Clauze subordonate substanțiale
Clauzele subordonate circumstanțiale îndeplinesc funcțiile diferitelor circumstanțe și răspund la întrebări când? unde? unde ?, unde ?. de ce? de ce?. cum? Cum? și așa mai departe.
Prin semnificația lor ele sunt împărțite în anexe circumstanțiale ale timpului (1), locului (2), cauzei (3), efectului (4), modului de acțiune (5), alocării (6), țelului (7) și condiției (8).
Clauzele subordonate circumstanțiale sunt separate de o virgulă numai atunci când se confruntă cu propoziția principală.
1. Exemple de sentințe de timp
Propoziții de răspuns la întrebări când? Atunci când? cât timp? , de când. De când? și altele asemenea. Acestea sunt legate de oferta principală a sindicatelor:
ori de câte ori
în timp ce, în timp ce, în timp ce
ca-când, în timp ce, ca,
după - după
înainte, înainte
pana. pana - pana, pana. nu
cât mai curând - cât mai curând
deoarece - de atunci
de data (că) - de când și de alții.
Răspundeți ca și cum nu știți această regulă.
Nota 1: Cu uniunile ca și cum ar fi.
În clauza subordonată "Past Indefinite" (sau "Past Continuous with long action") se utilizează dacă acțiunea sau statul exprimat de propunerea clauzei simultan cu acțiunea sau starea propoziției principale. Formele anterioare sunt folosite indiferent de ce moment este verbul propoziției principale.
Vorbea ca și cum ar fi știut foarte bine această întrebare.
Vorbea ca și cum (de parcă) cunoștea foarte bine această întrebare.
Purtau ceva greu.
Trecură încet pe trepte, ca și când ar fi purtat ceva greu.
Aici avem în esență forma stării de conjunctură, care, totuși, coincide cu forma Nedefiniților din trecut al dispoziției indicative.
Verbul care urmează să fie după cum este folosit în forma unei dispoziții subjunctive, adică forma a fost folosită cu toate persoanele de singular și plural. Cu toate acestea, în limba modernă, în special în discursul colocvial, alături de persoanele de la 1 și 3, numerele singulare folosite adesea au fost:
El era fiul său ca și cum ar fi fost (era).
El îl iubea ca fiu (ca și cum ar fi fost fiul său).
Se uită în direcția cuiva.
Se uită în direcția ușii din față, de parcă aștepta pe cineva.
Nota 2. Dacă predicatul clasei predicate exprimă o acțiune sau o stare care precede acțiunea sau starea propoziției principale a predicatului, atunci Perfectul trecut este folosit în subordonat, indiferent de momentul în care se află predicatul propoziției principale:
Vorbea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Vorbea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
El a descris orașul ca și cum ar fi.
El a descris orașul ca și când ar fi văzut-o.
Aici avem în esență forma stării de conjunctură, care, totuși, coincide cu trecutul Perfect al spiritului indicativ.
Nota 3. Dacă clauza subordonată este introdusă de unire, atunci, în propoziția principală, vor fi folosite cuvinte, așa sau așa. Astfel se definește astfel un adverb sau un adjectiv, și astfel definește un substantiv:
A jucat atât de bine încât toată lumea la admirat.
A jucat atât de bine încât toată lumea îl admira.
Avionul zbura la o astfel de înălțime încât nu-l puteam vedea.
Avionul zbura la o asemenea înălțime, pe care abia l-am văzut.
Sugestii cu astfel de. care sunt considerate aici pentru confort practic, coroborate cu propunerile în acest sens. asta. deși sentințele cu astfel de cuvinte (precum și cu determinarea adjectivului) ar putea fi atribuite clauzelor calitative ale clauzelor.
2. Propunerile comparative comparative sunt combinate cu principala propunere a sindicatelor:
ca. ca - așa. cum. (prima ca și în propoziția principală)
(nu) așa. ca - (nu) așa (astfel). cum. (așa - în propoziția principală)
... decât ... acelea. (a doua este principala frază)
N-aș fi putut face nimic mai mult decât am făcut-o.
Mi-a atras un plan pentru a nu-mi pierde drumul.
În limbajul cărții, clauzele de teză ale scopului uneori se combină cu uniunile principale și altele.
Unirea este folosită cu sensul. notchtoby. nr.
După cum trebuie spus, predicatul este exprimat printr-o combinație de ar trebui cu un infinitiv. Particula care nu este cu predicatul nu este folosită, deoarece unirea nu include negarea.
În loc să se combine cu un infinitiv, uneori este folosit timpul prezent al starea de conjunctură.
Invitațiile au fost trimise la începutul conferinței.
Invitațiile au fost trimise în avans, astfel încât delegații au sosit (s-ar putea ajunge) la timp la conferință.
Am împachetat instrumentele în pânză de ulei, pentru ca acestea să nu fie avariate de apă de mare (= nu se pot deteriora de apă de mare).
Am împachetat uneltele cu pânză de ulei, astfel încât acestea nu au fost afectate de apa de mare.
Atunci când există un subiect în clauzele principale și subordonate, clauza subordonată este de obicei înlocuită de un comerț infinitiv (ca în limba rusă). Înainte de infinitiv în astfel de cazuri, pot exista sindicate în ordine. așa că.
Aceste sindicate, totuși, sunt rareori folosite, în special în vorbirea colocvială:
Mă duc la prelegeri devreme pentru a lua un loc bun.
Sunt lăsați la ora cinci, ca să nu întârzie pentru prelegere. = Ei sunt lăsați acasă la ora cinci pentru a nu întârzia pentru prelegere.
Au părăsit casa la ora cinci, ca să nu întârzie pentru prelegere.
Notă. Trebuie avut în vedere faptul că uniunea care înainte de infinitiv poate fi tradusă prin sindicate. astfel încât numai în cazul în care infinitivul exprimă scopul:
Am venit aici (în ce scop?) Să te ajut.
Am venit în ordine pentru a vă ajuta.
L-am invitat (în ce scop?) Să-i povestesc.
L-am invitat în ordine (ca să) să-i spun despre asta.
În alte cazuri, înainte ca un infinitiv să nu poată fi tradus în engleză de către sindicate în ordine sau așa.
Era prea obosit să meargă la teatru.
E prea obosit să meargă la teatru.
El este destul de dur pentru a participa la această expediție.
El este suficient de puternic pentru a participa la expediție.
Nu am timp să fac această lucrare azi.
Nu am timp să fac această lucrare astăzi.
8. Exemple primitive ale condiției (condamnări condiționate)
O fracțiune complexă, cu o clauză subordonată a unei condiții, numită o condamnare condiționată pentru o scurtă durată, este o propoziție complexă în care posibilitatea de a efectua acțiunea exprimată în propoziția principală depinde de anumite condiții exprimate în clauză. Exemplele conditiei sunt combinate cu oferta principala a sindicatelor:
în cazul în care - în caz
presupunând că, presupunem că. presupun (că)
cu condiția (că). (care). cu condiția (că) - cu condiția dacă. cu condiția
Dacă începem acum, vom ajunge acolo la cină.
Dacă mergem acum, atunci vom fi acolo pentru cină.
El nu va merge acolo decât dacă este invitat.
Nu va merge acolo dacă nu este invitat.
Dacă îl văd mâine. Îl întreb despre asta.
Dacă îl văd mâine, îl întreb despre el.
În propozițiile condiționale subordonate (precum și în clauze), predicatul este folosit în timpul prezent, dacă propoziția principală folosește timpul viitor:
Ei se vor bucura dacă te duci să le vezi.
Ei vor fi fericiti daca le vizitati.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: