Fiecare instituție mai mult sau mai puțin formalizată are propriul scop, și anume cercul de nevoi de grup sau sociale, la care sunt îndreptate activitățile Institutului.
• reglementarea comportamentului reproductiv (legături familiale, familiale și familiale etc.);
• educație, educație, formare, producție;
• asigurarea conservării organizării societății (guvern, politică);
• Reglementarea activităților în domeniul culturii.
Prin natura organizației, se disting instituțiile formale și informale.
Activitățile instituțiilor formale se bazează pe prescripții strict stabilite (legea, statutul, descrierea postului). Instituțiile formale joacă un rol imens și în creștere în societatea modernă.
Un rol la fel de important, în special în sfera comunicării interpersonale în grupuri mici, este jucat de instituțiile informale (o companie de curte, o companie de prieteni). Cu toate acestea, obiectivele, metodele, mijloacele de rezolvare a problemelor într-un astfel de grup nu sunt stabilite strict și nu sunt fixate sub forma unei acorduri.
Fiecare institut include:
- un anumit domeniu de activitate;
- un grup de persoane autorizate să îndeplinească anumite funcții publice, organizaționale sau manageri pe baza drepturilor și obligațiilor stabilite;
- normele organizaționale și principiile relațiilor dintre oficialități (lider-subordonat, profesor-student);
- mijloace materiale (clădiri publice, echipament, etc.), necesare pentru rezolvarea sarcinilor atribuite.
4. Obiective normative - mecanisme de orientare morală și etică și reglarea comportamentului indivizilor. Scopul lor - de a da comportament și motivație raționament moral, bază etică.
6. Instituții ceremonio-simbolice și situaționale convenționale. Aceste instituții se bazează pe o adoptare mai mult sau mai puțin lungă a normelor convenționale (conform tratatului), asigurarea lor oficială și informală. Aceste norme reglementează contactele de zi cu zi, diverse acte de comportament intra-grup și inter-grup. Ele determină ordinea și modul de comportament reciproc, reglementează metodele de transfer și schimb de informații, felicitări, adrese etc. cursul întâlnirilor, activitățile unor asociații.
1. Definirea clară a scopului și domeniului de acțiune sau a domeniului de aplicare al funcțiilor. Dacă funcțiile institutului nu sunt clar definite, acesta nu poate intra în sistemul global al instituțiilor unei societăți date fără conflicte și întâmpină diverse contracții.
2. Diviziunea rațională a muncii și organizarea ei rațională.
3. Depersonalizarea acțiunilor. Se presupune că funcționarii își vor îndeplini funcțiile în strictă conformitate cu prescripțiile și nu depind de interesele individuale și reprezentările drepturilor și obligațiilor lor. În caz contrar, instituția își pierde caracterul social, prestigiul și încrederea din partea societății, se transformă într-o instituție dependentă de interesele private. Desigur, nici o instituție nu poate scăpa de influența intereselor personale și, în general, de caracteristicile individuale ale funcționarilor, însă o astfel de influență trebuie controlată de societate și minimalizată. Utilizarea resurselor instituțiilor publice în interesele egoiste ale persoanelor care lucrează în ele este un fenomen foarte comun, pe care sociologii îl numesc "birocratizare".
4. Recunoașterea și prestigiul pe care instituția trebuie să le dețină în ochii întregului grup sau a părții sale predominante.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: