Disciplinele lingvistice ale acestui grup diferă în ceea ce privește sarcinile pe care le rezolvă și în metodele de cercetare.
Lingvistica descriptivă creează descrieri ale limbilor în perioade separate de existență, având în vedere vocabularul, fonetica, gramatica din punct de vedere sincronic. Ca o unitate de limbă și relația dintre ele nu este dat cercetătorilor din observația directă (ceas poate fi doar o manifestare a limbii în discursul), lingvisticii Ling-descriptive a elaborat proceduri speciale de generalizare a fenomenelor observate de vorbire pentru opinii despre limba. Aceeași limbă poate avea mai multe descrieri nesovpada-constituente în cazul în care acestea se bazează pe diferite-CIPII primite generalizări, fiecare dintre acestea corespunzând unor proprietăți ale limbii, completează celelalte principii și, prin urmare, are dreptul de a exista. De exemplu, sistemul de unități distincte ale structurii fonice a limbajului - fonemele - se dovedește a fi diferit în prezentarea sa de către diferite școli de fonologie.
Obiecte lingvisticii descriptive sunt nu numai limbi, ci și variante individuale: limbaje standard, dialecte, vernaculară, profesionalismul, jargonul, etc Deci, studii dialectologice descriptive și descrie varietate teritorială la nivel de limbi, dialecte (din dialektos grecești - spune .. , un adverb), în această perioadă a existenței lor.
Limbile tuturor popoarelor au o mare valoare universală. Construiesc imagini diferite ale lumii în moduri diferite, "arată" -n / în diferite părți și în totalitatea lor contribuie la mai bună înțelegere. În plus, studiul diferitelor limbi face posibilă determinarea trăsăturilor comune, variate și neschimbate ale structurii lor, a proprietăților universale ale limbajului uman. De aceea, printre cele mai importante sarcini ale lingvisticii se numără descrierea limbilor pe scară largă, dar și mici, pe cale de dispariție.
lingvistică comparată (numite contrastiv) compară limbi pentru a identifica potrivire și semne speciale în lor fonetica, vocabular, semantică, gramatică și stil. Obiectele sale pot fi perechi de limbi, indiferent dacă au legături de familie sau contacte directe. Compară atât proprietăți generale, cum ar fi mai mult sau mai puțin dezvoltate în mijloacele lingvistice de exprimare a emotiilor, și private, cum ar fi originalitatea în structura sunt similare în grupuri de conținut de cuvinte. Un exemplu de diferențele de acest tip pot fi exprimate ca un grup de verbe ruse de mișcare protivopostav-Lenie mișcare de circulație picior prin intermediul unui vehicul (vin și vin, vin și pleacă) în timp ce verbe franceze de mișcare astfel de opoziție nu exprimă (a se vedea. Valori cuvintele arrivern partir). Domeniul principal de aplicare a rezultatelor studiilor comparative este predarea limbilor.
Obiectul lingvisticii comparative este limbile legate de origine, adică , iar scopul principal al comparației este de a restabili istoria limbilor conexe. De aceea, numele tradițional al lingvisticii comparative este lingvistica comparativ-istorică. Pentru perioada de relativă, dar scurtă a dezvoltării sale (un pic mai mult de două secole) lingvistică istorică a înregistrat progrese semnificative: am găsit înrudire limbi cele mai studiate din lume, grupuri stabilite, subgrupe, limbi legate de SE-MGA, fluxurile restaurate în ele procesele de bază ale schimbării și etapele dezvoltarea lor; Descoperiți toate legăturile istorice mai profunde acum și între familiile de limbi.
Specificul disciplinei este nu numai de care parte a obiectului, aceste studii disciplina modul de pre-obiecte care reprezintă ca subiect al cercetării sale, ci și în particularitățile metodei sale de cunoștințe științifice, și anume, metodă științifică. Legătura dintre obiectul cercetării și metoda nu este accidentală: metoda corespunde unei înțelegeri a subiectului. Este semnificativ faptul că lingvistica comparativă și comparativă descriptivă are propriile metode de a studia limbile străine. Nu este un accident termenii lingvisticii descriptive, lingvistică-ing comparabilitate, lingvistica comparativă-istorică este folosit în știință pentru a descrie modul în care cele trei secțiuni ale Yazi-koznaniya precum și numele celor trei metode respective.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: