(427-347 î.Hr.) filozoful atenian, discipol al lui Socrate
Arătați-mi laconicitatea și veți arăta a doua oară.
Pentru a acționa în mod incorect mai rău decât a suporta nedreptate.
Am auzit de la un om înțelept că acum suntem morți și că trupul este mormântul nostru.
[Guvernatori de o singură persoană] guvernul împinge (...) conduita cea mai gravă și cea mai nedreaptă. (...) Cei mai răi criminali vin din rândul celor puternici și puternici.
Este dificil (...) și, prin urmare, deosebit de lăudabil - să trăim o viață echitabilă, având libertatea deplină de a crea nedreptate.
Nu părea bine pentru un bărbat, dar fii bun.
Dacă primul bun este să fie drept, atunci cel de-al doilea este să devină el, prin plata pedepsei pentru pedeapsă.
În timp ce poeții își iubesc creațiile, iar părinții - copiii lor, astfel încât oamenii bogați să aibă grijă de bani - nu numai în măsura nevoii, ca și alți oameni, ci ca și cum ar fi fost lucrarea lor. Comunicarea cu astfel de oameni este dificilă: nimic nu provoacă aprobarea lor, cu excepția bogăției.
Cea mai mare pedeapsă este să fii sub conducerea unui om mai rău decât tine când tu nu ai fost de acord să conduci.
Arta muzicală (...) pătrunde mai adânc în profunzimea sufletului și îi afectează mai mult decât orice altceva.
[În state] se încheie două state ostile: una este slabă, cealaltă este bogată; și în fiecare dintre ele din nou o mulțime de state.
Nu există șoc în stilurile de muzică fără șocul celor mai importante legi politice.
Într-o stare exemplară, soțiile trebuie să fie comune, și copiii, iar educația lor va fi comună.
În timp ce în statele nu vor domni filozofi sau (...) regii actuali și conducătorii nu vor fi nobil și bine filozofeze și nu s-au îmbinat împreună - guvern și filozofie, (...) până când nu (...) statele pentru a scăpa de relele.
... Oamenii, așa cum erau, se află într-o locuință subterană ca o peșteră, unde pe toată lungimea ei se întinde un lumen larg. (...) Oamenii își întorc spatele la lumina care izvorăște din foc, care arde departe pe cer (...). Credeți că (...) oamenii văd ceva (...), cu excepția umbrelor aruncate de foc pe peretele peșterii aflate în fața lor? (...) Urcarea și contemplarea lucrurilor care se află în cel mai înalt loc este ascensiunea sufletului în domeniul inteligibil.
Există două tipuri de insuficiență vizuală (...): fie atunci când se schimbă de la lumină la întuneric, fie de la întuneric la lumină. Același lucru se întâmplă și cu sufletul.
Nu ar trebui să fie că cei care sunt îndrăgostiți direct de ea vin la putere. Și apoi cu ei vor concura rivali în această dragoste.
Tirania apare, bineînțeles, nu de la nici un alt sistem, ca de la democrație; cu alte cuvinte, din libertatea extremă, apare sclavia cea mai mare și mai crudă.
Când apare un tiran, el crește (...) ca protector al poporului.
Prima lui misiune [tiran] va implica în mod constant cetățenii în unele războaie, astfel încât oamenii să simtă nevoia de lider. (...) Și dacă suspectează pe cineva din gândurile libere și negarea guvernării sale, atunci el va distruge astfel de oameni sub pretextul că s-au predat inamicului.
Sclavia cea mai grea și cea mai amară este sclavia printre sclavi.
Un fel de dorință teribilă, sălbatică și ilegală depinde de fiecare persoană, chiar și de aceia dintre noi care par destul de moderați; aceasta este ceea ce este descoperit în vise.
Nu există o stare mai mizerabilă decît una controlată tiranic, și mai prosperă decât cea în care domnii regilor.
Nu puteți aprecia o persoană mai mult decât adevărul.
[Pe poezie care nu aduce beneficii statului:] L-am deportat din statul nostru.
Virtutea nu este proprietatea niciunuia singur, onorându-se sau nu onorându-se, toată lumea se va alătura acestuia mai mult sau mai puțin. Aceasta este vina aleșilor, Dumnezeu nu este vinovat.
Oamenii nedrepți, pentru toată dexteritatea lor, se comportă ca acei participanți ai rasei, care merg într-o direcție la un capăt, dar nu au destule pentru următoarea; În primul rând, ei alergă foarte frisky, și în cele din urmă a devenit un râs și, fără a realizat o coroană, pleacă cu un cap înclinat și atârnă un nas. Între timp, alergătorii autentici ating obiectivul, primesc recompense și sunt încoronați cu coroane; nu este așa, în cele mai multe cazuri, se întâmplă și cu oameni care sunt doar?
În viață (...) trebuie să fie întotdeauna capabil să aleagă calea de mijloc, evitând extremele; în aceasta - cea mai mare fericire a omului.
Toată lumea se află într-un război cu toată lumea, atât în viața publică, cât și în viața privată, iar fiecare este cu el însuși.
Victoria de sine este prima și cea mai bună victorie. A fi înfrânt de sine este rușinos și mai rău.
Un bun legiuitor (...) va stabili legi referitoare la război, la pace și nu la legi legate de pace, de dragul acțiunii militare.
Legea este conducătorul conducătorilor și ei sunt sclavii lui.
Iubitul este orb pentru cei dragi.
În același timp, este imposibil să fii foarte bun și foarte bogat.
În cazurile grave, trebuie să fii serios, iar în serios - nu.
Omul (...) este un fel de jucărie fictivă a lui Dumnezeu (...). Este ceva ce trebuie urmat (...). Trebuie să trăim.
Fără ridiculă nu se poate cunoaște seriozitatea.
După cum spun zidarii, pietrele mari nu se potrivesc bine fără cele mici.
Persoana [comiterea infracțiunii din cauza pasiunilor] dreptatea va avea de suferit nu pentru fapta comisă - pentru ca Implinit să nu fie niciodată în stare să devină Omiterea - dar de dragul de el în viitor (...) am urât nedreptate - și ura ei, toți cei care a văzut procesul lui.
Mulți oameni se înnebunează cu ea în moduri diferite.
Poetul este o ființă ușoară, aripă și sacră; și el poate crea doar atunci când el devine inspirat și extatic și nu mai există nici un motiv în el. (...) De dragul lui Dumnezeu și îi lipsește de rațiune și face ca funcționarii săi, posturi de televiziune divine și profeții pe care le ascultau, știu că nu sunt lipsite de rațiune, spun cuvânt atât de prețios, și spune că Dumnezeu însuși, și prin ele oferă acestuia voce.
Oh, dacă (...) cel mai mult ar putea face cel mai mare rău, pentru a putea și pentru cel mai bun bine! Ei bine, ar fi! Dar atunci nu este capabil nici de unul, nici de celălalt: nu poate face o persoană fie rezonabilă, fie nerezonabilă, ci face ceea ce este oribil.
Răsplata răului pentru rău, așa cum cere majoritatea, (...) este nedreaptă.
O ființă fără teamă și o ființă omenească nu sunt același lucru. (...) Curaj și previziune rezonabilă implicat în destul de puține, îndrăznind același curaj și neînfricare, cuplat cu retrospectiv, caracterizat prin foarte mulți - atât bărbați cât și femei și copii, și animale.
Cea mai mare prietenie există între contrariile extreme. (...) Deoarece contrariul hrănește opusul, în timp ce lucrurile asemănătoare nu primesc nimic de la acest lucru.
[Despre părinții și mamele soldaților căzuți:]
Ar trebui să fie (...) sa nu deplangi cu ei, pentru că ei nu au nimic de adăugat la durerea lor (...), ci, dimpotrivă, ar trebui să-l vindece și se înmoaie, amintindu-le că (...) rugat ei erau zei, nu despre copii erau nemuritori, dar că erau viteji și glorioși.
Soarta este calea de la necunoscut la necunoscut.
Omul - fiind fără aripi, biped, cu unghii plate; una dintre ființele sensibile la cunoaștere bazată pe raționament.
Rușinea este frica de dezonoarea așteptată.
Educația este asimilarea unor obiceiuri bune.
Cel care iubește pe divin este iubit, pentru că este inspirat de Dumnezeu.
Fiecare dintre noi este o jumătate de bărbat tăiat în două părți asemănătoare cu fluturașul și, prin urmare, toată lumea caută mereu jumătatea corespunzătoare.
În opinia majorității, zeii iartă încălcarea jurământului doar iubitorului, deoarece, spun ei, jurământul de dragoste nu este un jurământ.
A iubi este să-ți cauți jumătatea.
Unirea dintre bărbat și femeie este (...) o chestiune divină, căci concepția și nașterea sunt manifestări ale unui principiu nemuritor într-o ființă muritoare.
Naștere - aceasta este partea nemuririi și eternității care este eliberată unei ființe muritoare. (...) Deci dragostea este o dorință pentru nemurire.
... Cel mai important lucru este studiul întrebării, deși se poate întâmpla ca, în acest fel, să examinăm și pe cel care întreabă, adică pe mine însumi și pe cel care răspunde.
Este dificil să devii bun, deși este posibil, dar este imposibil să fii bun.
Este imposibil să fii o persoană bună, adică întotdeauna bună, este imposibil să devii bun; dar aceeași persoană poate deveni rea.
Curajosii sunt curajoși, dar nu toți curajoșii sunt curajoși.
Nimeni (...) nu va alege cel mai mare [rău], dacă există posibilitatea de a alege cel mai mic.
Este pentru un filozof să experimenteze (...) uimirea. Este începutul filosofiei.
Numărul este întreaga esență a fiecărui lucru.
[Timpul] este o asemănare în mișcare a veșniciei.
Timpul a apărut cu cerul, astfel încât în același timp s-au născut și s-ar rupe simultan.
Un poet - dacă vrea doar să fie un adevărat poet - trebuie să creeze mituri, nu argumente.
Există oameni care ar prefera să moară decât să trăiască și, gândindu-se la ele, (...) veți fi nedumerit (...) de ce trebuie să aștepte până când altcineva îi ajută.
Cei care sunt cu adevărat dedicați filosofiei sunt, de fapt, implicați numai într-un singur lucru - pe moarte și pe moarte.
Adevărații filosofi cred foarte mult despre moarte, și nimeni în lume nu se teme de el mai puțin decât acești oameni.
Dacă alții (...) se confruntă cu curaj cu moartea, nu este din teama unui rău chiar mai mare? (...) Deci, toți, cu excepția filosofilor, sunt curajoși de teamă, de frică.
[Cunoașterea este un fel de amintire. (...) Cei despre care vorbim, ceea ce învață, de fapt, doar amintesc, și de a învăța în acest caz ar însemna amintirea.
Este necesar să se realizeze unul din două lucruri: să afle adevărul de la alții sau de a găsi-o singur sau, în cazul în care nici prima, nici a doua nu este posibil să se ia cele mai bune și cele mai fiabile de exercitare umane și pe ea, ca și în cazul în care pe o plută pentru a încerca să înoate prin viață; dacă este deja imposibil să treci o navă mai stabilă și mai sigură - pe o învățătură divină.
Risc nu vă păreau ca un filosof, ci ca un dezbatere invizibil, iar acesta este deja un ignoram complet. Ei, dacă există dezacord, nu le pasă de modul în care lucrurile stau în realitate; cum să inspire publicul opinia lor - asta au ceea ce au în minte.
Când cineva este îndrăgostit, este dăunător și deranjant, când se îndrăgostește, el devine trădător.
Cine (...), fără frenezia trimisă de musi, ajunge la pragul creativității, crezând că el va deveni artist doar prin virtutea artei, el este departe de a fi perfect: creațiile bărbatului vor fi umbrite de creațiile violenței.
În dragoste, ca într-o oglindă, el [iubitul] se vede pe sine însuși.
... În întreaga tragedie și comedie a vieții (...) suferința și plăcerea sunt amestecate între ele.
Platon a văzut un singur om jucând și zaruri și a început să-l reproșeze. "Acesta este un lucru mic," - a răspuns el. - Dar obiceiul nu e deloc, spuse Platon.
O dată, când a intrat Xenocrates, Platon ia cerut să biciui un sclav: el nu a putut face acest lucru pentru că era într-o furie. Și pentru unii dintre sclavi el însuși a spus: "Dacă n-aș fi supărat, te-aș fi biciuit!"
Platon, spun ei, (...) a spus: "Aristotel mă bâlbâie ca o mamă care alăptează."
Ce descoperi tu cu aroganță, pretinzând că ești atât de smerit!
Platon, murind, a lăudat geniul lui și soarta lui pentru faptul că, la început, a fost născut un om, și în al doilea rând, grecii, și nu un animale barbar și nu prost, ci și pentru faptul că viața a avut în zilele lui Socrate.
Încercând pentru fericirea celorlalți, găsim noi.
În nenorocirile lor, oamenii tind să învinovățească soarta, zeii și totul, dar nu ei înșiși.
Dumnezeu este în noi.
Cel care nu comite nedreptate este onorabil; Dar mai mult decât de două ori demn de onoare este cel care nu permite altora să comită nedreptate.
Nedreptatea extremă este să pară corect fără a fi așa.
Socrate este un prieten, dar cel mai apropiat prieten este adevărul.
Un început bun este jumătate din bătălie.
Nimeni nu devine o persoană bună accidental.
Pedeapsa rezonabilă nu pentru că a fost săvârșită infracțiunea, ci pentru a nu fi comisă în viitor.
O persoană foarte rea, fără să știe nimic și să nu încerce să afle nimic. La urma urmei, au existat două vicii în ea.
Ignoranți sunt numai cei care decid să rămână așa.
Eroarea ignorantă nu este cel mai mare rău: acumularea de cunoștințe slab dobândite este și mai gravă.
Un nebun poate fi recunoscut prin două semne: el vorbește foarte mult despre lucrurile care sunt inutile pentru el și vorbește despre ceea ce nu îl întreabă.
Nimic nu este mai dureros pentru un om înțelept și nimic nu-i dă mai multă îngrijorare decât nevoia de a petrece mai puțin timp pe lucruri inutile decât merită.
Baza înțelepciunii este răbdarea.
Pentru a face ca vorbirea să fie bună, frumoasă, mintea oratorului nu trebuie să înțeleagă adevărul despre ceea ce va vorbi?
Un discurs frumos spus despre fapte frumoase rămâne în memoria celor care ascultă, spre onoarea și gloria celor care au făcut aceste lucruri.
Speakerii fără scrupule au tendința de a prezenta răul la fel de bun.
Oricine nu jura în fidelitate niciodată nu o va rupe niciodată.
Într-o glumă, și nu în serios.
Discursul adevărului este simplu.
Cartea este un profesor prost.
O persoană care este prost de superstiție este cea mai despicabilă dintre oameni.
Plăcerea în numele virtuții este excelentă în toate cazurile.
O prietenie apropiată se întâmplă între oameni similari unul cu celălalt.
Pentru a obține dispoziția prietenilor și a prietenilor în relațiile cotidiene cu ei, trebuie să evaluăm serviciile pe care ni le-au oferit, mai mari decât ele însele; dimpotrivă, favorurile noastre pentru prieteni ar trebui să fie considerate mai mici decât prietenii și prietenii noștri cred că.
Câți sclavi, atât de mulți dușmani.
Dragostea iubește adesea iubitul.
În ceea ce privește fiecare căsătorie, permiteți-i să fie respectată o regulă: fiecare persoană ar trebui să încheie o căsnicie utilă statului și nu numai cea mai plăcută pentru sine.
Nu adăugați focul la foc.
A fi înșelat de sine este cel mai rău, pentru că în acel caz înșelătorul este în mod constant prezent la cei înșelați.
Pentru proporționalitate, frumusețe și sănătate este nevoie nu numai de educație în domeniul științei și artei, ci și de exerciții pe tot parcursul vieții, de gimnastică.
Gimnastica este partea vindecătoare a medicinei.
Timpul ia totul; o lungă serie de ani poate schimba numele și aspectul, caracterul și soarta.
Vezi și:
Aforismul lui Sextus Empiricus (filozof-sceptic și doctor)
Aforismele lui Lucian (vorbitor și scriitor, maestru al dialogului satiric, din Samosata)
Trimiteți-le prietenilor: