Potențial pericol de adenom al glandei sebacee

Adenomul glandei sebacee este o boală care arată ca o formare a pielii de o altă structură, culoare și dimensiune. Cel mai adesea, adenomul este benign. Se formează prin creșterea sau celulele mature. Procesul de dezvoltare a bolii începe adesea încă din copilărie sau în adolescență, iar manifestările de patologie devin vizibile după un anumit număr de ani. Formarea glandelor sebacee are loc cu o frecvență de 1 caz la 100 mii de persoane. Cea mai frecventă localizare a formațiunilor este fața (obrajii, bărbia, pliurile nasolabiale), gâtul, scalpul.







Cauzele acestei boli sunt bine cunoscute. Cauza bolii în jumătate din cazuri sunt mutații genetice în organism și sunt proaspete. De asemenea, predispoziția genetică, care conduce la transmiterea bolii prin moștenire, cauzează dezvoltarea adenoamelor glandelor sebacee.

Există 3 tipuri de boli:

Potențial pericol de adenom al glandei sebacee
1. Adenomul Pringda-Burneville afectează persoanele tinere, în unele cazuri chiar copilărești. Educația are o consistență densă și are loc în regiunea lombară sau în regiunea sacrală a coloanei vertebrale, precum și pe fața sau în regiunea urechilor. Acest tip de adenom al glandei sebacee în jumătate din cazuri apare chiar la naștere sub formă de pete albe sau maronii pe piele. Ele pot fi de la câteva piese la câteva sute. Dacă există o scădere a inteligenței sau a epilepsiei în plus față de adenom, poate fi diagnosticată boala Pringle.

2. Adenomul glandelor sebacee de tip Allopo-Darya seamănă cu niște negii de consistență destul de densă, în culori puțin diferite de culoarea pielii. Aceste adenoame pot fi confundate cu semnele de nastere. Formațiile sunt simetrice, afectând adesea pielea feței. Acest tip, spre deosebire de cel precedent, este predispus la fuziune, ducând la zone importante de distrugere.







3. Un adenom tip Balzer-Menetrie este un nodul cu o ușoară creștere deasupra suprafeței pielii sau cu un fibrom care se ridică deasupra suprafeței pielii de pe tulpină. Aceste formațiuni pot apărea pe față, pe gât, pe scalp și chiar pe mucoasa orală.

Pericol de boală

Potențial pericol de adenom al glandei sebacee
Adenomul glandei sebacee nu este o boală periculoasă, însă această patologie poate indica prezența altor probleme mai grave în organism. O astfel de boală ca sindromul Muir-Torre se poate forma împreună cu adenoamele. Această boală este ereditară. Sindromul Muir-Torre este o boală foarte gravă, care este însoțită de multe abateri și reprezintă o adevărată amenințare pentru sănătatea și viața umană. Această boală este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea cancerului.

Adenoamele sunt o manifestare a sindromului Mueera-Torre, care poate indica leziuni ale organelor interne. Adesea, astfel de leziuni nu sunt însoțite de alte simptome, cu excepția apariției adenoamelor. Antecedentele familiei sunt, de obicei, însoțite de prezența formărilor maligne de organe interne. Adenomii se pot transforma în formațiuni maligne. Prezența adenoamelor face posibilă diagnosticarea patologică în timp util.

Adenomul glandelor sebacee poate fi asociat cu boala lui Burneville. Această boală genetică este caracterizată de tumori benigne multiple în diverse organe. Boala poate afecta plămânii, rinichii, inima și alte organe importante. Ulterior apar tulburări grave, care sunt însoțite de anumite simptome.

Imaginea clinică din sindromul Muer-Torre și boala Burneville poate fi variată. Pacientul formează tumori în rinichi, inimă, plămâni, intestin gros. Deteriorarea poate provoca epilepsie, hematurie, insuficiență cardiacă și pulmonară. De asemenea, se pot dezvolta tulburări neuropsihiatrice și leziuni ale nervului optic. La copiii de la naștere, pot apărea memorie, dezvoltare mentală, paralizie, convulsii, întârzieri motorii și convulsii epileptice.

Tratamentul cu adenoame

Tratamentul adenoamelor glandelor sebacee nu este dificil, spre deosebire de alte boli, dintre care adenoamele pot depune mărturie. Eliminarea adenoamelor se face în mai multe moduri. Aceste formulări sunt îndepărtate utilizând:

  • dermabraziune (micro-măcinare diamantată);
  • îndepărtarea cu laser;
  • criodestrucția (înghețarea);
  • electrocoagulare;
  • intervenție chirurgicală.

Pacientul trebuie, de asemenea, să fie examinat de către medic pentru alte patologii. Este necesar să observăm pacientul.

Distribuiți acest articol cu ​​prietenii dvs.:







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: