Parabola - despre un câine plâns (o galina de nouă piese)


Parabola - despre un câine plâns (o galina de nouă piese)

Odată ce un om a trecut prin casă cu o grădină,
În scaunul balansoar, a văzut o bătrână,
Soțul ei sa învârtit într-un fotoliu, alături de ea,
Bătrânul a studiat cu atenție ziarul.

Și între ei pe verandă era un câine,






Ea a întins și a murmurat o leneșă întreagă,
A murmurat ca de durere - un om sărac,
Ea a strigat-o a doua zi.

În a treia zi, omul a văzut din nou:
Bătrânii se mișcau, câinele șuieră,
Și omul a decis să pună un cuvânt, -
Suferința câinelui a fost insuportabilă.

Din conversația cu bătrâna a apărut -
Ea șuieră ca ea să se așeze pe un cui,
Cuiul a rănit-o, dar abia și-a părăsit puterea,
Pentru a striga, fără să se miște, pe pridvorul acela.

Astfel, uneori, ne vom întâlni cu o problemă,






Și, bine, plângeți de ea, și plângeți și plângeți,
Nu, pentru a face față unui subiect dificil,
Este necesar să se rezolve problemele, dar nu să se argumenteze!

Într-o zi, un om a trecut pe lângă o anumită casă și a văzut o femeie în vârstă într-un scaun balansoar lângă omul ei vechi balansoar într-un scaun, citind un ziar, iar câinele a fost culcat pe prispă între ele și scâncit ca și în cazul în durere. Trecând de om la el însuși a fost surprins de ce câinele strigă. A doua zi a trecut din nou peste casa asta. A văzut un cuplu în vârstă în scaune balansoare și un câine care se afla între ele și făcea același sunet jalnic.
Omul perplexat și-a promis că, dacă mâine câinele va fi plâns, va întreba despre el cu un cuplu în vârstă despre ea. A treia zi, din nenorocirea sa, a văzut aceeași scenă: bătrîna se balansea într-un fotoliu, bătrînul citea un ziar, iar câinele în locul ei era plîngînd.
Nu mai putea să o ia.
- Îmi pare rău, doamnă, spuse el bătrânei, ce sa întâmplat cu câinele tău?
- Cu ea? A întrebat din nou. "Se culcă pe cui."
Confuzată de răspunsul ei, omul a întrebat:
- Dacă se află pe un cui și doare, de ce nu se ridică?
Bătrâna a zâmbit și a spus într-o voce prietenă și afectuoasă:
"Deci, dragă, doare atât de mult pentru a bea, dar nu suficient pentru a se clătina."
Moralitatea acestei parabole este simplă - adesea suferim, că în viața noastră, atât asta, cât și nu este necesar să schimbați ceva, dar, cu excepția faptului că nu plângem, nu facem nimic!







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: