POETRIA CA UN LIFESTYL:
Ilya Bokshtein
În timpul vieții lui Bokshtein, în plus față de numeroasele publicații din periodice, a fost publicată numai cartea facsimilică "The Glare of the Wave" (1986). Posthumously a fost publicată o ediție în trei volume a publicațiilor intravitale selectate, compilate de vărul poetului M. Lane.
Scriitorii israelieni spun despre I. Bokshtein N. Wyman și P. Lukimson. Soarta arhivei poetului, menționată în aceste memorii, a devenit regretabilă și simbolică - după moartea lui Ilya Bokshtein, apartamentul său a fost deschis de lucrătorii companiei de locuințe de stat Amidar; toate lucrările și cărțile au dispărut fără urmă - probabil că au fost distruse sau furate. Doar câteva cărți din biblioteca lui Bokshtein au apărut ulterior pe librăriile din Tel-Aviv ...
ILYA BOXSTEIN: POETRIA CA UN LIFESTYL
Bockstein a fost un derviș, un ventriloc. Dacă el „sare“ la lectura de poezie, apoi le-am citit fără oprire, propria lor și altele, într-o stare de uitare de sine. Și dacă luăm în considerare faptul că, în acest corp mic, răsucite de bizon în vârstă Sparrow a trăit un bas puternic înghițitură, apoi a creat impresia de ansamblu, din cauza gâtului păsării transmite un străin, o voce puternică toate-puternic. Și o amintire incredibilă pentru poezie. Este imposibil să vă amintiți un astfel de număr de linii. Prin urmare, nu este de memorie, nu o tehnică, nu este un instrument, pur și simplu poem trăit în ea, și îmi spun, imediat ce a deschis gura. Și dacă l-am întrebat despre noua poezie, el nu a ținut afară să citească cartea sa gros exercițiu de școală, scrisă într-un frumos scrierii de mână, elegant, desene de creaturi ciudate, ochi în cîmp, - a început imediat să recite. Vom intelege cu vocea ... Și el ar putea continua să se schimbe cuvintele, liniile, rearanja strofă: „Nu, e mai bine așa ...“ Versetele trăit, au trăit întotdeauna.
"Nu am biografie, cu excepția muncii creative", a scris lui Konstantin Kuzminsky. Iată oglinda autobiografiei: "Am fost în 1937 la Moscova, dar m-am născut. Apoi a studiat la Institutul de Cultura. Sa realizat ca un poet tarziu, in 1942. Tot ce sa întâmplat înainte (discursurile de pe Piața Mayakovsky, arestarea, cinci ani de lagăre din Mordovia, plecarea) mi se pare o schiță grosolană, o întuneric. Și este greu să vă amintiți înainte de prima înțelegere. Îmi amintesc doar cum, în adolescență, am visat la fapte eroice, ca multe altele; în speranța de a crea ceva nemuritor sau de a se da pentru ceva foarte bun și neobișnuit. Totuși, poate că tot mi se pare acum, pentru că înainte de creativitate - nu eram eu, ci o persoană cu totul diferită ".
Un pic mai detaliat despre arestare și tabăra Bokshteyn spune într-un interviu cu Yuri Apter2:
- Care au fost acțiunile tale?
- Am crezut că într-o țară ca Rusia totalitară trebuie să te duci la piață. În plus, am vorbit cu un cerc al intelectualilor din Moscova, s-au angajat în principal în studii culturale și s-au numit "schizoizi". Unul dintre ei ma sfătuit să stau în închisoare, trebuie să trec prin asta.
- Și te-ai așezat și ai luat sfaturi?
- Știi, am regretat întotdeauna că m-am născut în Rusia înapoi. Mereu m-am simțit ca un om din Vest. El a fost interesat de filozofie, artă și literatură. cărți sovietice, reviste - nu citesc în literatura subterană nu credea, credea că literatura dizidentul nu poate fi la nivel mondial. Și în tabără nu era o societate sovietică, cineva glumea chiar și acele santine care ne păzeau de la autoritățile sovietice. Situația din tabără a fost aproape de locul într-o țară foarte dezvoltată de Vest: un sistem multi-partid, o discuție interesantă ... Când am fost bolnav, un minunat traducător Goldberg citește patul meu Kafka, Proust, Sartre. Am fost fericit cu viața în tabără - bucuros că nu trebuie să fie un ipocrit ... Un Beria general - a înlocuit împușcarea 25 de ani de la eliberarea sa, el a servit ca șef al cazarmă, a avut o cameră separată - de multe ori pe timp de noapte ma făcut să mă „cameră pentru fumători“ și noi a vorbit mult despre literatură: era o persoană foarte educată și mi-a salvat viața prin includerea numelui meu pe lista celor care au fost eliberați din muncă din cauza bolii ... "
Când m-am dus în Israel (în 1978), Michael Fainerman, predarea-mi lanțul de prietenie, pedepsit, „Seek acolo Bockstein, vei vorbi cu nimeni și să facă prieteni.“
Nu a fost posibil să se facă prieteni - este dificil de comunicat "pe cobra". Iar Bokshtein putea comunica doar "spiritual", doar citind sau ascultând poezia, el nu a văzut altceva în comunicare. Cu toate acestea, el a iubit, de asemenea, muzica si pictura - vopsele de muzică, a petrecut ore în librării, rasfoind albume la prețul prestațiilor sale de invaliditate lunare la care a trăit. Admirand înregistrate imediat a alerga linie, iar dacă era cineva, atunci citește poezii provocate de Soutine sau Ernst sau Klee. Vînzătoare nu-l place, abia tolerate, cei mai grosieră, Shugan, și dacă ai veni peste compasiune, el a devenit atașat la acest magazin, stând acolo o jumătate de zi de lectură și răsfoirea albume. De câteva ori pe săptămână, a făcut trekking de la Jaffa la Tel Aviv pe strada Allenby librării rusești, calea nu este aproape, va ajunge la o oră. komorka studio in Jaffa a fost atât de ticsite cu cărți și albume care din această sumă incredibil de cărți păreau mult mai mult: poli cărți zdrențuite proptesc tavan și se mută undeva sus, de cotitură un dulap în biserică ... Pentru a cumpăra unul dintre aceste albume, aceasta trebuie am avut o lună pentru a merge foame, și el, desigur, a fost întotdeauna să nu potrivnic să mănânce, în cazul în care despartire, dar, de asemenea, o sărbătoare a găzduit nepăsător, ca o vrabie, care a turnat firimiturile. Și apoi, cu firimituri pe buze, cu o jumătate de tură a început: „Știi, există un remarcabil Mallarmé poem ...“ - și a citit Mallarmé în franceză sau Baudelaire, reînvie muzica pentru mine discursul poetic ciudat. Apropo, el a fost foarte muzical, de multe ori a cântat poemele sale, traduceri (mai ales cu privire la propriile lor motive), și a cântat originalele, în limbile franceză și spaniolă (în special, Lorca). Cunoștințele sale despre literatura rusă și mondială, în artă, în general, filosofia a fost argumente foarte ample despre poeți și poezie, artă și filosofie - subtil și profund, deși de multe ori „Soul Plane“. A fost cea mai mare parte un autodidact, „cea mai mare parte a timpului petrecut în Biblioteca Lenin“, deși, în propriile sale cuvinte, „a fost agățat în Institutul sovietic de Cultură și întâmplător a mers la Facultatea de Filozofie / USM /“. Dar am fost adus în dandyism romantic sovietic Pușkin, Lermontov, atunci când „spiritual“ se ascunde atât intim ca „non seculare“ și le-secrete, numai de la ocazii speciale, cu prietenii selectați în special - a fost neobișnuit această instantanee și nuditate nesăbuit, ca și în cazul în care „omul“ a fost inutilă, redundantă și aruncate imediat, focul sufletului - chiliile interior - deschis, fără trucuri sacre, sacramentale, fără nici o teamă ...
Mă gândesc, de ce "noi", oamenii obișnuiți (chiar și "poeții obișnuiți"), așa că ne este frică de această expunere? Ne este frică de a apărea ridicol, par „din această lume“ ... ne temem pentru a expune slăbiciunea ta? Dintr-o dată, cu amărăciune și invidie vedea că această strălucire nestins dintre noi nu își poate permite ... Nu este necesară poetului la sacrificiul sfânt Apollo ... Nu, în cazul Bockstein Apollo ca supraveghetor, a condus întotdeauna și neobosit flagelul servitorului său.
Este dificil să se distingă de Bokshtein orice predecesori, aparținând unor "școli" și direcții. Se poate observa sinergia poeziei sale, o sinteză a elementelor textuale, vizuale și muzicale, care amintesc de opera lui Khvostenko.
Bineînțeles, influențată cu siguranță de comunicarea cu tinerii străluciți universitari de la începutul anilor șaizeci, în care mediul se desfășurau cele mai moderne idei estetice.
Dar această ejecție "spontană" a versului lavă nu contrazice componenta "culturologică" a poeziei sale. Nu a fost chiar „o dorință pentru cultura mondială“ și dialogul brash și tare cu probele de ei, vorbesc cu un alt discurs: „Pirouette Elliot“, „Cocoon rococo“, „De la Verlaine“, „Eseu despre Rembrandt“ (cel puțin o duzină dedicat Rembrandt „eseu“ și „fantezie“), „Pieter Bruegel“, „Hieronymus Bosch“, „Chirico“, o serie dedicată Chagall, „În memoria lui Nizami“, „Hamlet“, să nu mai vorbim de traduceri, interpretări și „raționament“ pe teme biblice. Din contemporanii săi, îl iubea pe Leonid Aronzon și are multe poezii "În memoria lui Aronzon".
În primul rând, poeziile mele de dragoste îmi răspund. Ei au o ingenuitate fără artă și trebuie să se țină cont de faptul că acestea sunt poezii ale unui bărbat care cel mai probabil nu știa niciodată o femeie.
Melancolie fără o umbră, acea melodie fără lacrimi,
Genunchii melodici, nasul destul de inteligent,
Mimicria a trecut, a semnalat un semicerc,
Nu palma - figura ta, și am izbucnit brusc în lacrimi.
- - -
Nu sunt îndrăgostit prea mult, dar ușor,
Dacă vrei, îți dau un animal mic,
"De ce am nevoie de animalul tău stupid,
Dacă calea către soare este departe,
Am fost fericit, dragostea este atât de ușoară -
Timidul de ieșire este al tău,
Cât de cald este râul cântat! -
Înotă în panglica de pene.
- - -
Vii la mine noaptea fără lună, fără felinare,
Veverita de pasiune din spatele umerilor este masa nopții fără ușă,
La schimbări abrupte ale minții, sunt prost în afara curburii,
Eram un taur, eram stafide, eram o piatră și nu pierisem,
Dar după ce te-am văzut, chiar nu vreau să întârzii
Îmbunătăți frumusețea și gloria și dă-ți cățelușul.
- - -
M-am gândit: nu există o prietenie mai frumoasă,
Brusc atins,
Un miracol de fericire nesănătoasă
Ciudat ochii departe.
Obrajii s-au spulberat, jenat,
Mănușă comprimată de mănuși,
Net prietenia sa acoperit
Ca un copil - sa scufundat în pârâu,
Unde este adâncimea oceanului?
Dimineata lumina pe zapada,
Nu voi fi prietenul meu,
Dar nu pot să nu mai iubesc.
Apollo mi-a fost prezentat
În tselnovu
Fii o sinteză
Culturile de cuvinte
rezultatul unei culturi scrise
înainte de epoca parapsihilor.
Iată ce spune Bockstein despre influența Israelului în interviul cu Evgheni Soskin și Evgheni Gelfand:
„Am o mulțime de atenție a început să se acorde filozofia și psihologia iudaismului, metafizică și misticii iudaice, care a găsit expresia în cartea“ Reflecții val „am acolo un poem“ Judaica“, unde am încercat să dau metafizică evreiești perspectivă, miracolul supraviețuirii sale și posibilitatea conservarea și dezvoltarea statului Israel, posibilitatea ca el să prezinte lumea cu ceva neobișnuit în kulutry - a luat deja la partea de sus a culturii mondiale. ... În iudaism, există cel puțin trei mari idei ale lumii care așteaptă soluția lor. Acest transfer al tonului energetic la cuvânt, concentrarea sa în cuvânt; este ideea creării unui metateal verbal, rezultă din prima idee; este, în sfârșit, ideea unui salt genetic. ... Acest lucru este prezentat în lucrarea mea "Nivelul identității lui Israel", nu știu dacă va vedea vreodată lumina. Poporul evreu din diaspora a creat un interesant metafizică kabbalistice, dar este încă teosofie, care, în opinia mea, ar trebui să rang mai mic decât filozofia .... "
El a murit brusc, accidental: a fost spitalizat cu o problemă complet rezolvată în călcâie și, de-a lungul coridorului spitalului, a căzut, a lovit capul ... moartea lui Ahile. Bokshtein a decorat câmpurile manuscriselor sale cu desene de creaturi ciudate cu ochi mari. În privința lor neagră, imensă și tristețe.
1. Scrisori facsimiliale pe marginea poeziei din Lagoon albastru, vol. 2A, p. 397.
3. "Bliturile valului", Israel, Moriah, 1986.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: