În fiecare lună văd cum un loc sfânt este gol în iesle vecine,
Pentru că fiul meu necăsătorit sângerează în anii '20,
Doi, bate, vrea sa se nasca,
Sânge plânge, șopte: Mamă, te-aș putea folosi,
Ce naiba, de ce nu vrei să fii cu mine?
Cânt un cântec despre sora și fratele lui,
Cum nu plâng niciodată pe appelplatse.
Sunt răsucite de un embrion pentru al împiedica să lupte,
Pentru a stomacului, apăsați pe încălzitor pentru al menține cald,
Eu zic: Lăsați-mă în pace, nu fiți prost, găsiți unde erați,
Bucurați-vă că a mai fost petrecută o lună,
Ați țipa în groază când ați văzut unde vă aflați.
El spune: Mi-aș da seama.
I-am citit o poezie despre o fată din Guernica,
Despre ochii ei, nu văd ce fac mâinile lor.
El îmi spune: credeți că este mai groaznic decât să vă putreziți din tabletă,
Dezintegrați în celule, renunțați la roua sângeroasă pe tampoane,
În fiecare lună să știi că nu mă iubești nici măcar,
Nu vrei să-mi dai o cravată sau un fir roșu,
Nici măcar nu mă uitați în ochi, nici să învăț despre notele mele?
Iubeste-ma, mama, lasa-ma sa ies din cutie.
Îi spun o poveste despre mama mea,
Când a strigat prin anestezie, când a fost scoasă din uter,
Îi spun: Bine, ai tăi, mă voi gândi cum putem continua;
Nu te iubesc, dar voi incerca sa ma imbunatatesc,
Simțiți-vă mai subțire, frică de tine mai puțin,
Doar nu merge prea departe, nu mă lăsa, auzi?
El spune: bine, este timpul să termin, aproape că nu există deja,
Deci - ultimele picături, un cheag negru al inimii, fir roșu.
Noi, spune ea, vor mai vorbi, mama, voi veni la tine să nu te naști din nou,
Descoperă sânge, plânge, cerșește, luptă,
Jură că aș putea să te ajut,
Să plângi, să mă ceri să mă eliberez.
Undeva în anii douăsprezece voi veni să vă văd.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: