Sociologia satului sat

Într-un sens restrâns, satul (satul) este o comunitate rurală mică, coezivă, bazată pe vecinătatea locală și legăturile înrudite. Relațiile locuitorilor din mediul rural se bazează, în primul rând, pe relația dintre activitatea economică și viața comună a oamenilor într-un sat, mai degrabă decât pe diviziunea muncii sau a relațiilor contractuale.







Printre oamenii de știință occidentali contemporani, E. Wolf, J. Womack, R. Redfield, T. Shanin, H. Friedman și alți savanți evrei au dedicat problemele lor problemelor din sat.

În Rusia, sociologia rurală a fost dezvoltată în scrierile lui A. Engelgard,

A. Chayanov, N. Kondratiev, V. Chernov, N. Uspensky. Înainte de revoluție, principalele studii sociologice conductibilitate dacă P. Matveev, V. Postnikov V. Teny- SHEV. Cercetare unică a satului în anii 1920. realizat de A. Shingarev și A. Bolshakov.







Dintre sociologii rusi moderni, studii semnificative ale țărănimii au fost conduse de Yu.V. Arutyunyan, T.I. Zaslavskaya, Z.N. Kalugina, V.I. Staroverov, P.I. Simush, P.P. Marele, I.T. Levykin, I.S. Slepenkov și colab.

În sociologia satului, cele mai semnificative sarcini de cercetare sunt legate de studiul țăranilor ca o clasă de părăsire, modul de viață, comportamentul economic și strategiile de supraviețuire.

În condițiile capitalismului, fermierii au ieșit din țărănimea. Din moment ce sunt de bază Țărănească familiei forțelor naturale de producție, cum ar fi terenurile și forța de muncă, ferma rol din ce în ce decisiv este jucat de mijloacele de producție de tip industrial, specializare și comerț.

În condiții moderne, este o problemă cu privire la viitorul cooperării, ferme și forme individuale de agricultură, mai eficiente și re-organizează participarea cetățenilor în producția de produse agricole și, în special, prin dezvoltarea unor cooperative sau organizații horticole „magazine verzi“ întreprinderi de prelucrare pe baza unor ferme neprofitabile sau profitabile.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: