Foarte puțini dintre noi ne gândim la originea anumitor cuvinte. Și în acest caz este interesant să știi, dar au existat vreodată astfel de forme de tratament (tu și tu) în limba rusă, pe care le folosim acum în mod constant?
Poporul rus și lui Dumnezeu, Preasfintei Dumnezei și tuturor sfinților au apelat numai la voi, care, apropo, a fost fixată în rugăciuni. Și în Rugăciunea Domnului Îi cerem lui Dumnezeu este pe tine, „... Pâinea noastră cea Dă-ne în această zi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri ...“ Dar, primele cazuri de politețe, care este de a tine, experți în limba rusă și istorie, în special, profesorul Pavel Ya Negru, atribuit secolului al 15-lea. Inițial, aceste forme se găsesc numai în corespondența diplomatică și numai în legătură cu țarii ruși în termeni precum dominația, mila, înălțimea voastră etc.
În secolul al 18-lea, în epoca lui Petru, este un apel politicos pentru tine, au devenit forma eticheta internațională a corespondenței diplomatice a pătruns în alte domenii de comunicare formală și informală, chiar poporul rus. În același timp, s-au născut forme complet noi, așa-numitele forme de circulație galante, obligatorii în corespondența privată. Ar fi trebuit să știe și trebuiau să fie folosiți. Și în acel moment a apărut chiar un fel de manual, în care au fost colectate aceste spin-off-uri politicoase. De exemplu, în 1708 o carte a fost publicată în traducerea rusă sub numele de Priklady, deoarece sunt scrise diferite complimente, unde s-au dat astfel de mostre: voinței voastre; Tu, stăpânul meu, un servitor umilit; sau - draga tată, fiul meu ascultător etc. Deși trebuie să spun că, în corespondența privată, precum și în lucrările literaturii ruse a secolului al 18-lea găsim multe exemple ale tranziției de la forma pe care la tine și vice-versa. Și uneori, chiar și într-un singur text, ambele forme vor fi întâlnite. De exemplu, într-o scrisoare către Petru 1 Prince Repnin citi: „Astăzi am primit o declarație cu privire la actul tău de acoperiș macră care poate sheeyu plăti pentru că, prin dl guvernator de moarte nu a spus nimic la Riga să rateze. Dar tu scrii că ți-a spus Ogilvia. "
Din secolul al XVIII-lea coexistența acestor două forme de circulație începe în limba rusă și, în unele cazuri, chiar și în competiția lor ciudată. Mai mult decât atât, apelul la tine la acel moment sa transformat într-un oficial, politicos. A fost adoptată în societate înaltă și a fost folosită peste tot și peste tot. Și chiar și cei apropiați s-au adresat reciproc doar dvs. În același timp, în viața intimă de zi cu zi a fost un apel tradițional rusesc pentru tine, pentru că era cordial, era mai cald. Și în acest caz este posibil să menționăm ca exemplu poemul lui Yakov Borisovici Knyazhnin Letter către Liza:
Oh, tu! Care ar trebui să fie numit acum - voi,
Cu respect, cu importanță, cu o abatere a capului.
Fosta Liza, Tu. Acum ești o doamnă.
Această diferență de tratament oficial și prietenos-cordial a fost observată puțin mai târziu și A.S. Pușkin în poeză Tu și tine:
Blank ești tu inima
Ea, alunecând, înlocuită
Și toate visele fericite
În sufletul unui iubit entuziasmat.
Înainte de ea, m-am gândit gînditor,
Pentru a reduce ochii de la ea nu este putere;
Și îi spun: cât de frumoasă sunteți!
Și cred: cum te iubesc!
Am remarcat deja că apelul către dvs. a devenit în cele din urmă un fel de semn de curtoazie oficială. VI Dal în dicționar dă această evaluare acestui pronume: Sunteți un plural personal al celei de a doua persoane. Se folosește "și vorbind cu o persoană, din curtoazie, ca și cum ar fi vorba de o persoană care singur merită multe".
Rețineți, de asemenea această caracteristică interesantă: pronumele tu, coroborat cu titlurile incluse în viteză stabilă - Majestate, Înălțimea Ta, Excelență, onorată instanță. Dar este curios că o astfel de frazeologie în discurs simplu ar putea fi combinată cu pronumele pe care tu. Iată un exemplu de la fiica căpitanului A.S. Pușkin (acces la Pugachev Petra Hrinova): Ei bine, crezi, domnule, că persoana care te-a adus la umotu a fost marele împărat însuși? Dar, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apelul către voi a început să fie perceput ca o caracteristică a discursului oamenilor analfabeți sau răi. Și este foarte subtil arătat într-una din povestirile AP Cehov, care se numește - Tu și tu. În timpul interogatoriului, postul de corecție al anchetatorului judiciar Popikov te referă la un țăran care acționează ca martor. Iar atunci când, ca răspuns Popikov aude un apel tu, el învață țăranul: „Trebuie să vorbim ... nu poți băga ...“ Adevărat, Cehov comedie este realizată de către investigator în acest studing lui confundă pronumelor te și tu. „Dacă vă spun ... tu, tu, tu, și cu atât mai mult ar trebui să fie politicos!“ Agricultorul este de acord cu acest lucru, dar în discursul său involuntar apare familiar cu el și apel nativ pentru tine, și el este responsabil pentru investigator:
... Este, desigur, castitatea voastră! Nu înțelegem! Dar tu asculți, ce urmează ... Vom ajunge la Abramka, la hanul lui Abram Moiseich. De fiecare dată când mergem. Locul este atât de condamnat, încât este gol! Ceai, știi ... Rețineți că țăranul acestui amestec în pronunțarea voastră vorbeste și nici măcar nu observați.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: