Vladimir Vysotsky

În hamei ușor,
Am condus pădurea.
Nu obosiți încă, -
A cântat pentru sănătatea sa.
Și aș putea canta
Cântecele sunt absurde:
"Cum te-am iubit,
Ochii negri ... "

S-au scuipat, se grăbesc sau au alergat.






Și un cal cal de mlaștină mi-a aruncat în față.
Numai voi înghiți saliva cu noroi,
Shot la gât mă răsucesc - și strângeți din nou:

"Ochii sunt negri!
Cum te-am iubit ... "
Dar ... am terminat-o
Ce a fost păstrat pentru viitor.
El clătină din cap,
Pentru a fugi de capriciu,
Și în jur -
Și fluiera atât de mult:

Peretele din fata - nu lasa peretele, -
Caii își rotesc urechile, îi servesc înapoi.
În cazul în care luminator, în cazul în care progal - nu vezi sau vina!
Trebuie să bat spetele, să le duc la os.







Rădăcina ești a mea,
Spune-mi, frate!
Tu unde, nativ, -
De ce înapoi?
Ploaia - ca otrava din ramuri -
Inferior rău.
Pristyazhnoy meu
Lupul sa scufundat sub vintre.

Iată un nebun bețiv, de aici și-a turnat ochii!
La urma urmei, a venit distrugerea și să fugă - să eșueze -
Din punte am fost tras un as,
Da, un astfel de as, fără de care - moartea!

Eu strig lupii:
"Du-te la praf!" -
Și caii sunt în continuare
Se potrivește fricii.
Am bici biciul -
Bătând răsucite
Și el a strigat:
Ochii sunt negri. "

Sforăitul, da, călcâială, o clangă și o schimbare bruște -
Clopotele dansează de la arc.
Oh, tu esti caii mei, te voi distruge.
Îndurați, prieteni, îndurați, dușmani!

... De la urmărirea asta
Chiar și hameiul sa uscat.
Suntem pe un deal abrupt -
Pe unele axe,
În fulgi de spumă,
Jeturile se revărsau în creastă;
Prinde-te, șuierături
Da, și-a îndepărtat gâtul.

Sunt călcat cu cai pe care nu i-am dezamăgit,
El sa aplecat la copite, la pământ,
Am aruncat carul de pe coșul de cumpărături, m-au luat cu ocazia ...
Dumnezeu te salvează, cai, că mă duc la tot!







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: