Analiza nivelului de auto-finanțare, autofinanțare înseamnă finanțare proprie

Autofinanțarea înseamnă finanțarea din surse proprii; deprecierea și profitul. Termenul de „auto-finanțare“ iese din poziția convențională a procesului de finanțare a producției și a vânzărilor, care este în primul rând datorită rolului crescut de depreciere și profiturile pentru a oferi entităților de afaceri de capital de bani prin surse interne de acumulare. Cu toate acestea, o entitate poate să nu fie întotdeauna ea însăși să ofere pe deplin cu propriile resurse financiare și, prin urmare, face utilizarea pe scară largă a fondurilor împrumutate și împrumutate ca o completare la autofinanțare. Principiul de auto-finanțare este pusă în aplicare nu numai în exercitarea propriei lor acumularea de surse de bani, dar, de asemenea, cu privire la organizarea rațională a producției și a procesului de vânzare, reînnoirea constantă a mijloacelor fixe, pe un răspuns flexibil la cerințele pieței. Combinația acestor metode în cadrul mecanismului economic permite crearea unor condiții favorabile autofinanțării, adică da durere






din fondurile proprii pentru a-și finanța nevoile curente și de capital.

Nivelul autofinanțării este estimat utilizând următorii coeficienți.
  1. Coeficientul de stabilitate financiară (Ku) este raportul dintre fondurile proprii și cele externe.

unde M - fonduri proprii, freca;

K - fonduri împrumutate, ruble;

3 - conturi de plătit și alte fonduri atrase, freca.

Cu cât valoarea acestui coeficient este mai mare, cu atât stabilitatea financiară a entității comerciale este mai puternică.

Sursele de formare a fondurilor proprii sunt capitalul statutar, deducerile din profituri (la fondul de acumulare, fondul de consum, fondul de rezervă), finanțarea cu scop special și veniturile, obligațiile de leasing, contribuțiile fondatorilor.
  1. Coeficient de auto-finanțare (Кс)

unde P este profitul direcționat către fondul de acumulare, ruble;

A - taxe de amortizare, ruble;

К - fonduri împrumutate, ruble;

3 - conturi de plătit și alte fonduri atrase, freca.

Acest raport indică raportul dintre sursele de resurse financiare, t. de câte ori sursele proprii de resurse financiare depășesc fondurile împrumutate și atrase.

Deoarece valoarea (P „A) nredstzvlyaet un fonduri proprii care vizează finanțarea de reproducere extins, acest raport arată de câte ori fondurile proprii ale AB depășesc fondurile altora ridicate în acest scop.

Coeficientul de auto-finanțare caracterizează o anumită marjă de putere financiară a unei entități economice. Cu cât valoarea acestui coeficient este mai mare, cu atât este mai mare nivelul de auto-finanțare.

În același timp, coeficientul de autofinanțare este un indicator al implicării în procesul economic al fondurilor străine (împrumutate, atrase). Acest lucru permite entității de afaceri pentru a răspunde la schimbările negative în raportul surselor proprii și a altor resurse financiare. Prin reducerea ratei de autofinanțare o entitate realizează necesitatea de a reorienta producția, comerțul, politica lor tehnică, financiară, organizatorică și administrativă și de personal.





  1. Coeficientul de stabilitate al procesului de autofinanțare (K)

Kc (P + A) (K + 3) P + A K "(K + 3) M" m

unde P este profitul direcționat către fondul de acumulare, ruble;

A - taxe de amortizare, ruble;

M - fonduri proprii, frecați.

Coeficientul de durabilitate al procesului de autofinanțare arată ponderea fondurilor proprii alocate pentru finanțarea reproducerii extinse.

Cu cât valoarea acestui coeficient este mai mare, cu atât este mai stabil procesul de autofinanțare într-o entitate economică, cu atât mai eficient se folosește această metodă de economie de piață.
  1. Profitabilitatea procesului de autofinanțare (P);

unde A - depreciere, frecare;

PE - profit frecvent, ruble;

M - fonduri proprii, frecați.

Rentabilitatea procesului de autofinanțare nu este altceva decât rentabilitatea utilizării fondurilor proprii. Nivelul de rentabilitate al procesului de autofinanțare arată valoarea venitului net total primit de la o rublă de investiție a resurselor financiare proprii, care poate fi apoi utilizată pentru auto-finanțare.

Utilizarea acestor indicatori pentru evaluarea nivelului de autofinanțare va fi prezentată pe exemplul unei entități economice (Tabelul 18).

Analiza mișcării capitalului unei entități economice din punctul de vedere al autofinanțării

Conform tabelului. 18 în entitatea comercială pentru exercițiul financiar, coeficientul de stabilitate financiară a crescut cu 5,4 unități. (de la 95,8 la 101,2). În cazul în care anul trecut pentru 1 fre. fondurile împrumutate și strânse au reprezentat 95,8 ruble. fondurile proprii, apoi în anul de raportare - 101,2 ruble. și anume fondurile proprii pe 1 rub. fondurile externe au crescut cu 5,4 ruble.

Excesul de fonduri proprii în raport cu împrumuturile și cele atrase arată că entitatea comercială are o stabilitate financiară suficientă, iar procesul de finanțare este relativ independent de sursele financiare externe.

Coeficientul de autofinanțare în anul de raportare a fost de 55,5. Acest lucru înseamnă că volumul de surse proprii

finanțarea procesului de producție și comercial al entității economice este de 55,5 ori mai mare decât valoarea fondurilor străine. În cazul în care anul trecut pentru 1 fre. fondurile străine au reprezentat 50,3 ruble. fondurile proprii, apoi în anul de raportare această sumă era deja de 55,5 ruble. sau mai mult cu 5,2 ruble.

Creșterea ratei de autofinanțare cu 5,2 unități. de la 50,3 la 55,5 arată o creștere a nivelului de autofinanțare cu 10,31% (-10% yo).

Coeficientul de durabilitate al procesului de autofinanțare a fost de 0,548 de unități în anul de raportare. și a crescut față de anul trecut la 0,023 (0,548 - 0,525). Creșterea acestui coeficient înseamnă că ponderea fondurilor proprii alocate pentru finanțarea reproducerii extinse în volumul total al fondurilor proprii a crescut cu 2,3% pe parcursul anului (54,8-52,5). Acest lucru ne permite să concluzionăm că procesul de autofinanțare într-o anumită entitate economică este stabil.

Gradul de rentabilitate al procesului de autofinanțare, care arată nivelul de rentabilitate a utilizării fondurilor proprii, în anul de raportare a fost de 59,71% și a crescut cu 2,40% (59,71 - 57,31).

Dacă anul trecut o entitate cu 1 rub. fondurile proprii investite au primit 57,31 ruble. din venitul net total, apoi în anul de raportare - deja 59.71 ruble. sau 2,4 ruble. mai mult.

În consecință, suma fondurilor suplimentare care pot fi utilizate ulterior pentru implementarea procesului de autofinanțare este de 830,88 mii ruble.

Din punctul de vedere al autofinanțării unei entități economice, activitățile sale sunt foarte apreciate.







Trimiteți-le prietenilor: