Proprietăți farmacologice și aplicarea de cumarine

Multe cumarine naturale sunt substanțe biologic active și au o varietate de efecte asupra organismului. Interesul în studiul cumarinelor a apărut odată cu descoperirea unui efect anticoagulant asupra sângelui. În anii 40 ai secolului al XX-lea sa constatat că moartea animalelor din sângerare se observă atunci când se consumă un fân pre-baltă care conține trifoi alb în cantități mari. Sa dovedit că motivul pentru aceasta a fost prezența în plantă a dicoumarolului, un derivat de 40 oxicumarină. Dicumarolul a fost propus ca un anticoagulant pentru tratamentul și prevenirea trombozei și tromboflebitei. Pe baza sa au fost obținute preparate cu proprietăți anticoagulante mari.







Multe furokumarine au activitate de fotosensibilizare, adică crește sensibilitatea pielii la radiațiile ultraviolete, în timp ce există o pigmentare intensă a pielii și arsuri grave. Această proprietate a furocoumarinelor este utilizată pentru a trata vitiligo (leucoderma). Cele mai pronunțate proprietăți fotosensibilizante ale psoralenului și xantotoxinei. Se sugerează că furocummarinele accelerează formarea melaninei, iar inelul furan este responsabil pentru această acțiune.







Unele furano-și piranocumarine au dilatare spasmolitică și coronară, reduc tonul mușchilor netezi. Cele mai active sunt visnadina, dihidrazamidina din blănarul siberian.

S-a observat o activitate estrogenică semnificativă în coumestrol și compuși înrudiți.

Se cunosc, de asemenea, furocoumarine cu activitate antitumorală. Această acțiune este asociată cu capacitatea lor de a inhiba creșterea celulelor tumorale și de a influența diferitele etape ale mitozei. De exemplu, o astfel de acțiune este posedată de peoucedanin de la rădăcinile pictorilor muntelui rus și Morison.

Unele cumarine și furokumarine au acțiune bacteriostatică și antifungică (de exemplu, un stand din rădăcina Zhong rădăcină Monje).







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: