Ea a aruncat reproșuri amare
În fluxul de lacrimi la ușile închise,
Ea a spus: Domnule, esti crud,
Și vânturile reci de gheață!
Mi-am lăsat rudele pentru tine,
Mi-am uitat onoarea și mândria familiei mele,
Nu mai am un loc printre cei vii,
Puterea mea ma lasat.
Ea spuse: - Domnule, cât de crud!
Eu să plec - am trăit pentru tine,
Acum doar că mor singură
A rămas noaptea în această oră.
Mă auziți în fața ușii castelului,
Dar vocea mea este străină pentru tine acum,
Într-adevăr, sunt doar un străin pentru tine,
Cine bate la ușă?
Deschideți, domnule, sunt complet înghețat,
Aici vântul este rău și zăpada se învârte,
Deschide ușa, îți cer scuze,
Atât de frig raul larg.
Știu că nu mă milă deloc,
Dar nu există nici o putere de a reproșa,
Nu te voi ține, mă voi încălzi
Și zăpada albă mă va lua din nou.
Am respins propunerea ta de la fratele tău,
Pentru el am preferat tu - un ticălos,
Probabil sunt demn de condamnare,
Deci, prea puțin în oameni, înțelegere.
Fii liniștită, domnule, zici din nou ...
Ei bine, eu plec, nu mă mai întorc,
Te-am iubit draga, tâlharul meu,
Acum judeca pe Dumnezeu pe care îl vei lăsa.
Și nu vă voi putea ierta, domnule,
Nu pot uita trădarea,
Nu voi îndrăzni să mă întorc acasă,
Zăpada m-a lăsat aici pentru a acoperi.
Nu mai reproșa că aruncă
La ușile închise silențios,
Și la prag a înghețat,
Și vântul sufla tot răul ei.
În spatele tăcerii ușii, tăcută, tăcută ...
Ea la considerat vinovat,
Nu știind că el este întins în spatele ușii
Din gelozia ucisă de fratele său.
A trădat blestemul acelor zile,
Ceea ce era ca un vânt de aur,
Și așa nu am știut acea iubire
El a fost credincios și devotat ei singuri.
Evaluarea poeziei: 5.0
Au votat 11 persoane
Doar utilizatorii inregistrati pot vota!
să se înregistreze
Articole similare
-
Voi urca devreme dimineața! Poezii pentru oameni - autor de kofa
-
Spuneți-mi de ce aveți nevoie de poezii pentru oameni - autor 313131
Trimiteți-le prietenilor: