Acceptarea, adică răspunsul persoanei căreia i-a fost trimisă oferta, cu privire la acceptarea condițiilor sale, trebuie să fie completă și necondiționată (articolul 438 din Codul civil).
Acceptarea poate fi exprimată nu numai sub forma unui răspuns scris (inclusiv un mesaj prin fax, telegraf și alte mijloace de comunicare). În cazul în care oferta de încheiere a unui contract a fost exprimată sub forma unei oferte publice, de exemplu prin plasarea mărfurilor pe tejghea sau în fereastra magazinului sau în automatul de vânzare, acțiunea efectivă a cumpărătorului cu privire la plata bunurilor poate fi o acceptare. În anumite situații, alte acțiuni ale contrapărții în cadrul contractului (completarea cardului clienților și primirea unei chitanțe la hotel, cumpărarea unui bilet la un tramvai etc.) pot fi recunoscute prin acceptare.
Ca acceptare în cazurile corespunzătoare este recunoscută și executarea acțiunilor pentru îndeplinirea condițiilor contractului specificate în ofertă (acțiuni de încheiere). Pentru aceasta, este necesar ca aceste acțiuni să fie efectuate în termenul stabilit pentru acceptare. Această regulă este obligatorie, dar este importantă pentru reglementarea juridică a rulajului proprietății.
În prezent, legea ia în considerare acțiunile părții care a primit oferta cu privire la îndeplinirea condițiilor contractuale specificate în aceasta (livrarea bunurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor etc.) ca acceptare a ofertei. Astfel, în exemplul dat, relațiile părților vor fi recunoscute ca fiind contractuale, iar acțiunile cumpărătorului care au întârziat plata bunurilor - o încălcare a obligațiilor contractuale cu toate consecințele juridice care decurg din acestea
Temeiul nu este recunoscut ca o acceptare, această regulă este formulată și sub forma unei prezumții, în caz contrar, dacă posibilitatea de a accepta o ofertă prin tăcere rezultă din lege, de obicei din cifra de afaceri sau din relațiile comerciale anterioare ale părților.
De exemplu, în cazul în care locatarul continuă să utilizeze proprietatea închiriată după expirarea contractului de închiriere, în absența unei obiecții din partea locatorului, contractul este considerat reînnoit în aceleași condiții pentru o perioadă nedeterminată (articolul 621 GK). În acest caz, atât oferta, cât și acceptarea în baza contractului reînnoit se fac sub formă de tăcere.
O mare importanță în practica de încheiere a contractelor are o limită de timp pentru acceptare, deoarece acceptarea în timp util poate fi recunoscută ca dovadă a unui contract. Normele privind termenul de acceptare sunt formulate în Codul civil referitor la două situații diferite, atunci când termenul de acceptare este indicat în oferta însăși și când oferta nu conține o limită de timp pentru acceptarea acesteia.
Încheierea contractului, pe baza unei oferte, nu o perioadă definitorie pentru acceptare se face în vedere faptul că timpul pentru ea, în plus față de oferta poate fi stabilită prin lege sau alt act juridic. În acest caz, contractul va fi considerat încheiat, cu condiția ca răspunsul primit de către persoana care a trimis oferta într-o perioadă specificată (art. 441 GK). În cazul în care perioada de acceptare nu este definită nici oferta, legea sau orice alt act juridic, aceasta trebuie, în care vor fi luate în considerare contractul încheiat, este de a furniza o notificare cu privire la acceptarea ofertei sale în mod normal, pentru necesară pentru această dată
Durata "timpului necesar în mod normal" este determinată de instanță, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui litigiu.
Declararea imediată a acceptării ca o condiție obligatorie pentru recunoașterea unui tratat de către prizonieri este necesară numai în situația în care o ofertă care nu conține un termen pentru acceptarea sa este făcută oral. Numai acele contracte pentru care se permite o formă orală (articolul 159 din Codul civil).
O acceptare primită cu întârziere, ca regulă generală, nu implică încheierea unui contract. Contractul poate fi considerat încheiat numai cu condiția ca persoana care a trimis oferta să primească notificarea de acceptare a acesteia în termenul prevăzut în ofertă, prin lege sau alt act juridic și dacă nu este prevăzută o astfel de perioadă, la ora solicitată în mod obișnuit.
Notificarea de acceptare a primit cu întârziere poate fi considerată acceptare corespunzătoare, care să ateste încheierea contractului, chiar și în acele cazuri în care nu se prezintă dovezi care să susțină actualitatea direcției sale, cu toate acestea, este necesar ca o persoană care a primit o notificare cu privire la acceptarea ofertei sale târziu , a informat imediat cealaltă parte despre acceptarea acceptării ei. În absența unui astfel de mesaj, o acceptare târzie nu dă naștere unor consecințe juridice și tratatul nu poate fi recunoscut drept prizonier.
Pentru a contractului a fost ținut prizonier necesită acceptarea deplină și necondiționată, t. E. consimțământul persoanei care a primit oferta de a intra într-un acord pentru condițiile propuse oferta. Acceptarea în anumite condiții, și anume. Răspunsul E din acord să încheie un tratat, dar în condițiile (total sau parțial), care diferă de cele cuprinse în oferta nu este nici completă, nici necondiționată, și acceptarea corespunzătoare, prin urmare, nu pot fi luate în considerare, recepție la care ofertantul indică încheierea contractului (articolul 443 GK).
Pentru relații de afaceri situația cea mai tipică în cazul în care partea care a primit proiectul de contract (oferta) este diferențele de protocol într-unul sau mai mulți termeni ai contractului și returnează copia semnată a contractului, împreună cu dezacorduri. În acest caz, contractul nu este considerat încheiat înainte ca părțile să soluționeze diferențele. În același timp, răspunsul la acordul de a încheia un contract pe alți termeni este considerat o ofertă nouă. Aceasta înseamnă că persoana care a trimis un astfel de răspuns este recunoscută ca fiind obligată de aceasta pentru întreaga perioadă, în timp ce, în conformitate cu legea sau alte acte juridice, trebuie pusă în aplicare o procedură de soluționare a litigiilor.
Anumite atribuții legate de obținerea unei acceptări în alte condiții pot fi uneori impuse persoanei care a trimis Oferta. Potrivit art. 507 din Codul civil, în cazul de la încheierea contractului de furnizare între părți nu sunt de acord cu privire la termenii individuali ai contractului, partea care a oferit să încheie un contract și a primit de la cealaltă parte, o propunere pentru a alinia aceste condiții, în termen de 30 de zile de la primirea propunerii (cu excepția cazului în caz contrar stabilite prin lege sau neîncheiate de părți) să ia măsuri pentru a conveni asupra termenilor relevanți ai acordului sau pentru a notifica în scris celeilalte părți refuzul de a încheia acordul. Neîndeplinirea acestei obligații va duce la compensarea daunelor cauzate de evaziunea reconcilierii neînțelegerilor care au apărut în timpul încheierii contractului.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: