Istorie și autenticitate
Primele trei cărți ale scripturilor sunt Taurat (Torah), Zabur (Psalmi) și Cartea profeților. au fost date profeților poporului Israel - Musa (Moise), Daud (David) și alți profeți. Patru sute de ani înainte de nașterea lui Isa Masih, aceste cărți erau cunoscute și compilate într-o singură carte, numită în limba ebraică - Tanakh. Adepții lui Isa Masi se referă la aceste părți ale scripturilor ca la Vechiul Testament. adică Vechiul Acord al Celui Preaînalt numai cu poporul lui Israel.
O carte a lui Inzhil. așa cum a fost numit de Mohamed (în Evanghelia greacă), a fost compilat de adepții lui Isa Masih. Se mai numește și Noul Testament. Nou acord al Celui Preaînalt cu toți oamenii. Structura este scrisă în limba greacă și a fost complet compilată la sfârșitul secolului I de la nașterea lui Isa Masih. Grecii numesc colecția de scripturi cuvântul Biblie. ceea ce înseamnă "cărți". de unde a venit numele rusesc Biblia.
"În trecut, Cel Prea Înalt, de multe ori și într-o varietate de moduri, ne-a adresat strămoșilor noștri prin profeți. În ultima vreme El ne-a vorbit prin Fiul Său (spiritual) ... "- scris într-un mesaj adresat evreilor, urmașii lui Isa Masih (1: 1-2), într-una din părțile cărții Inzhil.
Mohamed știa că, cu mult înainte de începerea misiunii sale, evreii și creștinii risipiți în toată Arabia aveau scripturile. În tot textul Coranului, adepții celor două religii sunt numiți Ahl al-Kitab (Oamenii cărții). El a numit Sfânta carte a evreilor din Taura (Tora) și Sfânta Scriptură a creștinilor - Al-Inzhil (Evanghelia).
În Sura al-Ma'ida 5: 46-47 se spune:
46 În urma lor, l-am trimis pe Isa (Maria), fiul Mariei (Maria), cu confirmarea adevărului despre ceea ce a fost descoperit anterior în Taurat (Tora). I-am dat Ingerul (Evanghelia), în care exista îndrumare și lumină credincioasă, ceea ce a confirmat ceea ce a fost descoperit anterior în Taurat (Torah). A fost îndrumarea și instruirea credincioșilor pentru cei neprihăniți.
47 Poporul lui Inzil (Evanghelia) să judece după ce a trimis Dumnezeu în el. Cei care nu iau decizii în conformitate cu ceea ce a trimis Allah sunt răi.
وليحكمأهلالإنجيلبماأنزلاللهفيهومنلميحكمبماأنزلاللهفأولئكهمالفاسقون - سورةالمائدة 5. 46 - 47
Apariția însuși a lui Mohamed ca profet dintr-un popor care înainte de aceasta nu avea cartea sa sfântă, în opinia sa, ar fi trebuit să fie scrisă atât între evrei, cât și creștini:
Cine urmează acest mesager, un profet nevăzut, nevăzut, pe care îl găsesc scris în ele atât în Tora, cât și în Injeel ... (Sura 7: 157)
Se pare că Mohamed însuși nu a citit scripturile, date de Dumnezeu înainte de a se naște în Mecca (în anul 570 după nașterea lui Isa Masih). Cu toate că în acest moment există scripturi Tanakh pentru poporul evreu, nu numai în propria lor limbă (ebraică), dar, de asemenea, în limba greacă numit Septuaginta (traducerea se face cu 200 de ani înainte de nașterea lui Isa Masih). O Injil, la acel moment a fost tradus din limba greacă, în limba siriacă (Peshito), latină (Vulgata), egipteană veche (coptă), armeană, etiopiană și parțial în celelalte limbi ale popoarelor care au locuit în orientul antic.
Primele două secole ale existenței Islamului, savanții musulmani au întâmpinat multe dificultăți în interpretarea Coranului Taurat și Inzhil. Ei au descoperit că scripturile evreilor și creștinilor - Vechiul și Noul Testament - nu seamănă chiar de la distanță cu Coranul. În primul rând au încercat să dea o nouă interpretare atât cărțile sacre, încercând să le aducă în conformitate cu Coranul, dar oamenii de știință musulmani, cum ar fi Ibn Hazm, promulgat doctrina că adevăratul Taurat și Injil au fost distorsionate de evrei și creștini. Această doctrină a faptelor de denaturare a Scripturii se numește tahrif. iar musulmanii îl bazează pe următoarele fragmente din Coran:
... A fost o petrecere printre aceia care au ascultat cuvântul lui Allah și au distorsionat-o după ce au înțeles, deși ei înșiși știau (Surah 2:75).
Printre ei [evreii] sunt simpletoni care nu cunosc scripturile, ci doar vise. Ei cred doar. Vai de cei care scriu scenariul cu mâinile lor și apoi spun: "Acesta este de la Allah" - pentru a cumpăra un preț mic pentru asta! (Surah 2: 78-79)
Cu toate acestea, aceste pasaje vorbesc de eroare în interpretarea Scripturii, și că Scriptura este eliberat pentru creaturi umane, dar nu există nici un cuvânt despre ei înșiși denaturarea de manuscrise biblice (manuscrise).
Ar fi o inconsistență aparentă, dacă Coranul ia sfătuit pe oameni să se întoarcă la textele sacre anterioare și să-i creadă și imediat a învățat că aceste texte sunt distorsionate și, prin urmare, nesigure.
Și, cel mai important, o astfel de denaturare a textelor biblice este pur și simplu nerealistă. Pentru a face acest lucru „feat“, întreaga comunitate internațională a evreilor ar trebui să accepte modificări ale textului, introdus comunitatea evreiască relativ nesemnificativă și la distanță a orașului Medina, unde locuia Mohamed. În plus, creștinii din întreaga lume, care posedă și Biblia, ar trebui să accepte schimbările făcute de evrei, ceea ce este complet în afara chestiunii.
De asemenea, manuscrisele antice disponibile oamenilor de știință nu indică o denaturare a textului. În ceea ce privește fiabilitatea Vechiului Testament, de la Marea Moartă, care datează din anul 100 înainte de nașterea lui Isa Masih, confirma izbitor acuratețea textului masoretic, care datează din anul 900 după nașterea lui Isa.
Aceste date sunt foarte importante, deoarece mărturisesc că manuscrisele compilate după apariția învățăturii musulmane din Tahrif sunt identice cu manuscrisele care existau cu mult înainte de nașterea lui Mohamed.
În ceea ce privește autenticitatea Noului Testament, cercetătorii Bibliei au găsit 3157 de manuscrise grecești care conțin fie extrase din Noul Testament, fie întreaga Evanghelie ca întreg.
Deci, Biblia - este un set de date din Scrierile sacre ale Dumnezeului Celui Prea Înalt, noi, oamenii, de poporul Israil profeții și Mesagerii Isa Masih (greacă Apostoli), în circumstanțe specifice și, în ordine istorică strictă. Nu constă în extrase compuse aleatoriu, există o anumită unitate în ea care leagă toate cărțile sale într-un întreg. Așa cum funcția oricărui organ uman poate fi explicată corect numai în legătură cu legătura sa cu întregul corp, părțile individuale ale scripturilor pot fi înțelese corect doar în contextul său general.
Gândul, un fir roșu care trece prin toate scripturile, ajută la înțelegerea acestei unități. De la prima carte a Tauratului "Început" până la ultima carte a lui Inzhil "Apocalipsa" vorbim despre aceleași mari întrebări: "Cine este Dumnezeu? "Și" cine este o persoană? "
Iar din răspunsuri urmează o altă întrebare importantă: "Există o oportunitate de comunicare între Dumnezeu și om și, dacă da, care dintre ele?"
Ar fi o greșeală nepătrunsă să nu citiți Cuvântul lui Dumnezeu în această unitate, să încercați să răspundeți la toate aceste întrebări vitale.
o încercare slabă de a explica esența pretins împrumutată a Coranului Sfânt în termenii Coranului însuși, pentru a inversa "musulmanii" nerezonabili. Coranul nu are similitudini absolute, așa cum Scriptura pentru cea mai mare parte format din oameni sau completat, după cum Coranul dictat de Dumnezeu prin secvența angela.Hronologicheskuyu poate PILEALĂ greu de găsit în Sunnah Profetului este data destul de încredere a revelației unui verset. Se știe sigur că traducerile cărților sacre ale oamenilor din epoca formării creștinismului au avut ulterior inserții și adăugiri. Coranul a fost compilat chiar și atunci când viața lui Muhammad (s.a.v) și a trecut în etapa de determinare a secvenței în momentul Uthman, hadisuri false și versete au fost anulate eliminate.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: