Având în vedere premisele culturale de manipulare, E.L. Dotsenko remarcat dovezi că mitic, fundal fabulos, cultural literatura de fundal aventura, romane istorice, povestiri polițiste nu se caracterizează numai printr-o atitudine de susținere capcane și trucuri, dar chiar și „le ridică la rangul încurajat de acțiune.“ Astfel, „descoperim două importante“ achiziție culturală „- lupta ca valoare și viclean ca un eșantion de unul dintre mijloacele posibile de a face aceasta“. [40]
E. Shostrom, având în vedere contextul cultural de manipulare, a alocat un astfel de lucru ca „religie manipulator“, definind-o ca „inspiră neîncredere în propria sa natură“, „determină o persoană să creadă în propriile imperfecțiuni“, după care el „începe să simtă nevoia de sistem religios extern „[68].
Rădăcinile de deformare a comunicării dintre oameni cresc și din societate, deoarece nevoile umane sunt folosite în mod constant în interesul grupurilor individuale de oameni. manipularea este un fel de "joc" pentru nevoile unei persoane în comunicare, exploatată de societate sau de un grup pentru scopurile proprii. De exemplu, în organizațiile publice este popular să se folosească oameni în funcții instrumentale și să se deconecteze și să se utilizeze unilateral nevoile de unificare și individualizare [40]. În primul caz, au nevoie omul să „fie împreună“ mai restrâns obiectivat, transformat într-o nevoie „să fie incluse în ...“ și, prin urmare, „să fie deținute, să se supună,“ și nevoia de individualitate este transformată într-o formă de luptă pentru conducerea [40]. În al doilea scenariu, individualizare a grupului, nu persoana, ceea ce duce la identificarea interpersonală excesivă a membrilor grupului cu altele și conduce la o opoziție artificială între membrii diferitelor grupuri, care este subminată de un sentiment al comuniunii universale.
Și astfel, în opinia noastră, este foarte util să nu vorbim despre prezența / absența unei atitudini manipulative la un individ, ci despre o formă mai mare sau mai mică a expresiei sale.
Manipulatorul ca un tip psihologic de personalitate
2.1 Caracteristicile personalității manipulatorului și cea manipulată. Motivele pentru formarea tipului manipulator de personalitate
Oamenii diferă, fără îndoială, în darul natural al influenței neintenționate (involuntare) asupra celorlalți și în susceptibilitatea lor la influența psihologică.
A. Adler a crezut că manipularea apare atunci când există o realizare compensatorie a dorinței de putere. "Ucigașul se bucură doar de a acționa în contradicție cu sentimentul public, iar neuroticul îi folosește pe alții pentru a-și atinge scopurile", a scris el. În contextul activității profesionale, se poate presupune că pozițiile oficiale care permit individului să aspire la putere nu duc la formarea unei atitudini manipulative în individ. În același timp, pozițiile care limitează realizarea dorinței individului de putere vor crea premisele pentru formarea unei instalații compensatorii de manipulare. Un exemplu tipic al unei astfel de poziții este managerul de mijloc.
Trimiteți-le prietenilor: