Și mi-am amintit casa tatălui meu,
Cheile noastre și în jur
La umbra un aul împrăștiat;
Am auzit o trista de seara
Acasă de cirezi
Și latratul îndepărtat al câinilor familiare.
Mi-am amintit de bătrânii întunecați,
În lumina serilor lunare
Împotriva pridvorului tatălui meu
Așezat cu importanță;
Și strălucirea unei tecii cu bordură
Pumnii sunt lungi. și ca un vis
Toate acestea sunt o succesiune vagă
Brusc, a alergat în fața mea.
Și tatăl meu? el este în viață
În hainele sale de luptă
A fost pentru mine, și mi-am amintit
Lanțurile de apelare și strălucirea unei arme,
Și ochii mândri, neîngrijitori,
Și surorile mele tinere.
Raze ale ochilor lor dulci
Și sunetul cântecelor și discursurilor lor
Peste leagănul meu.
În defileu apărea un curent.
El era zgomotos, dar nu profund;
Pentru el, pe nisipul de aur,
Am jucat la amiază la stânga
Și m-am uitat la înghițirile,
Când sunt înainte de ploaie
Valurile atingeau aripa.
Și mi-am amintit casa noastră liniștită
Și înainte de vatra de seară
Povestirile sunt lungi,
Cum au trăit oamenii în vremurile vechi,
Când lumea era și mai magnifică.
Vrei să știi ce am făcut
În sălbăticie? A trăit - și viața mea
Fără aceste trei zile fericite
Era trist și mai întunecat
Neputința bătrâneții tale.
Cu mult timp în urmă, am conceput
Uită-te la câmpurile îndepărtate,
Aflați dacă terenul este frumos,
Să învețe, pentru voința închisorii sau a închisorii
Suntem născuți în această lume.
Și la o oră în noapte, o oră îngrozitoare,
Când furtuna te-a speriat,
Când, la altar,
Te prindi pe pământ,
Am fugit. Sunt ca un frate.
Pentru a îmbrățișa furtuna ar fi bucuros!
Cu ochii norului am privit,
Mână prins fulgere.
Spune-mi, ce dintre acești pereți
Puteți să-mi dați în schimb
Această prietenie este scurtă, dar în viață,
Între o inimă furtunoasă și o furtună.
Am petrecut mult timp - unde, unde?
Nu știu! nu o singură stea
Nu ilumina calea dificila.
A fost distractiv să respiri
În pieptul meu epuizat
Noaptea prospețimea acestor păduri,
Și numai! Am multe ore
Rularea și, în sfârșit, carta,
Întinde-te între ierburi înalte;
El a ascultat: nu există nici o urmărire.
Furtuna a dispărut. Lumină slabă
A tras o banda lunga
Între cerul întunecat și pământ,
Și am perceput ca un model,
Pe acesta sunt dinții munților îndepărtați;
Real, în tăcere,
Uneori în cheiul șacalului
El a strigat și a plâns ca un copil,
Și, lucios,
Șarpele a alunecat între pietre;
Dar frica nu mi-a strâns sufletul:
Eu însumi, ca o fiară, eram străini oamenilor
Și sa târât și sa ascuns ca un șarpe.
Mai jos adânc sub mine
Stream intensificat de tunet
Zgomotos și zgomotul surzilor lui
Furios o sută de voci
Sa ridicat. Deși fără cuvinte
Am înțeles această conversație,
Non-fulmum murmur, controversă veșnică
Cu o grămadă de pietre încăpățânate.
Apoi, brusc, a scăzut, apoi mai puternic
Se auzi în tăcere;
Și acum, în înălțimea cețoasă
Păsările cântă și estul
A devenit bogat; o briza
Cei bruți mișcau foile;
Florile somnoroase au murit,
Și, ca ei, spre ziua
Mi-am ridicat capul.
M-am uitat în jur; nu topi:
Am fost speriat; pe margine
Grozavul abis am întins,
În cazul în care arborele urlat, filare, furios;
Erau trepte de pietre;
Dar numai duhul cel rău a mers pe ele,
Când, aruncată din cer,
În abisul subteran au dispărut.
În jurul meu era grădina lui Dumnezeu;
Plantează un costum irizat
A ținut urme de lacrimi cerești,
Și buclele viilor
Vii, înflorind între copaci
Frunze verzi transparente;
Și canelurile pline de ele,
Sereg este ca un draga,
Suspendat fluent, și uneori
Pentru ei au zburat un roi îngrozitor
Și din nou am căzut la pământ
Și din nou am început să ascult
Pentru voci magice, ciudate;
Au șoptit prin tufișuri,
Ca și cum ar fi vorbit limba lor
Despre misterele cerului și ale pământului;
Și toată natura vocii
Mișcați aici; nu a ieșit
În timpul solemn de laudă
Numai vocea mândră a unui om.
În zadar, ceea ce am simțit atunci,
Aceste gânduri - într-adevăr nu au o urmă;
Dar aș vrea să le spun,
Să trăiască, chiar și mental, din nou.
În acea dimineață era întinderea
Atât de pură încât îngerul zboară
O privire sârguitoare ar putea urma;
El a fost atât de transparent,
Deci, plin de albastru chiar!
Sunt în ea cu ochii și sufletul meu
S-au căzut, până la căldură
Visele mele nu s-au dispersat.
Și am devenit sete.
Apoi, la pârâu de la înălțime,
Ținând cont de tufele flexibile,
De la aragaz până la aragaz, așa cum aș putea,
Am început să cobor. De sub picioare
Umblă, piatra uneori
Înfășurat - în spatele lui brasda
Ea fuma, cenușa zdruncină un stâlp;
Să bea și sărind, atunci
El a absorbit a fost un val;
Și am atârnat peste adâncime,
Dar tineretul este liber,
Și moartea nu părea teribilă!
Numai eu sunt de la înălțimi abrupte
Descoperit, prospetimea apei de munte
A venit să mă întâlnească,
Și cu lăcomie am căzut la val.
Dintr-o dată - o voce - un zgomot ușor de pași.
Ascunderea instantanee între arbuști,
Un tremur involuntar sa terminat,
Mi-am ridicat privirea timidă
Și ascultă cu nerăbdare:
Și mai aproape, aproape totul a sunat
Gruzinki este o voce tânără,
Deci, fără viu,
Atât de dulce liber, ca și el
Doar sunetele de nume prietenoase
Pronunță was accustomed.
A fost un cântec simplu,
Dar ea sa gândit la mine,
Și eu, numai amurg vine,
Spiritul nevăzut îl cântă.
Ținând steagul peste cap,
Georgian cu o cale îngustă
M-am dus la țărm. ocazional
Ea a alunecat între pietre,
Râzând la stăpânirea lui.
Și costuma ei era săracă;
Și era ușor, înapoi
Coturi de voaluri lungi
Aruncându-l. Căldură de vară
Acoperit cu o umbra de aur
Fața și sânii ei; și căldura
Am suflat din buzele și obrajii ei.
Și întunericul ochilor era atât de profund,
Deci plin de misterele iubirii,
Care sunt gândurile mele înflăcărate
Necazurile. Îmi amintesc numai
Un steag de zgomot, - când un jet
A intrat încet în el,
Și frecați. nimic mai mult.
Când m-am trezit din nou
Și a aruncat sânge din inimă,
Era departe;
Și ea a mers, deși liniștită, dar ușor,
Puțin sub povara sa,
Ca plopul, regele câmpurilor ei!
Nu departe, în ceața rece,
Părea să crească până la stâncă
Cele două saklis sunt prietenoase;
Deasupra acoperișului plat al unuia
Fumul trecea albastru.
Văd, ca și acum,
Cum să deblocați ușa încet.
Și sa închis din nou.
Știi, nu înțelegi
Dorința mea, tristețea mea;
Și dacă aș putea, mi-aș fi răsplătit:
Amintiri din acele minute
În mine, lasă-mă să mor.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: