Dispoziții generale de mediere
Procedura de mediere în conformitate cu Legea federală nr. 193-FZ este înțeleasă ca o metodă de soluționare a litigiilor cu asistența mediatorului pe baza consimțământului voluntar al părților pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă. În general, procedura de mediere se bazează pe faptul că părțile, cu participarea mediatorului, trebuie să ajungă la un consens și să ajungă la un acord reciproc acceptabil. O astfel de procedură nu are un caracter de litigiu. Noul document are scopul de a oferi o modalitate convenabilă și rapidă de soluționare a litigiilor, care ar trebui să fie flexibilă și să asigure executarea deciziilor luate în timpul procesului de mediere și să economisească costurile juridice.
Mediatorul este un individ independent, implicat de părți ca intermediar în soluționarea unui litigiu pentru a asista părțile în elaborarea unei decizii privind fondul litigiului. Mediatorul nu este un arbitru, reprezentant al oricărei părți în litigiu sau al unui intermediar între părți, nu are dreptul să decidă asupra litigiului. Contribuie numai la soluționarea litigiului, îi ajută pe părțile implicate în discuție să-și identifice interesele și nevoile reale, să găsească o soluție care să satisfacă toate părțile implicate în conflict.
Adoptarea unui act juridic reglementează relațiile legate de utilizarea procedurilor de mediere a litigiilor care decurg din relațiile civile, inclusiv în raport cu alte activități economice și de afaceri, precum și a litigiilor care decurg din relațiile de muncă și de familie. În cazul în care există dispute din alte relații, Legea federală nr. 193-FZ li se aplică numai în cazurile prevăzute în mod expres de lege. Procedura de mediere poate fi aplicată după apariția litigiilor, care sunt luate în considerare în cursul procedurilor civile și procedurilor în instanțele de arbitraj.
Fiți atenți! Procedura de mediere nu se aplică litigiilor colective de muncă, precum și litigiilor care afectează sau pot afecta drepturile și interesele legitime ale terților care nu participă la procedura de mediere sau la interesele publice.
Principiile procedurii de mediere
Procedura de mediere se desfășoară prin voința reciprocă a părților pe baza principiilor voluntariatului, confidențialității, cooperării și egalității părților, imparțialității și independenței mediatorului.
Atunci când efectuează confidențialitatea medierii este menținută pe tot parcursul procedurii referitoare la informațiile specificate, cu excepția cazurilor prevăzute de legile federale, iar în cazul în care părțile convin altfel. Mediatorul nu are dreptul de a divulga informații referitoare la procedura de mediere și de a deveni cunoscut în timpul conducerii sale, fără consimțământul părților. Părțile, organizațiile care desfășoară activități pentru furnizarea de mediere, mediatorul, precum și alte persoane prezente pe parcursul procedurii de mediere, indiferent dacă procedurile sunt legate, arbitrajul unui litigiu care face obiectul procedurii de mediere, nu poate fi invocată în cazul în care părțile nu au convenit altfel, în timpul procesului sau arbitrajului privind informațiile:
- la propunerea uneia dintre părți de a aplica procedura de mediere, precum și dorința uneia dintre părți de a participa la procedură;
- privind opiniile sau propunerile exprimate de una dintre părți cu privire la posibilitatea soluționării litigiului;
- confesiunile făcute de una dintre părți în timpul procedurii de mediere;
- privind disponibilitatea uneia dintre părți de a accepta oferta mediatorului sau a celeilalte părți cu privire la soluționarea litigiului.
Regenerare mediatorului și organizarea care desfășoară activități de mediere care oferă, informații cu privire la procedura de mediere nu este permisă, cu excepția cazurilor prevăzute de lege federală, iar în cazul în care părțile convin altfel.
În cazul în care mediatorul a primit informații referitoare la procedura de mediere din partea uneia dintre părți, acesta poate divulga aceste informații celeilalte părți numai cu acordul părții care a furnizat informațiile.
Variația procedurii de mediere
Condiții de aplicare a procedurii de mediere
Procedura de mediere
Un acord de mediere este un acord la care părțile au ajuns în urma aplicării procedurii de mediere într-o litigiu sau litigii, dezacorduri separate în legătură cu o litigiu. Constă în scris și trebuie să conțină informații despre părți, obiectul litigiului, procedura de mediere desfășurată, mediatorul, precum și obligațiile, termenii și termenii de punere în aplicare a acestora, conveniți de părți.
Fiți atenți! Acordul de mediere este supus executării pe baza principiilor voluntariatului și conștiinței părților.
Un acord de mediere a ajuns de către părți, ca urmare a medierii efectuate după prezentarea litigiului la instanța sau tribunalul arbitral, poate fi aprobată de către o instanță de arbitraj într-un acord de reglementare, în conformitate cu legea procedurală sau legea cu privire la instanțele de arbitraj, legea cu privire la arbitraj comercial internațional. Un acord de mediere cu privire la relațiile juridice civile care decurg din litigiul a ajuns de părți, ca urmare a medierii efectuate fără prezentarea litigiului în instanță sau instanța de arbitraj este o tranzacție civilă, care vizează stabilirea, modificarea sau încetarea drepturilor și obligațiilor părților. Normele de drept civil privind compensarea, novația, iertarea datoriilor, compensarea unei creanțe omogene, compensarea daunelor pot fi aplicate la o astfel de tranzacție. Protecția drepturilor încălcate ca urmare a neîndeplinirii sau a executării necorespunzătoare a unui astfel de acord mediator se realizează în modul prevăzut de legea civilă.
Statutul juridic al mediatorului
Fiți atenți! Procedura de mediere pentru litigiile prezentate instanței sau unei instanțe de arbitraj înainte de începerea procedurii de mediere poate fi efectuată numai de mediatori care își desfășoară activitatea în mod profesionist.
În ceea ce privește reglementarea directă a mediatorilor, se propune astăzi un mecanism de autoreglementare.
În prezent, se desfășoară activități active în întreaga lume, care vizează crearea unor organizații specializate care oferă servicii de mediere și care se alătură acestora în asociații profesionale (sindicate). Astfel de organizații dezvoltă independent cerințele pentru activitățile mediatorilor, reglementează (regulile) procedurile relevante, realizează formarea mediatorilor, conduc certificarea și asigură controlul asupra calității prestării serviciilor în domeniul medierii. În acest sens, potrivit legiuitorilor, reglementarea detaliată a guvernării mediatorilor poate fi superfluă. Cu toate acestea, este necesar să se asigure protecția intereselor persoanelor care se referă la procedura de mediere ca modalitate alternativă de soluționare a litigiilor, prevăzută de Legea federală nr. 193-FZ. Până în prezent, nu este necesar să se aplice astfel de instrumente rigide de reglementare a activităților lor mediatorilor, cum ar fi licențierea sau acreditarea, astfel că se propune un mecanism de autoreglementare. Principiile de bază ale mediatorilor SRO sunt prevăzute în Legea federală nr. 193-FZ.
Mediatorii și organizațiile care desfășoară activități de asigurare a desfășurării procedurii de mediere sunt răspunzătoare părților pentru prejudiciul cauzat părților ca rezultat al implementării acestei activități, în conformitate cu procedura stabilită de legislația civilă.
Modificări în legislația actuală
în legătură cu adoptarea unei noi legi
Dacă nu ați găsit informațiile de care aveți nevoie pe această pagină, încercați să utilizați căutarea de site:
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: