Profesorul I.P. Susov. Introducere în lingvistica teoretică
Modulul 6. Limbile în relația dintre ele
lingvistică contrastivă (lingvistică altfel contrastive, konfrontativnaya lingvistică) poate fi atribuită numărului de discipline multilingve, care aparțin de asemenea lingvisticii comparative-istorice, Suprafeței și tipologice. Dar din disciplinele menționate, are o serie de trăsături:
- seturi de limbi străine care fac obiectul tuturor celorlalte domenii de studiu poliglot - familii de limbi străine, limba comunității areală (până sindicatele lingvistice), tipuri de limbi străine, sunt în realitate în sine. Două sau trei limbi, prin corelarea în studiile de lingvistică contrastiv sunt grupate într-un singur obiect de studiu lingvist la întâmplare, bazat pe necesitatea de a rezolva problemele aplicate (de învățare în mod diferit, de multe ori străine, limba, traducerea dintr-o limbă în alta).
- Studiile comparative-istorice, teritoriale și tipologice printre obiectivele lor au construirea clasificărilor adecvate ale limbilor. Lingvistica contrastivă nu și-a stabilit un astfel de scop.
- Studiile comparative-istorice, teritoriale și tipologice au ca scop descoperirea în limbile conexe, în primul rând, a ceea ce le apropie, adică care formează baza pentru corespondențele genetice, explicată prin rudenia primară, pentru rudenia secundară ca produs al contactelor lingvistice, pentru asemănările structurale. Lingvistica contrastivă este mai mult interesată de ceea ce distinge între limbile comparate unul față de celălalt și care poate fi factorul care determină interferențele interlinguale.
- Lingvistica contrastivă este distrasă din momente de caracter diacronic. Este pur sincronic.
O mare parte din metodele de lucru leagă lingvistica contrastivă de tipologia lingvistică din care este izolată. În țara noastră în dezvoltarea de probleme de studiu comparativ al limbilor a făcut o contribuție semnificativă IA. Baudouin de Courtenay, L.V. Shcherba, E.D. Polivanov, S.I. Bernstein, A.V. Fedorov, A.I. Smirnitsky, V.D. Arakin, V.N. Yartseva, V.G. Gak, A.I. Fefilov et al. Formarea lingvistică în străinătate contrastive contribuit R. Ludo, Sh.Balli, V. Vladimír Skalička, E. Coșeriu, R.J. Di Pietro, C.A. Ferguson, G. Nikkel, R. Sternemann, K. James, J.K. Catford, G.V. Kirkwood și colab.
lingvistica contrastive urmărește scopul final de cartografiere corelate limbi ca întreg, inclusiv toate nivelurile structurale - fonologice, morfologice, sintactice, semantice. Una dintre limbile potrivite poate fi calificată ca standard (limba sursă). De obicei, limba sa natală este nominalizată pentru rolul său. Cu el, de-a lungul liniei de asemănări și în principal diferențe, limba străină studiată (limba țintă, Zielsprache) este comparată. Comparația poate fi efectuată și într-o direcție de la o limbă străină la una nativă. Uneori este modelată o limbă intermediară ipotetică (o limbă intermediară), care este calificată drept limbă de referință. În acest model, toate caracteristicile comune pentru cele două limbi sunt enumerate. Și pentru fiecare limbă specifică, se indică care dintre atributele limbii de referință sunt inerente în ea.
Este posibilă compararea a trei sau mai multe limbi. De exemplu, atunci când predăm limba engleză în condițiile școlii din Bashkir, vor fi adecvate trimiterile la asemănările și diferențele dintre limbile Bashkir, rusă și engleză. Firește, corelarea celor trei limbi necesită un aparat metodic mai sofisticat.
Incoerențele la nivel fonologic sunt calificate ca fenomene de diafonie. Divergențele la nivel morfologic se referă la diamorfie. Diferențele sintactice sunt considerate fenomene ale diataxiei. În mod corespunzător, ei vorbesc despre fenomenele diaSemiei (discrepanțe semantice) și despre fenomenele dialectice (non-răspunsurile lexemice).
Tehnicile utilizate în lingvistica contrastivă sunt foarte diverse. Adesea există modele construite pe baza lingvisticii tradiționale. În același timp, există numeroase modele care iau în considerare realizările lingvisticii structurale.
Trimiteți-le prietenilor: