce în ce mai greu să ascundă această furie în sine și să nu o lase să scape. Apoi a venit ziua în care Cain nu mai putea reține răul și ia luat asupra lui: în această zi, Cain a decis să se răzbune pe fratele său.







- Să mergem pe câmp, să mergem pe jos ", ia spus odată Abel.

Fratele mic care nu a crezut, a acceptat de bunăvoie. Probabil că Abel credea că Cain se oprea în sfârșit și se dorea să se liniștească cu el. El însuși dorea foarte mult să aibă o relație frățească adevărată cu Cain, ca și înainte.

Frații mergeau încet de-a lungul câmpurilor largi și pașnice, iar sufletul lui Cain se învârtea de ura față de fratele său, care nu-i făcea nimic rău. Dintr-o dată Cain se opri, se întoarse spre Abel și-i dădu o lovitură fatală. Abel a căzut la pământ mort și a rămas mințit - ucis de fratele său. Chiar fără să se uite la Abel nemișcat, Cain plecă.







Ucigașul și-a părăsit victima, dar nu sa putut ascunde de Dumnezeu.

- Cain, unde este Abel fratele tău? Dumnezeu la întrebat pe Cain.

Cain a fost fără cuvinte, de frică, dar, repede stăpânindu-se, a răspuns, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic:

- Cum ar trebui să știu? Sunt eu un paznic pentru fratele meu?

- Cum ai putut face asta lui Abel? Dumnezeu a spus amenințător și Cain și-a dat seama că nici ura față de fratele său mai mic, nici infracțiunea teribilă pe care o comisese, erau ascunse de vederea lui Dumnezeu.

- Vocea sângelui fratelui tău cere răzbunare ", a continuat Dumnezeu. "Și sângele lui va fi răzbunat." De acum încolo, indiferent de modul în care cultivați pământul, nu vă va da o recoltă. În restul vieții, veți petrece un rătăcitor fără adăpost.

- Doamne! strigă Cain. "Pedeapsa mea este mai mare decât poate suporta un om". Oricine mă întâlnește va ști despre atrocitatea mea și, fără ezitare, mă va ucide.

- Nu-ți face griji, Dumnezeu ia răspuns. - Mă voi asigura că nimeni nu te va ucide.

Și Cain a plecat, și-a părăsit casa și câmpurile. Dar mai rău, Cain la părăsit și pe Dumnezeu. El nu a ascultat de Dumnezeu, nu a ținut seama de avertismentele Sale și nu a scos din mânia inimii sale. El putea să-i iubească pe fratele său Abel și să trăiască cu el în pace și armonie, dar nu numai că a dat voia urii, că a comis o crimă și nu sa pocăit de fapta lui.

Prima crimă, Vechiul Testament







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: