Limba ucraineană a fost restricționată, interzisă și abolită în ultimele patru secole. Oficial - prin circulare, decrete, legi, anateme, etc. În acest timp, limba ucraineană a fost temperată, astfel încât este puțin probabil să acorde atenție unor deputați.
Să ne amintim de câte ori în ultimii 400 de ani inamicii Ucrainei și ucrainenilor au încercat să limiteze utilizarea limbii ucrainene.
1622 - ordinul țarului Mihail cu depunerea de Moscova Patriarhul Filaret arde în stare toate copiile tipărite în Ucraina „pentru a preda Evanghelia“ de K. Stavrovetskij.
1696 - decretul Seimului polonez privind introducerea limbii poloneze în instanțele și instituțiile Băncii Dreptului Ucraina.
1690 - anatemă și condamnarea ROC pe "Kiev noua carte" P. Graves, K. Stavrovetskij, Polotsky, L. Baranovych A. Radzivilovskogo și altele.
1720 - decretul lui Petru I privind interzicerea tipăririi în limba ucraineană și retragerea textelor ucrainene din cărțile bisericești.
1729 - ordinul lui Petru al II-lea de a rescrie toate decretele și ordinele din limba ucraineană în limba rusă.
1763 - decretul Catherine II cu privire la interzicerea predării în limba ucraineană la Academia Kiev-Mohyla.
1769 - interzicerea sinodului de a tipări și de a folosi alfabetul ucrainean.
1775 - distrugerea Zaporozhye Sich și închiderea școlilor ucrainene în catedrala regimentală a cazacilor.
1789 - decretul Comisiei poloneze de educație din Sejm privind închiderea tuturor școlilor din Ucraina.
1817 - introducerea limbii poloneze în toate școlile populare din vestul Ucrainei.
1832 - reorganizarea educației în Banca Dreapta Ucraina pe principii imperiale, cu traducerea în limba rusă a instruirii.
1847 - înfrângerea lui Chiril și Metodiu fratele UTILIZAREI și consolidarea persecuția brutală a limbii ucrainene și a culturii, interzicerea celor mai bune lucrări ale Shevchenko, Kulish, Kostomarov și altele.
1859 - Ministerul de Religii și Științe al Austro-Ungariei din Galicia de Est și Bucovina a încercat să înlocuiască alfabetul chirilic ucrainean cu alfabetul latin.
1862 - închiderea școlilor ucrainene gratuite duminicale pentru adulți din Ucraina Ucrainei.
1863 - Valuev Circulara privind interzicerea cenzurii pentru a da permisiunea pentru tipărirea literaturii de învățământ spiritual-ucraineană și populare: „nu limba rusă Micul separat nu a fost și nu poate fi.“
1864 - adoptarea Cartei școlii primare, conform căreia instruirea urma să se desfășoare numai în limba rusă.
1870 - explicații ale ministrului Educației din Rusia D. Tolstoi că "scopul final al formării tuturor străinilor este incontestabil trebuie să fie rusificarea".
1876 - Alexander Ems decret care să interzică tipărirea și importul din străinătate de orice literatura de limbă ucraineană, precum și de a interzice spectacole de teatru ucrainene și text de imprimare ucraineană la note, adică, cântece populare.
1881 - interzicerea predării în școlile publice și exprimarea predicii bisericești în limba ucraineană.
1884 - interzicerea de către Alexander III a spectacolelor teatrale ucrainene în toate provinciile mici din Rusia.
1888 - decretul lui Alexandru al III-lea privind interzicerea utilizării limbii ucrainene în instituțiile oficiale și botezul cu nume ucrainene.
1892 - interzicerea traducerii cărților din limba rusă în limba ucraineană.
1895 - interzicerea Direcției Generale a Afacerilor de Presă de a publica cărți ucrainene pentru copii.
1911 - rezoluția celui de-al VII-lea Congres Nobiliar de la Moscova privind educația exclusiv în limba rusă și inadmisibilitatea utilizării altor limbi în școlile rusești.
1914 - interzicerea sărbătorii celei de-a 100-a aniversări a lui Taras Șevcenco; Decretul Nicholas al II-lea care interzice presei ucrainene.
1914, 1916 - campania de rusificare a Ucrainei de Vest; interzicerea cuvântului ucrainean, educație, biserică.
1922 - Declarația de o parte a conducerii PCR (b) și Partidul Comunist (bolșevici) „teorie“ a lupta în Ucraina a două culturi - Urban (Rusă) și țăran (ucraineană), care trebuie să câștige mai întâi.
1924 - legea Republicii Polone privind restricționarea utilizării limbii ucrainene în organele administrative, instanțele judecătorești, educația în teritoriile ucrainene supuse polonezilor.
1924 - legea Regatului României privind obligațiile tuturor "românilor" care "au pierdut discursul mamei", de a educa copiii numai în școlile românești.
1925 - închiderea finală a universității ucrainene "secrete" din Lviv
1926 - Scrisoarea lui Stalin, "tovarășul. Kaganovich și alți membri ai Comitetului Central al CP (b) U cu sancțiunea de a lupta împotriva "prejudecății naționale", începutul persecuției asupra cifrelor "Ukrainization".
1933 - telegramă a lui Stalin privind încetarea "Ucrainizării".
1934 - un ordin special al Ministerului Educației din România cu privire la concedierea „a unei atitudini ostile față de stat și poporul român“ a tuturor profesorilor ucraineni care au cerut revenirea la școală a limbii ucrainene.
1938 - SNK și Comitetul Central al PCUS (b) „Cu privire la studiul obligatoriu al limbii ruse în școlile din republici și regiuni naționale“, decretul corespunzătoare SNK URSS și CP CC (B) U.
1947 - operațiunea "Vistula"; reinstalarea unei părți a ucrainenilor din țările etnice ucrainene "împrăștiate" între polonezi în Polonia de Vest pentru a accelera opolachivaniya lor.
1958 - fixare în art. 20 Fundamentele legislației URSS și a Republicii Uniunii privind dispozițiile privind educația publică privind libera alegere a limbii de predare, studiul tuturor limbilor, cu excepția limbii ruse, la cererea părinților studenților.
1960-1980 - închiderea în masă a școlilor ucrainene din Polonia și România.
1970 - Ordinul de apărare a disertațiilor numai în limba rusă.
1972 - interzicerea organelor de partid pentru a sărbători aniversarea muzeului lui I. Kotlyarevski din Poltava.
1973 - interdicția de a sărbători aniversarea lucrării lui I. Kotlyarevski "Aeneid".
1974 - Rezoluția PCUS „privind pregătirile pentru a 50-a aniversare a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste“, care a proclamat mai întâi crearea unei „noi comunități istorice - poporul sovietic“, politica oficială a deznaționalizare.
1978 - Rezoluția Comitetului Central al CPSU și a Consiliului de Miniștri al URSS "Cu privire la măsurile de îmbunătățire a studiului și prezentării limbii ruse în republicile Uniunii" (Circulara Brejnev).
1983 - Rezoluția PCUS și Consiliul de Miniștri al URSS „Cu privire la măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți studiul limbii ruse în școlile secundare și alte instituții de învățământ din republicile Uniunii“ ( „Andropov decret“).
1984 - decizia Comitetului Central al CPSU și a Consiliului de Miniștri al URSS "Cu privire la îmbunătățirea în continuare a învățământului secundar general al tineretului și îmbunătățirea condițiilor de muncă ale școlii de învățământ general".
1984 - a început în plată ucraineană SSR de un salariu mai mare cu 15% pentru profesorii de limbă rusă în comparație cu profesorii de limba ucraineană.
1984 - Ordinul Ministerului Culturii al URSS privind transferul muncii de birou în toate muzeele Uniunii Sovietice în limba rusă.
1989 - Rezoluția Comitetului Central al CPSU privind "consolidarea legislativă a limbii ruse ca țară de stat".
Pe scurt, ceea ce am reușit să ne amintim.)
Aceasta este o consecință a istoriei.
Slobozhanshchina, la sfârșitul secolului XV-începutul secolului al XVI-lea, a fost locuit atât de rezidenți vorbitori de limbă ucraineană, cât și de ruși.
În viitor, procesul de rusificare este în curs de desfășurare. Iar cele mai rusești erau teritoriul actualului sud-est al Ucrainei. Imigranții din Marea Rusă au fondat aici Dnepropetrovsk, Kherson, Mariupol, Sevastopol, Simferopol, Odessa, Lugansk. Populația urbană rusofonă relativ rapid Russify populația rurală vorbitor de limba ucraineană.
Întreaga limbă rusă a Ucrainei din Ucraina domină guvernul. știință, educație, este rusificare. Limba ucraineană rămâne predominant limbajul populației rurale.
În 1920 s ani a fost un proces de indigenare, dar în 1930 a început o nouă rundă de rusifikatsii.Dalneyshee răspândit în Ucraina limba rusă a fost asociată nu doar cu politica de rusificare, dar, de asemenea, cu procesele de industrializare și urbanizare a Ucrainei, o relație strânsă între cele două popoare, inclusiv prin numeroase familii ruso-ucrainene.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: