Vis pentru doi

- Știi, uneori mi se pare că totul e un vis, un basm, un vis.
Oleg se întoarse încet. Se așeză pe pervazul ferestrei, cu mâinile strânse în genunchi, iar razele soarelui pictase părul ei brun în tonuri ruginite.






Întotdeauna a venit la apus, a deschis ușa cu cheia proprie, a intrat în tăcere din spate și sa așezat pe pervaz. Ea îi plăcea să privească cum funcționa, cum liniile de cod de pe monitorul de dimensiuni luminoase au strălucit, cum degetele i-au răsturnat tastatura, cum și-a răsucit părul cu un gest nerăbdător. Și adesea, rămânând neobservată, ea a rămas tăcută până a observat prezența ei.
- Dacă acesta este un vis, atunci avem unul pentru două. Și nu se întâmplă, răspunse Oleg ridicându-se și ținîndu-i mîna spre ea.
Ia luat mâna, a sărit de pe pervaz, ia îmbrățișat, și-a presat corpul pentru o clipă.
- Nu e important - șoptea ea - încă te iubesc.
- Și te iubesc.
Oleg nu și-a amintit când a început totul și să-ți spun adevărul, nu prea am vrut să-mi amintesc atât de mult. A încercat să o întrebe de câteva ori, dar ea nu a spus nimic, iar ochii ei au devenit atât de trist încât a încetat să pună întrebări doar pentru a nu-i deranja. Și se temea că într-o zi ea va pleca pentru totdeauna, și nu o va vedea niciodată, nu o va îmbrățișa, nu va respira în mirosul ei, puțin zdruncinată, cu o iasomie. Era fericit cu ea, foarte calm și confortabil. Ei ar putea petrece ore vorbind despre orice și orice, discutând evenimente, cărți, filme, idei abstracte sau pur și simplu tăcut. Ele erau similare în multe privințe, iar opiniile lor au coincis de multe ori. Uneori le părea că aveau mintea pentru doi, un suflet și o inimă.

O flacără de aur dansa pe fitilul unei lumânări mari, nu dispersând atât de mult întunericul, mai degrabă decât dând-o o nuanță caldă. Întinut pe un covor pufos, Oleg își răsfoia în minte o mână de cristal subțire. Lichidul întunecat a strălucit uleios.






- La ce te gândești? Întrebă ea, așezându-se lângă ea.
- Despre tine. Despre cât de bine ești aici cu mine. Și că n-am meritat o asemenea fericire.
Ea râse, dar în râsul ei o notă tristă alunecă.
- Te subestimezi.
El doar clătină din cap.
- Am găsit-o. - Dintr-o dată Oleg spuse, schimbând brusc subiectul.
- Tu. sigur?
- Da.
Se uită la el în mod intenționat, ca și cum ar încerca să citească gândurile.
- Nu face asta. - șopti ea - te implor, nu.
- De ce-l apărați? La urma urmei.
- Nu-l apăr pe el; Silly, mi-e teamă pentru tine.
- O să fiu bine, totuși. Veți vedea. Și nu va mai trebui să vă ascundeți. Putem fi împreună.
- Suntem împreună.
- Putem fi întotdeauna împreună. Vrei asta, nu?
În ochii lui existau neliniște și teamă secretă, disperare și hotărâre. Ea a zâmbit ușor și a coborât capul.
- Bineînțeles că o fac. Te-ai îndoit de mine?

A fost atât de ușor de ucis. Amestecați cu mulțimea într-un club de noapte, apropiați-vă, luați un pistol din buzunar și, apăsând lângă el, trageți trăgaciul. Muzica tare a înecat împușcătura, în ochii lui strălucea surpriză. Nici măcar nu avea timp să înțeleagă că el moare.
Oleg nu și-a amintit cum să iasă din club. Ca și în mișcare lentă, el a văzut din nou și din când în când cădea în genunchi, cum surpriza în ochii lui se îndreaptă spre indiferența morții.
Nimeni nu ia acordat atenție, nimeni nu a încercat să-l oprească.
O grămadă de vânt rece la adus la viață. Stătea în mașină lângă lac, cu mâinile strânse de volan cu durere. Respirând adânc, Oleg și-a forțat să-și desprindă degetele. Mâinile îi tremurau.
"Am făcut-o, l-am omorât", a realizat brusc, "Acum sa terminat, acum este în siguranță, vom fi întotdeauna împreună, mereu".
Luând încă o respirație adâncă, porni motorul. Știa că aștepta acasă.

Cuvintele nu sunt necesare. Ea doar privi în ochi și o îmbrățișează impulsiv. Privirea ei era mai elocventă decât orice cuvânt.
În noaptea aceea, a reușit să adoarmă pentru prima oară în mai multe zile. Într-un vis, el vedea o stradă îngustă și o bucată de cer, acoperită de nori. Am văzut farurile luminoase și am auzit zgomotul frânelor. Am văzut o fată cu părul închis într-un sacou de denim și un om pe care la ucis. Am auzit glasurile lor, care se refereau la ceva și sunetele de focuri de artificii. Am văzut că fată se prăbușește ca și cum ar fi dat peste cap. A întârziat. Când a fugit la ea, totul se terminase. Ochii ei întunecați priveau indiferent prin el.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: