Pentru un moment, Grigorie rămase imobil, reținut de ultimele rămășițe ale voinței.
- Susan, spuse el cu dificultate. - Dacă aveți în continuare îndoieli, spuneți-ne acum despre ele. Pentru că dacă te iau, nu voi renunța niciodată.
Susan deschise ochii larg și se uită la Gregory, care îi strângea strânsoarea și aștepta un răspuns, ca un verdict. Ochii cenușii arși cu pasiune.
Îndoieli? Ce îndoieli pot fi acum. Chiar și în ziua în care se confruntau cu camera de zi dărăpănată a casei ei vechi, Susan știa că stăteau pe marginea unui aparat de ras. Grigorie a contrazis-o în orice, împiedicând pasiunea dulce. El încălzea atmosfera, astfel încât Susan nu putea să simtă pericolele. Iar acum, când se îndrăgostise fără speranță și fără speranță de acest bărbat, întreabă dacă are vreo îndoială. Nu contează ce se întâmplă în continuare. Acum ea voia să se bucure de momentul în întregime. Gregory avea dreptate, o va ține mereu în inima ei.
Susan râse încetișor și își scoase cămașa. Apoi a alergat cu degetele de la piept până la stomac. Chiar și-a deschis gura cu plăcere, ca să-i facă pe Grigore să-și tacă respirația și să-și piardă pentru o clipă darul de vorbire. Își simți puterea asupra lui.
- Asta e suficient pentru a răspunde la întrebarea ta, Gregory? Cât timp intenționezi să faci doamna să aștepte? Își trase butonul pe pantaloni scurți.
"Dumnezeule!" A murmurat. - Nu.
Dar nu a reușit niciodată să termine ceea ce nu ar trebui să facă. Clopotul de la ușă a izbucnit brusc în lumea bruscă îngustată. Amândoi au înghețat.
- Roy se poate întoarce? - recuperarea de la primul șoc, a cerut Gregory.
Susan clătină din cap, aproape plâns; vrăjile vrăjitoare s-au evaporat înaintea ochilor noștri, deranjați de invazia bruscă a lumii din afară. Gregory își luă repede cămașa în pantaloni scurți.
"Nu-ți acordă atenția", a cerșit ea, încercând să-și ia mâna. "Oricine este acolo, el va pleca."
"Mașina mea este la intrare?" Grigorie clătină din cap. "Cel puțin avea inteligența să parcheze în curtea din spate."
- Dar am putea merge la plajă. Oriunde.
Această ipoteză nu era destinată găsirii vieții. Ușa de jos se deschise și vocea cuiva îi strigă:
"Dumnezeule!" Gregory oftă o ușurare și își aruncă mâinile prin păr, pentru a le ușura puțin. - Aici e doamna Walter, care era cu Sandra. În timp ce casa era goală, ea se uita aici la fiecare două zile. Ieri am sunat-o și m-am oferit să te văd. Cum n-am crezut că nu va aștepta luni. Doamna Walter este o bârfă veche teribilă. Află totul de la tine înainte de a pleca.
- Dar n-am ce să împărtășesc cu ea, răspunse frământă fetița. - Acum chiar mai mult.
Sa ridicat în picioare și i-a văzut reflexia în oglindă.
"Gregory, nu pot să cobor așa." Uită-te la mine.
Pentru o clipă a făcut-o. Apoi sa forțat să se confrunte cu realitatea, a târât-o repede pe Susan în baie și ia pus un prosop rece pe obraji.
Grigorie îi arătă lui Susan să nu răspundă și ambii înghețau pe măsură ce bătrânul se urcase pe scări. Apoi se opri, se ridică puțin pe aterizare și se întoarse. Câteva minute mai târziu au auzit pașii pe stradă.
- Sa dus să te caute în grădină. - Gregory la susținut pe Susan, fără să o lase să cadă. Apoi îi dădu o pensulă de păr. "Să ne gândim, ce conversații s-ar fi întâmplat dacă dna Walter ne-ar fi văzut împreună". Gemeanse încet și împinse fata din baie. - Dă-i drumul. Totul va fi bine. Oferiți-i ceaiul. Voi veni să vă ajut în câteva minute. Își pune brațul în jurul umerilor Suzannei și o sărută repede pe buze. "Nu vă faceți griji. Nu mușcă. Se pare doar așa.
Picioarele lui Susan aproape că au renunțat, coborând, încă încrezându-se că întreaga lume ar ști ce face în această dimineață însorită de sâmbătă.
- Doamna Walter? A sunat.
Susan a mers repede la femeie, care sa uitat în jur nesigur, a intrat din nou în casă. Se vedeau unul la altul la o înmormântare a lui Sandra, dar apoi Susan avea un costum strict și își ascundea părul sub un capac de catifea neagră. Astăzi, doamna Walter respira în șoc.
- Domnișoara Hollender! Nu putea să-i privească pe Susan.
- Haide. Dl. Hensworth mi-a spus că ești probabil să mă vizitezi astăzi.
- Da, dragă. Sper că nu te-am deranjat. Vroiam doar să știu la ce oră ar trebui să vin. Doar dacă, bineînțeles, vrei să lucrez aici. Femeia ridică privirea și Susan se gândi că a auzit zgomotul creierului ei din tensiune. "Este mașina asta pe șosea, nu întâi, domnul Hensworth?"
- Da, el ... - Susan a zâmbit. - Vrei niște ceai, doamnă Walter? Poate un sandviș? Curând, probabil, prânzul deja? Se uită la ceasul ei. Armele abia se apropiau de jumătate din zece.
Doamna Walter se uită ciudat la fată.
- Da, o ceasca de ceai cu placere. Dar nimic altceva. Nu pot sta prea mult. Se uită încă o dată pe scări, în timp ce Susan o duse în sufragerie.
Susan își oftă, încercând să-și adune gândurile în timp ce umplea frunzele de ceai în fierbător. Ce altceva a făcut-o Gregory? O să se ascundă sus? Acest lucru îl va face imediat pe doamna Walter să-și lovească urechile. Poate că a vrut-o pe Susan să vină cu o scuză. Încerca să se concentreze. Spuneți că chiuveta este înfundată? Nu, doamna Walter a fost una dintre acele femei care i-ar rupe imediat mânecile și ar avea grijă de orice spargere, fără să lase nici o șansă de a scăpa.
Cu mâinile tremurândă, Susan a pus trei cești de la cele mai frumoase din casa serviciului pe tavă, umplând elegantul lapte și castron de zahăr. Apoi a turnat apă caldă în ceainic și a căutat biscuiții de ciocolată. Fata a adus o tavă în sufragerie și a pus-o pe masă în fața canapelei. Gregory nu a apărut.
- Ei bine, du-te acolo, spuse Susan vesel, deși nu avea nici o dispoziție de distracție și începu să-l umplu pe doamna Walter cu întrebări despre lapte și zahăr.
În ochii bătrânului, o singură întrebare era citită în mod clar pentru gospodina tinerească, dar Susan a decis cu orice preț să evite o conversație periculoasă.
În cele din urmă, când fată și-a epuizat complet fantezia și a pus paharul pe buze, menajera a întrebat:
"Va veni domnul Hensworth?"
- Oh! Dnă Walter? E bine că ai venit.
Paharul lui Susan se zdruncina cu tare în farfurie și se uită în sus și îl văzu pe Gregory sărind în sufragerie. Totul de la cap până în picioare în rețea, a adus o grămadă de albume vechi.
- I-am promis domnișoarei Hollender să intre în podul de azi, zise el fără să clipească și se așeză lîngă bătrîna pe canapea. - Știam că trebuie să fie fotografii vechi acolo. Și Susan, la fel ca Sandra, este speriată de moarte până la moarte. Ochii lui Gregory începu să strălucească în timp ce lua ceaiul pe care-l dăduse. - Mă înșel, Susan?
- Mă tem că ai dreptate, ca întotdeauna. Desigur, acest lucru este atât de nerezonabil.
Doamna Walter chiar șopti.
- Dacă ai nevoie de ceva în pod, domnișoara Hollender, spune-mi doar. De ce să vă deranjez cu o persoană atât de ocupată ca dl Gregory.
- Te rog, spune-mi Susan.
- Ce nume minunat!
Gregory bea ceaiul și se ridică.
Mai bine plec și te las în pace pentru a rezolva treburile. Doar dacă nu ai nevoie de altceva. "El se uită la fata atât de elocvent din spatele doamnei Walter, că aproape că s-a spălat, dar a reușit să rămână calmă.
- Nu acum, Gregory. Dar poți să te oprești până în seara asta. Am câteva lucruri pe care trebuie să le vezi ", a răspuns Susan și a pus cu grijă paharul pe tavă. - Dacă, bineînțeles, veți avea timp liber. Doamna Walter spune că ești o persoană foarte ocupată. Chiar nu mi-ar plăcea să abuzez de a ta - ea a ezitat și a reușit să prezinte un zâmbet viclean - favoarea ta.
Acum era rândul lui Gregory să țină lovitura.
Articole similare
-
Cartea - cadou de nunta - citeste johanna - citit online, pagina 1
-
Citește vânătorul pentru magicieni - kudryavtsev leonid victorovich - pagina 1
Trimiteți-le prietenilor: