care se învecinează cu ura. O bănuială bruscă îl zări.
- Chiar crezi asta? Crezi că te-am folosit atunci? De aceea mă urăști? - Și-a luat mâna, fața devenind gravă și decisivă. - Nu mai trebuie să te înșeală. Tot ce sa întâmplat cu noi a fost atunci.
- A fost sex, a întrerupt îngrijorat Debi. "Întâmplător am fost în jur și m-ai folosit."
- Nu-mi amintesc că te-ai împotrivit, spuse Archibald. - Mi sa părut că și tu ai primit satisfacție.
- Nu contează. Și ți-ai adus aminte de nevasta ta a doua zi dimineață și m-ai aruncat afară din casă. - Debi a fost confiscată cu atâta entuziasm încât nu a putut să o ascundă. În vocea ei era o asemenea amărăciune încât Archibald nu-l putea recunoaște. Se încruntă, îl privi cu atenție. Apoi se apropie de ea și își strânse umerii cu mâinile.
Înfricoșată de faptul că ea însăși a trădat că și-a deschis cele mai ascunse sentimente, Debi își odihnea brațele în piept, umezită de emoție și încercă să se elibereze de îmbrățișarea sa. Dar aceasta a însemnat încercarea de a muta un zid de piatră. Își strânse umerii și mai tare.
- Asta înseamnă pentru tine.
"Nu fii prost!" Întrerupse Debi. - Nu mi-a însemnat nimic. Mai puțin decât nimic.
Archibald se uită cu un zâmbet la ea din vârful înălțimii sale.
- Mare. Există o singură cale de a afla. Și, apropiindu-i de o mișcare ascuțită, se aplecă spre buzele ei.
Dintr-o surpriză, Deby a înghețat într-o uluire, dar, simțindu-și căldura buzelor persistente, a început cu disperare să se opună. Archibald își apăsă mâinile pe margini, dar își întoarse capul violent, încercând să se întoarcă de la el, făcându-i blesteme. Dar Archibald a căzut din nou la buzele ei, întrerupând abuzul ei feroce. Și-a bătu buza și a râs destul, simțind că începe să sufere. Dar buzele îi strânseră strâns pe gură, forțându-l să se deschidă neputincios, fără să-i mai permită să mai facă mișcări.
Lacrimi de furie din propria lui neputință au izbucnit din ochii lui Debi. Acum nu sa luptat atât de mult cu Archibald ca și cu sentimentele ei. Ea le-a recunoscut deja. Acestea erau simțurile pe care le simțea numai în brațele sale și cu care, crezând ea, reușise să facă față multor ani în urmă. Dar acum s-au ridicat din nou și au devenit sute de ori mai puternice. Cu mare efort, Debi sa despărțit de Archibald.
- Ronnie! Ea țipă într-o voce panică.
Fugind în bucătărie, băiatul se opri în ezitare, neînțelegând ce se întâmpla și ce trebuia să facă. Archibald nu ia acordat atenție. El a continuat să stea, privind în jos la Deby, destul de încremenit încât a pierdut toată capacitatea de a răspunde la orice.
"Pleacă acum!" Comandat de la Deby. Ochii ei înspăimântați izbucni în sălbăticie, obrajii ei arși, părul și-a zburat peste umeri.
Archibald îi clipi de multe ori genele, dar, în loc să-i asculte de ordine, o trase din nou și o sărută din nou. De data aceasta, buzele nu erau atât de tare și uscate, acum erau moi, delicate, căutând, studiind, păreau că încercau să ajungă până la adâncul sufletului ei. De aceea, ele erau și mai periculoase.
- Nu! Deby țipă disperat.
Două mâini mici au apucat pantalonii lui Archibald, încercând să-l tragă de la Debi. Apoi, în cursul lui a mers pumnii lui mici.
"Dă-i drumul mamei mele!"
Încet, cu reținere, Archibald la lăsat pe Debi să iasă din mâini. Apoi îl apucă pe brațul lui Ronnie și îl ținea deasupra capului.
"Oh, micuțule!" - Râzând, a încercat să evite pumnii care l-au lovit. - Promit, îți promit că nu-ți mai sărut pe mama ta. Archibald se uită la Deby și adăugă încet: "Până când ea însăși nu vrea."
"Nu se va întâmpla niciodată!" - A aruncat-o în fața lui Deby cu fervoare. - Și acum, pleacă.
Dar ochii cenușii ai lui Archibald au continuat să o studieze îndeaproape. Îl așeză pe Ronnie pe scaun.
- Și acum despre Zach Winston, spuse el. - Nu trebuie.
- Zak și cu mine ne vom căsători, îi întrerupse Debi. - Acest lucru se va întâmpla de îndată ce toate pregătirile vor fi terminate.
Realizând că un alt argument ar face-o și mai adâncă, Archibald a luat decizia înțeleaptă de a opri această conversație. A spus la revedere și a plecat, trăind o mare anxietate. Avea nevoie să se gândească la multe lucruri, și nu numai la logodna lui Deby.
După ce la pus pe Ronnie să doarmă, Debey se grăbi spre camera ei și își aruncă hainele. Săruturile lui Archibald au fost un atac asupra sentimentelor ei, violența împotriva personalității ei. Flacăra pe care Archibald o aprinse în ea nu era încă stinsă, și numai un duș rece îl putea stinge. Se duse la baie, dar reflexia corpului ei în oglinda uriașă a dulapului o opri. A fost minunat în lumina lămpilor electrice. Curbele moi ale figurii, picioarele lungi, talie subțire nu puteau provoca admirație. Arăta incomparabil mai bine decât cea pe care a întâlnit-o mai întâi Archibald cu mulți ani în urmă. Acest Debi era un adolescent subțire, fără stăpân, pierdut și intimidat. Această Debi este o femeie matură, responsabilă pentru propriul ei destin, mama și deja aproape o soție. Dintr-o data ea si-a imaginat ca Zak mângâie corpul, pe care acum îl examina în oglinda, dorind cu pasiune, iubind-o. La acest gând, se întoarse brusc și se repezi în baie, unde stătea mult timp sub fluxurile reci de apă, care spală gânduri și senzații neplăcute.
Excitarea ridicată de presă a continuat câteva zile, dar Deby a rămas calm. Era fericită că Zak a părăsit temporar orașul și nu a fost martor la acest scandal.
La sfârșitul săptămânii, Debi a ignorat dreptul lui Archibald de a comunica cu Ronnie și ia dus fiul la mare. Doar Gilbert știa unde au plecat.
În următoarea sâmbătă, când Archibald a apărut pe pragul casei ei să le ia la plimbare, Gilbert a deschis ușa pentru el. A spus că Debi îl instruise să îl însoțească pe Ronnie. Au venit în parc, unde Gilbert, spre deosebita plăcere, a luat un pui de somn la magazinul de ceai, astfel încât Archibald a avut ocazia să vorbească cu băiatul singur. Dar nu se putea descurca cu sentimentul ciudat de pierdere. Își dădu seama că această pierdere era Debi.
- Mama ta a părăsit Zach? Archibald nu a putut rezista tentatiei de ai intreba pe fiul sau despre asta.
- Da. Băiatul se uită la el în mod curios. - Dar nu se poate căsători acum, nu-i așa?
- Pentru că ai sărutat-o, spuse Ronnie cu o logică dezarmantă naivă.
Archibald se opri, apoi râse.
- Să mergem, prietene. Cred că acum va fi foarte oportun să mănânci înghețată.
Archibalda nu a lăsat dorința de a vedea Debi. A întâlnit-o cu Zak la o cină, pe care a dat-o în fiecare an primarul orașului. La această cină solemnă, cei mai influenți orășeni au fost invitați împreună cu soțiile lor.
Archibald a observat mai întâi Zak. Stătea singur și îl întâmpină cu un zâmbet care mai mult seamănă cu un zâmbet. Comportamentul său nenatural, teatralitatea, manierele nu se potriveau cu relația lor politicoasă, politicos în timpurile anterioare.
- Ah, Grous. Am auzit că nu aprobi angajamentul meu?
"Nu," a spus calm Archibald.
- Dar nu trebuie să vă faceți griji, bătrânule. O să am grijă de Ronnie. Vei vedea, va avea o educație bună și tot ce are nevoie.
Zak a demonstrat în mod deliberat victoria sa, fiind absolut sigur că ar răni profund adversarul. Dar, spre surprinderea lui, Archibald a zâmbit în general.
- Și nu sunt deloc îngrijorat. Archibald se uita după el, undeva în lateral. Zak și-a urmărit privirea și a văzut-o pe Debi îndreptându-se direct spre ei. Arăta uluitoare. Purta o rochie de seara rosie inchisa cu curele, brodate brodate si pietre; Tăieturi profunde de-a lungul părților laterale ale unei fuste lungi au permis să vadă atunci când merg pe picioarele ei frumoase subțiri. Părul pieptănat, pieptănat, lăsând o față deschisă de formă impecabilă, a subliniat frumusețea ei clasică și sofisticată.
Zak, ca și proprietarul, ia prins mâna și o ținea la buze. Debi se uită la el cu un zâmbet ușor și-și întoarse privirea spre Archibald. Fața ei a devenit tensionată și impenetrabilă. Archibald nu știa că, de fapt, inima lui tremura și avea mari eforturi pentru a menține calmul vizibil.
Zach deține încă mâinile Deby, ar dori în mod accidental a luat-o astfel încât Archibald a văzut pe degetul ei un inel cu un rubin mare, având în vedere logodna ei.
- Te uiți la inel, zise Zak cu satisfacție. "Crede-mă, este foarte vechi."
Archibald îl privi încruntat.
Bineînțeles, era prea scump să cumperi altele noi? El a întrebat cu dispreț și a plecat înainte ca inamicul să-și dea seama ce să spună.
În timpul cină, ei se așezară într-o sală de banchete uriașă pe laturile opuse ale unei mese lungi, umplute cu un număr de mâncăruri inimaginabile. Mai multe discursuri au fost făcute, mai ales la sfârșitul cina. Pe parcursul unuia dintre ei un picior de pază a intrat în hol și ia transmis o notă lui Deby. Archibald a văzut cum, după ce a citit-o, Debi a spus ceva lui Zak și sa sculat de pe scaun, dar a încercat din nou să o așeze la masă. Archibald credea că între ei a apărut o dispută scurtă, apoi Debi se ridică hotărât și părăsi încăperea. Zak nu a urmat-o, a rămas la masă. Potrivit expresiei lui Zak, Archibald își dădu seama că era supărat.
Scuzându-i vecinilor pe masă, Grous a părăsit imediat camera. Se apropie de Debi lângă garderobă. Își îmbrăca haina.
- Ce sa întâmplat? Întrebă cu îngrijorare. - Orice cu Ronnie?
Debi îl privi surprins și clătină din cap.
- Nu, e Gilbert. Astăzi este ziua lui de naștere și el a băut din greu. Trebuie să-l găsesc, sau, Doamne ferește, el va cădea în mâinile poliției. Gilbert va fi aruncat din adăpost dacă va fi reținut din nou. - Debi privi în jur nerăbdător. Trebuie să găsim urgent un taxi.
- Unde te uiți?
Trimiteți-le prietenilor: