Odată, era o fată mică, dulce. Și oricine se uita la ea, toată lumea îi plăcea, dar mai ales ea era iubită de bunica ei și era gata să-i dea totul. Aici i-a dat o dată o catifea roșie de catifea, și pentru că această pălărie era foarte în fața ei și nu voia să poarte altcineva, îi era poreclită Little Red Riding Hood.
Într-o zi, mama îi spune:
- Little Hood Red Riding, aici este o bucată de tort și o sticlă de vin, du-te ia-o la bunica ta; ea este bolnavă și slabă, lasă-o să se recupereze. Lasă casa mai devreme, până când e caldă, dar uită-te, merge modest, așa cum ar trebui să fie; în afară de drum nu opriți, dar ce bine, cădeți și vă rupeți sticla, atunci bunica nu va primi nimic. Și când te duci în camera ei, nu uita să-i salut și nu să privești mai întâi la toate colțurile de acolo și aici.
- Pot să o fac bine, răspunse Mama Little Red Riding Hood și îi lua la revedere.
O bunică a trăit în pădure, o jumătate de oră de mers pe jos de la sat va fi. Doar Little Riding Hood a intrat în pădure, și un lup a venit spre ea. Și Little Red Riding Hood nici măcar nu știa ce era o fiară furioasă și nu se sperie deloc.
"Bună, cățeluș roșu!" A spus lupul.
"Mulțumesc, lup, pentru cuvintele voastre bune".
- Unde te duci, Little Riding Hood, atât de devreme?
- Și ce este în șorț?
- Vin și plăcintă, l-am copt ieri, vrem ceva să-i placă bunica, e bolnavă și slabă, să o facă mai bine.
"Little Hood Red Riding, unde locuiește bunica ta?"
- Da, acolo, puțin mai departe în pădure, trebuie să mergem un alt sfert de oră; sub trei stejari mari este casa ei și sub un copac gros, - probabil că știi, spuse Little Red Riding Hood.
"O fată glorioasă", își zise lupul pentru el însuși, "un zâmbet ar fi pentru mine o bucată; mai delicios, poate, decât bătrîna; dar pentru a profita de ambele, este necesar să răpiți o poveste. "
Și el a mers alături de Little Red Riding Hood și a spus:
- Little Hood Red Riding, uite, care sunt florile frumoase în jurul valorii, de ce nu te uiți în jur? Nu auzi cât de frumoase cântă păsările? Te duci ca și când te grăbești la școală și în pădure, cât de distractiv este să-ți petreci timpul!
Scufița Roșie sa uitat și a văzut dans peste tot, ceea ce face drum prin copaci, razele soarelui și tot în jurul valorii în culori frumoase, și gândit, „Ar fi frumos pentru a aduce bunica ei un proaspat buchet de flori - acest lucru este, probabil, prea frumos; este prea devreme pentru a veni la timp. "
Și a oprit drumul chiar în pădure și a început să adune flori. Lacrimați floarea și gândiți-vă: "Și apoi crește și mai frumos" și se va duce la ea; așa că ea sa dus mai adânc și mai adânc în pădure. Iar lupul, în timp ce se îndreptă direct spre casa bunicii, bate la ușă.
"Eu sunt, Little Red Riding Hood, ți-am adus vin și o plăcintă, deschide-mi-o."
- Și tu apăsați pe zăvor, - strigă bunica, - sunt foarte slab, nu pot să mă ridic.
A pus lupul pe zăvor, ușa sa deschis repede și, fără nici un cuvânt, a mers direct la patul bunicii și a înghițit-o pe bătrână. Apoi și-a pus rochia, a pus capul pe cap, sa culcat și a tras baldachinul.
Și Scufița Roșie toate florile se întâmplă și atunci când ea a câștigat atât de mult încât ea ar putea suporta să nu mai mult, ea a gândit la bunica ei și sa dus la ea. Ea a fost surprins de faptul că ușa era larg deschisă, iar când a intrat în cameră, totul părea atât de ciudat, și ea a crezut, „Oh, Doamne, acum aici este teribil, și totuși am vizitat întotdeauna bunica mea cu un astfel de vânătoare!“ Și ea a făcut clic:
- Bună dimineața! - dar nu a existat nici un răspuns.
Apoi se duse la pat, se despărți de baldachin, văzu că bunica îi mințea, își trase capacul pe fața ei și părea atât de ciudată, ciudată.
"Oh, bunica, de ce ai atâtea urechi?"
"Să te aud mai bine!"
"O, bunica, și ce ochi mari ai!"
"E mai bine să te văd!"
"Oh, bunica, cum sunt acele mâini mari?"
"E mai ușor să te prind!"
"Oh, bunica, ce gura ta grozavă ai!"
"E mai ușor să te înghită!"
Doar lupul a spus-o, și când a sărit din pat - și a înghițit sărmanul Little Red Riding Hood.
Lupul a mâncat și sa culcat din nou, a adormit și a început să sforăie cu voce tare. Și atunci vânătorul a trecut de casă și sa gândit: "Cum, totuși, bătrânul știe foarte mult, va fi necesar să se uite, poate că are nevoie de ceva pentru a ajuta." Și a intrat în camera ei, venind la pat, uitându-se - și acolo lupul se află.
- Ah! Acolo ești, păcătos! El a spus. - Te-am căutat mult timp în urmă.
Și era pe cale să-și îndrepte arma spre el și se gândea că lupul ar fi mâncat bunica, dar poate fi încă salvat; el nu a împușcat, dar a luat foarfece și a început să despartă burta de lupul care dormea. A făcut câteva tăieturi, a văzut un cap roșu strălucind, a tăiat alta și o fată a sărit de acolo și a țipat:
"Oh, cum m-am înspăimântat, căci lupul din burtă era întuneric întunecat!"
Apoi, și bătrîna bătrînă ieșea de acolo, viu și hrăneasă, abia își putea prinde respirația. Iar Little Red Riding Hood a târât pietre mari cât mai repede posibil și și-au umplut burta cu un lup. Apoi sa trezit, el a vrut să fugă, dar pietrele au fost atât de grele încât a căzut imediat - apoi a venit sfârșitul la el.
Și toți trei erau foarte, foarte fericiți. Vânătorul a îndepărtat pielea de la lup și a dus-o acasă. Bunica a mâncat tort și a băut vinul pe care a adus-o Scufița Roșie, și a început să recupereze, dar pentru a obține puterea, și Scufița Roșie gândit: „Oh, de atunci am niciodată în viața mea nu se va prăbuși, unul din drumul principal în pădure fără permisiunea mamă“
Ei spun, de asemenea, că o dată când Scufița Roșie efectuat din nou proporțiilor bunica, a vorbit cu ea celălalt lupul și a vrut să o ia departe de drumul principal. Dar Scufița Roșie era acum mai prudent și a plecat direct, și-a spus bunica ei că el o cunoscuse pe drum lupul, și a zis: „Bună ziua“ și așa se uită la ea cu ochi că, în cazul în care nu sa întâmplat pe drum drum, el ar mânca.
- Așa este, spuse bunicul lui Little Red Riding Hood. - Să închidem ușa, ca să nu poată veni aici.
Iar apoi lupul a bătut și a spus:
- Bunico, otopri-mă, sunt Little Riding Hood, ai adus un tort.
Și ei sunt tăcuți, ușa nu se deschide. Apoi am mers furișat gri în jurul casei de câteva ori, apoi a sărit pe acoperiș și a început să aștepte Scufița Roșie se va întoarce acasă în seara: a vrut să ajungă în spatele ei și mănâncă-l în întuneric. Dar bunica mea a ghicit la ce lupul a fost de până la. Și stătea în fața casei lor un jgheab de piatră mare; aici este bunica mea și spune nepoata mea:
- Little Hood Riding, luați o găleată - ieri am gătit cârnați în ea - și turnați apa în jgheab.
Scufița Roșie a început să efectueze apă până mare cada mare umplut cu toată partea de sus. Și lupul a mirosit mirosul de cârnați, nasul, sa uitat în jos și în cele din urmă și-a întins gâtul lui, astfel încât el nu a putut rezista, și se rostogoli de pe acoperiș și a căzut jos, dar direct în mare jgheab în ea și s-au înecat-l.
Și Hoodul Roșu sa întors acasă fericit și nimeni nu a jignit-o de atunci.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: