Chill Abby la oase. E ciudat că în această seară moale a fost atât de răcită. Această explicație nu a văzut decât în separarea iminentă de la Ethan.
Coborându-se cu mâinile, mergea pe o stradă întunecată. Cuvintele lui Ethan îi auzeau în urechi. Lacrimile fierbinți i-au ars obrajii.
La naiba, pentru că a strigat în fiecare zi de când a apărut pe petrecerea aceea proastă! Dacă ar fi fost blestemat de faptul că într-un timp atât de scurt, el a reușit să aprindă o rază de speranță în ea! Abia dacă explicase motivul absenței sale, cum a început să creadă că totul ar fi în cele din urmă în regulă.
Acolo, lângă râu, Ethan ardea cu pasiune și chiar a recunoscut-o.
Doamne, cum a încercat să-l uite! Dar de îndată ce a apărut, toate eforturile ei au fost irosite. Se pare că ea încearcă doar să umple golul pe care la lăsat în viața ei.
Abby se opri și privi în jurul străzii pustii, ca și cum ar încerca să găsească răspunsuri. Ar putea fi cu adevărat acea încăpățânare stupidă împiedicată să-și păstreze iubirea? Ea și-a rupt inima, îndoind de sentimentele lui Ethan pentru ea?
A trebuit să se întoarcă doar o singură scrisoare. Deci, de ce naiba a făcut-o să ia opt ani să-l scrie ?!
Ethan avea dreptate.
Părea să fie iluminată. Ethan avea dreptate!
Dacă ea a luat șansa și a început să lupte pentru iubire, nu va trebui să trăiască cu întrebarea eternă, ce sa întâmplat. Poate, dacă l-ar fi găsit pe Ethan înainte, va petrece cei opt ani cu un bărbat pe care-l iubea cu toată inima. Dar nici nu a încercat.
Dintr-o data, totul a devenit clar pentru ea. Da, a făcut o carieră teribilă, are o casă și posibilitatea de a-și recâștiga libertatea. Dar nu-i place pe Pavel și nu se va căsători cu el, pentru că Pavel nu era dragostea vieții ei. Dar era Ethan Watt. Și ea a devenit soția sa, fără nici o ezitare.
Iar acum el o lasă ... Nu o va mai vedea niciodată pe Ethan, vocea ei moale nu va auzi și nu va lua o mână caldă mare în ea. El a reușit să construiască o nouă viață fără ea și acum este timpul să-l lăsăm să plece. Dar mai întâi va profita de fiecare clipă pe care acest om o poate da. Nimeni nu o ia de la ea.
Ethan își măsura numărul în pași.
El a făcut ceea ce trebuia să se despartă de Abby, dar realizarea acestui lucru nu ia adus amabilitatea. Dimpotrivă, Ethan nu sa simțit niciodată mai singuratic decât seara.
Dacă înainte de a nu putea să se odihnească doar fața fetei din imagine, acum îi era teamă că își va continua viața ca un Abby.
Iad, el a vrut-o atat de mult, ca aceasta dorinta sa-l distruga.
Ce dracu se întâmplă cu el?
Poate că Ethan nu-l cunoștea pe Abby, dar el se cunoștea pe sine. Dacă sa căsătorit și a jurat ei în dragoste veșnică, atunci, credea cu adevărat că a fost creată pentru el. De unde știi dacă a luat decizia corectă dacă nu iei șansa acum?
Lăsând-o, Ethan spunea că dacă ar întâlni un sentiment adevărat, ar face orice să-l prelungească chiar și pentru o clipă.
Decizia a venit de la sine. Cu orice preț trebuie să o găsească.
Ethan aruncase deja la ușa camerei sale când au bătut-o. El a deschis ușa și a văzut în fața lui cel pe care tocmai se gândise.
- Am nevoie de acest moment, Ethan.
El și-a dat seama că ia luat mult curaj să spună aceste cuvinte.
"Vreau să o folosesc și el", a recunoscut el.
Abby și-a ținut respirația.
- Într-adevăr? A înghițit, șopti ea.
- Da, Ethan aprobă din cap, îmbrățișând-o. "Te voi urma." - Se uită în jos la fața, pe care acum era atât de familiar, atât de drag, și zâmbi încet. "Încă nu pot spune de ce sunt atât de atras de tine." Dar un lucru știu sigur: nu vreau să stau departe de tine.
Din aceste cuvinte, inima ei începu să bată într-un ritm furios. Ea și-a coborât rapid ochii, încercând să-și ascundă entuziasmul.
Buzele lui Etan atinge buzele moi ale lui Abby. Ea și-a deschis gura imediat, răspunzând sărutului său. Mâinile îi alunecă pe pieptul larg și se înfășură în jurul gâtului, trăgându-l pe Ethan cât mai aproape posibil.
Da, ea voia acest om! Am vrut ca el să fie complet al ei. Am vrut să fie una. La dracu cu viitorul. Acum a sosit timpul și nimic nu o poate lua de la ea.
Abby nu înțelegea nici măcar cum era în dormitorul ei. La un moment dat, mâinile lui Ethan au fost trase de pe umeri de curelele subțiri ale rochiei și, brusc, Abby a simțit-o pe goana înapoi atingând foile reci. Niciodată în viața ei nu sa simțit mai de dorit și mai pasionată. Chiar acum opt ani, când au petrecut nopți pe plajă și pe poienile de pădure. La urma urmei, aproape toți copiii erau implicați în dragoste, incapabili să-și elibereze reciproc atât de multă plăcere. Amintirile din acele zile au provocat un zâmbet pe fața lui Abby.
"Ce este?" - șopti el, aproape că nu-și ridică buzele din gură.
Deschizând ochii, Abby începu să examineze trăsăturile preferate ale bărbatului care se apleca asupra ei.
- Tocmai mi-am amintit cum eram noi, șopti ea.
"Vrei să-mi arăți?"
De la privirea lui, obrajii lui Abby se înroși cu o roșie dense.
"Nu sunt sigur că ne va dura toată noaptea".
Ethan își dădu vârful degetelor peste buzele umflate ușor și rânji.
- Atunci va trebui să vină cu ceva nou.
Karin a fost prima pe care Abby a văzut-o când a intrat în casă.
- Nu trebuie să vă întreb unde ați petrecut noaptea? A întrebat ea.
- Nu. Abby își scoase pantofii și se îndreptă spre scări. Lăsați-mă să lucrez la imaginația mea.
Karin și-a urmărit mișcările, a sunat Paul, "a spus ea în cele din urmă. Abby sa oprit. Un sentiment de vinovăție îi strânse sânii.
- Când?
"Noaptea trecută și în această dimineață."
Sa întors și sa uitat la prietena ei.
- Și ce i-ați spus?
- Că nu ești. Dragă, nu ai de ce să te învinovățești. Relația ta nu ar putea fi numită niciodată pasionată. - Carin a făcut o scurtă pauză. - Ce i-ai spus înainte să plece?
- Că îl voi înțelege dacă decide să nu mă aștepte. Că am nevoie de timp.
- În opinia mea, totul este corect. Ce altceva vrea?
"Dar nu am spus că totul se încheie între noi și că îl iubesc încă pe Ethan".
Ușurința cu care Abby a făcut această mărturisire la surprins pe Karin.
- Abby, dragă, ești sigur că îl iubești?
Un zâmbet trist a apărut pe buzele lui Abby.
- Da. "Nu va petrece noaptea cu el, dacă nu știe sigur."
- Și el?
- Trebuie să plece în câteva zile, spuse Abby, ridicând din umeri.
- Nu i-ai spus despre sentimentele tale?
- Nu, nu a făcut-o.
"Cum poți să fii așa idiot!"
Se uita la Karin, uimită. Pentru tot timpul când erau prietene, Karin nu și-a ridicat vocea.
- Ce credeți că ar trebui să fac, Karin? Să-l oprească să plece?
Karin se încruntă și mai mult.
"Mai întâi de toate, i-ai putea spune despre sentimentele tale."
- Și ce-ar da? Comanda îi va permite să rămână?
- Nu. Dar poate că ar vrea să mergi cu el. Sau el însuși s-ar întoarce la tine într-un timp scurt.
Doamne, ar fi grozav! Dar Abby nu și-a putut permite inimii să spună că, după o noapte pasională, aveau încă un viitor.
- Dacă Ethan ar fi vrut asta, spune el.
Karin șușa nesuferit.
- Da, ca tine? Unde este mai ușor să transferi responsabilitatea către altcineva, nu?
Ea clătină din cap.
"Este o conversație inutilă."
- Pentru că știi că am dreptate.
Strângând balustrada scărilor astfel încât articulațiile degetelor ei erau albe, Abby a înghețat o clipă și apoi a continuat să se ridice încet.
Când Karin și-a dat seama că a fost ignorată, și-a curățat gâtul și la chemat pe Abby în spate:
- Trebuie să mergem la Dublin, dragă! Astăzi.
Abby și-a întors capul, fără să-și creadă urechile.
- Ce-ai spus?
- Agentia noastra a primit o comanda de la un lant de restaurante. Paul ne-a spus să ne întoarcem astăzi la birou.
Agenția Westside încearcă să obțină acești clienți mai mult de o lună. Abby a fost primul care a încredințat un proiect atât de mare. Este ciudat că în ultimele zile nu sa gândit niciodată la el.
"Faptul este că au existat unele probleme cu filmările", continuă Karin. - Însuși Paul a încercat să rezolve totul, dar vrea să vorbească numai cu tine. E proiectul tău, Abby.
În ciuda faptului că Abby a decis să-și înceteze relația personală cu Paul, era încă șeful ei. Trebuie să încercați să vă compensați vinovăția și să continuați să lucrați în agenție.
După plecarea lui Ethan, va trebui să se întoarcă în viața obișnuită.
Un glonț de vis a căzut din ochii ei. Creierul a lucrat convulsiv, încercând să găsească soluția potrivită.
Iad, ea nu își poate pierde locul de muncă și dragostea vieții ei în același timp. Ceva trebuie să rămână cu ea.
- Trebuie să ne întoarcem, spuse Abby și urcă din nou pe scări.
Karin dădu din cap, fără să privească de la Abby.
"Știam că vei spune asta". Dar Ethan? Abby sa oprit.
"Voi încerca să rezolv rapid totul și să-i iau la revedere pentru totdeauna". - Pe buzele ei un zâmbet trist a înghețat, indicând că inima ei este spartă. "Știam că separarea de el era inevitabilă, Karin. Nu putem merge împotriva soartei.
- Cel puțin ai de gând să-i spui unde mergi?
Abby aprobă din cap.
"Aș vrea, bineînțeles, dar astăzi intenționa să fie cu Emmy. - Din nou, gelozia și-a arătat capul. Abby nu a vrut cu adevărat să-l lase pe Ethan cu o altă femeie, dar trebuie să mă obișnuiesc cu această idee. Pentru că până la sfârșitul săptămânii Emmy va fi încă o parte a vieții sale și ea, Abby, o va părăsi. - Dacă nu-l găsesc, o să-i las o notă.
- Mă duc acasă, Ethan, spuse Amy în timp ce mergeau pe drumul pădurii spre faimoasa cascadă. "Vino cu mine". Ethan se încruntă ușor și continuă repede.
- Am sunat compania aeriană și mi-au spus că putem schimba biletele. Să mergem acasă cu câteva zile înainte.
Ethan respira adânc și încet încet aerul prin dinții încleștați.
"Nu, Emmy." Stau aici.
Fata se opri și îl privi surprins.
- De ce?
Razele soarelui străluceau pe fața lui, ridicându-și capul spre cer. Susținând din nou, el a decis să mărturisească totul:
"Cred că m-am îndrăgostit de ea."
Emmy aproape că și-a pierdut discursul.
- Ce dracu vrei să spui? Chiar nu o cunoști.
- Evident, timpul nu contează când vine vorba de sentimente. Nu ești de acord cu mine?
- Nu. Emmy clătină din cap. "Crezi că crezi că era ceva între tine". Sunteți ambreiaj la o paie.
- Și nu cred. Și, în plus, ne-am iubit cu adevărat.
"Îndrăznești să spui că nu are legătură cu moartea lui Jimmy?"
La început, Ethan era și el chinuit de această chestiune, dar soția lui, pe care tocmai a început să o învețe, a eclipsat totul. Mai puțin de cinci minute după ce Abby a plecat, a simțit durere, pentru că nu era în jur. Ca și cum ar fi luat cu el o bucată de inimă. Totuși, pentru orice femeie, nu simțea sentimente atât de puternice. Cel puțin Ethan nu și-a amintit de asta. Cum să știți, poate că a experimentat ceva asemănător? Și exact cu Abby?
- Nu pot să-l înviez pe Jimmy, spuse el calm. "Unii dintre voi, probabil, vor fi întotdeauna chinuiți pentru că am supraviețuit, iar el nu."
- Și tu crezi că soarta te-a păstrat, pentru că ai fost destinat lui Abby?
- Și de ce nu?
"De ce ai devenit brusc un astfel de fatalist?" A fost un accident, Ethan. Ești norocos că ai supraviețuit.
Și m-am gândit și la asta. El a alergat nervos prin păr, apoi a făcut un pas spre ea și a pus mâinile pe umeri. - Și m-au ajutat să ajung la această decizie.
Emmy privi cu atenție fața furioasă a lui Ethan.
- Nu înțeleg. "Pentru prima oară în anii de prietenie, nu-l înțelegea cu adevărat.
Ethan încuviință din cap, zâmbind ușor.
- Știu. Eu însumi nu înțeleg pe deplin totul. Cu toate acestea, nu vreau să pierd oportunitatea de a deveni fericit.
- Chiar crezi că Abby este femeia de care ai nevoie?
A continuat să zâmbească. Ochii îi sclipiră.
- Poate. Știu un lucru sigur: mă simt prost fără ea.
Umerii lui Emmy se cutremură. Care este punctul de opoziție, dacă el este atât de hotărât? Și, în plus, nu a vrut ca el să meargă mai departe?
Ethan își ridică mâinile de pe umeri și îi aluneca în buzunarele blugi.
"Nu am vorbit încă cu Abby." Cu toate acestea, sper că va veni la mine sau, cel mai rău, îmi va permite să mă întorc la ea. Trebuie să știu ce se va întâmpla.
"Se va despărți de prietenul ei?"
Ethan își simți răsuflarea stomacului la simpla gândire că Abby ar putea fi cu altcineva. Dar Abby n-ar mai petrece noaptea cu el dacă ar pleca cu Paul, nu-i așa? Noaptea trecuta, ia dat seama ca sentimentele ei erau sincere.
"Sper că așa." Nu-l iubește.
Emmy ridică o sprânceană în necredință.
Dar a spus că încă te iubește?
- Nu. Dar, de fapt, odată iubit. Și voi face orice pentru a-și întoarce iubirea.
- Sper că ai dreptate, Ethan.
A făcut mai mulți pași înainte, apoi sa oprit.
- Într-adevăr? Ești foarte fericit că m-am îndrăgostit de ea?
- Ce vrei să spui? Întrebă Emmy iritat.
- Cred că înțelegi perfect, Emmy. - Ethan știa că, prin îndoielile sale, ar fi putut împinge singurul prieten care era cu el în ultimii ani. - Mi-ai dat cea mai mare parte a timpului tău, uitând complet de viața ta personală.
"Nu am uitat nimic." Am petrecut timp cu un bărbat foarte dragi pentru mine. Are doar importanță.
Ethan observă că își evita privirea.
- Emmy. Vocea îi era moale: "Nu te pot răsplăti pentru ceea ce ai făcut pentru mine". Îți datorez viața mea. Era neplăcut pentru Ethan să spună aceste cuvinte, dar în același timp știa că trebuie să fie spus. "Totuși, trebuie să știți că eu te-am tratat mereu ca pe o soră". Aș vrea să întâlnești un tip bun și să încerci să fii fericit. Nu cred că acest lucru este posibil dacă stați în permanență lângă mine.
Emmy se întoarse de la el și își lăsă gura.
Dar am avut nevoie de tine.
Ethan aprobă din cap.
- Da. Dar acum e timpul ca tu să începi propria ta viață.
- Atunci ar trebui să uit de existența ta?
- Nu, desigur. Nu vreau ca viața ta să fie complet concentrată asupra mea.
În ochii lui Emmy erau lacrimi.
- Pentru că sunt împotriva relației tale cu Abby?
- Nu. Se uită în fața ei. "Pentru că eu cred că este nedrept să vă folosesc ca un băț, pe care se poate întotdeauna să se bazeze". Știau mulți tipi care vroiau să te cunoască mai bine, dar le-ai întors pe toate ca să fii lângă mine. E vina mea.
"Am făcut-o, așa că te iubesc".
Inima lui sa scufundat când a auzit această mărturisire.
- Știu, dar. Nu pot răspunde la sentimentele tale, Emmy. Așa că încercați să găsiți pe cineva care să vă iubească așa cum meritați.
Emmy se întoarse din nou de la el.
Ethan nu avea nici cea mai mică îndoială că simțea pentru el un sentiment mai profund decât prietenia. Dar nu a putut și nu a vrut să o facă să trăiască în speranță. Lasă-i să încerce cel puțin să-și găsească fericirea.
- Nu pot să dispar din viața ta, Ethan.
- Și nu vă întreb. Nu aș vrea să-mi pierd un astfel de prieten. Vreau doar să vă dau mai multă libertate pentru a vă putea trăi viața.
În cele din urmă se întoarse spre el.
Știți că puteți întotdeauna să mă conta pe mine.
Ethan zâmbi și închise fată într-o îmbrățișare strânsă.
Știu, draga mea. Nu ne-am luat la revedere.
"Doar tragi concluzii din această călătorie?" - murmură ea, îngropată în cămașa lui.
- Da. Poate că e timpul să o facem.
"Sper că Abby știe cât de norocoasă este."
"Sper, de asemenea, așa."
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: