Limba rusă este limba națională a poporului rus, limba de stat a Federației Ruse. Este folosit ca mijloc de comunicare interetnică în Rusia și în străinătate. În prezent, limba rusă este una dintre limbile de semnificație europeană și mondială. Acesta este inclus împreună cu limbile engleză, franceză, spaniolă, chineză în numărul de limbi oficiale internaționale. Sună ca un tri-bun de ONU.
Pentru istoria veche de secole, limba rusă nu a cunoscut niciodată schimbări atât de importante ca în secolul al XX-lea. Acest lucru se datorează schimbărilor politice, economice, culturale radicale care au avut loc în stat. Rusia a suferit două schimbări majore: lovitura revoluționară din 1917 și restructurarea revoluționară din anii 1990. Ca rezultat al revoluției, a fost creat un puternic stat totalitar al URSS, cu toate atributele caracteristice acestuia. Perestroika a dus la prăbușirea URSS, restabilirea Federației Ruse ca stat independent, democratizarea societății, stabilirea glasnostii, deschiderea relațiilor și relațiilor interstatale.
În prima perioadă, mai ales când poporul sovietic a învins cel de-al doilea război mondial și apoi a început să susțină statele care au devenit sau sunt pe drumul construirii socialismului, interesul pentru limba rusă în întreaga lume a crescut. A început să fie percepută ca limbă a unei mari puteri, a unei culturi vechi de secole și a celei mai bogate literaturi, ca una dintre limbile cele mai informative (60-70% din informația mondială este publicată în engleză și rusă).
Statul sovietic a făcut mult pentru a întări rolul limbii ruse ca una dintre limbile de importanță mondială.
În toate republicile URSS erau destul de puține școli în care toată predarea a fost condusă în limba rusă. Din 1938, când a fost adoptat un SNK decret și Comitetul Central al PCUS (b) „On-obja studiază în mod necesar limbii ruse în școlile din republicile naționale și regiuni“, limba rusă ca pred'met obligatoriu studiat în toate școlile naționale. În consecință, numărul de persoane care nu vorbesc limba rusă rusă a crescut în fiecare an. Astfel, conform datelor recensământului populației din URSS în 1970 și 1989, numărul de persoane de naționalitate ne-rusă care consideră că rusa ca a doua limbă maternă a crescut de la 41,9 milioane la 68,8 milioane; iar în 1989 ca un întreg non-rus, fluent în limba rusă, erau 87,5 milioane de oameni.
O mare dorință de învățare a limbii ruse în întreaga lume a contribuit la crearea în 1967 la Paris a Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba și Literatura Rusă (MAPRYAL). Adunarea Generală (organul suprem), Președinția (organul executiv), Secretariatul (organul de lucru) se află la Moscova. Primul președinte al asociației a fost academicianul V.V. Vinogradov. Misiunea MAPRYAL este de a uni cadrele didactice ale limbii ruse în străinătate, de a le oferi asistență metodologică, de a promova publicarea de manuale, diverse materiale didactice și dicționare. Din 1967, revista "Limba rusă în străinătate" începe să fie publicată. În 1973 a fost deschis Institutul de limbă rusă. AS Pușkin. Acesta este un centru de instruire și cercetare. Ea dezvoltă cele mai noi metode de predare a limbii ruse străine, manuale, dicționare, filme și alte limbi în limba rusă pentru străini; să ia aspirantura, studii de doctorat, pentru cursuri de îmbunătățire a competențelor studenților străini, pentru stagii de studenți străini.
Un rol important în propagarea limbii rusești îl are editura de limbă rusă, creată în 1974, care este specializată în publicarea diverselor literaturi educaționale, în special dicționare pentru cei care învață limba rusă ca limbă străină.
În multe universități din țară, din anii '60. străinii au început să vină să cumpere această specialitate sau să învețe limba rusă. Numărul de vizitatori a crescut în fiecare an.
După dizolvarea URSS, când republicile sindicale au devenit state independente, a avut loc o reevaluare a multor valori anterioare, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a interesului față de limba rusă în aceste state. Dacă înainte de începutul anilor '90. Limba rusă în fostele republici sovietice a fost percepută ca un mijloc de familiarizare cu valorile culturii, educației, poziției de prestigiu, dar în ultimul deceniu această bază motivațională și-a pierdut eficiența într-o anumită măsură.
Atitudinea negativă față de limba rusă a fost prezentată în țările baltice. În Lituania, Letonia, Estonia, numai limba națională corespunzătoare devine o limbă de stat. Foarte redus în școlile și universitățile care învață în limba rusă și chiar în studiul limbii ruse. Opriți publicarea în literatura științifică și socio-politică rusească. utilizați-l în proiectarea producției-hozyajstvennoy și documentația oficială.
Respingerea limbii ruse, în special a reprezentanților guvernului, conduce la situații anecdotice. La reuniunile oficiale, președinții Letoniei, Lituaniei, Estoniei, vorbind perfect în limba rusă, negociază demonstrativ cu ajutorul interpreților, fiecare președinte având doi traducători.
Tendința de a reduce influența limbii ruse, studiul și funcționarea ei ca limbă de comunicare interetnică se observă și în alte foste sindicate și în republicile autonome. În mass-media lor, limba rusă începe să se numească "limba imperială", "limba totalitarismului", "limba ocupanților".
În Ucraina, în 1989, a avut loc o conferință pe teme naționale și lingvistice. În rezoluția finală, bilingvismul național-rus a fost numit "dăunător din punct de vedere politic" și "nesolicitat din punct de vedere științific". Există instrucțiuni oficiale de reducere semnificativă a numărului de ore pentru predarea limbii ruse în școlile naționale, de a nu considera studiul obligatoriu și chiar de a exclude subiectul "limba rusă" din programele școlare și universitare.
Cu toate acestea, viața își face propriile ajustări. În perioada post-perestroika, devine evident că limba rusă este necesară atât pentru popoarele Rusiei, cât și pentru Uniunea Statelor Independente. Scriitorul binecunoscut al abhaziei, F. Iskander, scrie: "Limbajul rus ne-a unit istoric pe toți, prin aceasta ne-am înțeles unul pe celălalt. Acum există o tranziție a republicilor, a popoarelor la mijloace proprii, a limbii naționale. Acest lucru stabilește limitele în dezvoltarea culturii, artei, economiei, în societatea oamenilor unul cu celălalt. Și, în cele din urmă, aceasta conduce la rezultatele tragice pe care le avem astăzi "(Argumente și fapte, 11.03.93). Aceasta este, de asemenea, director al etnologiei tuțiilor-dude și Antropologie al Academiei Ruse de Științe, Vladimir Tishkov, „Bilingvismul Național-rus, inclusiv oficial - este o opțiune care poate fi cel mai puternic instrument în favoarea politicii pluralismului cultural și pentru a evita conflictele etnice. Directorii întreprinderilor din Adjara și Khakassia vor negocia între ei despre livrări. toate într-o singură limbă - rusă. Acesta este un instrument cu adevărat existent al comunicării interstatale și umane, care nu este acum legat de centrul imperial și este imposibil să-l desființeze și nici nu este rațional "(compozitor, 16.03.94).
atitudine sobră în limba rusă, o înțelegere a acesteia ZNA-cheniya pentru oamenii statelor suverane de a dezvolta lor cul-tururi, economia, relațiile comerciale și industriale definite politica lyayut-limbă în Kazahstan, Azerbaidjan, SRI-Arme. „Noi toți kazahii, - a declarat kazah președintele Nur Sultan Nazarbaiev - cunosc perfect limba rusă, iar această pre-proprietate, noi, kazahii, ar trebui să nu-l piardă. Țara merge Segodnya 467 de ziare în limba rusă kazah doar 211, difuzat 32 de televiziune în limba rusă, kazahă doar 5. Apropo, singura țară din CSI, limba oficială este adoptată rusă - este kazahă-Stan „(CPMM mai departe. . 05.20.97).
Limba rusă continuă să trezească interesul pentru lumea modernă. Potrivit publicațiilor din presa rusă, numărul cetățenilor din Statele Unite, Franța, Spania, Suedia, Finlanda, Austria, Coreea, care au început să studieze limba rusă și literatura, a crescut recent de mai multe ori.
„Limba rusă, păstrarea unicitatea și identitatea nA pe un spațiu imens și o lungă perioadă de timp, a absorbit limbile Vest și Est a bogăției, a însușit greco-bizantin, latină, slavă veche și de Est Nasledie. A realizat realizările noilor limbi ale zonelor romanice și germane din Europa. Cu toate acestea, principala sursă a dezvoltării sale, prelucrarea și lustruire a fost o expresie creatoare a poporului rus, mai întâi de toate generațiile de limba rusă și toți oamenii ruși de știință, politică, tehnologie, cultură și literatură - limba rusă a devenit foarte dezvoltat, bogat, descris în potența sa, ordonată, stilistic diferențiată, istoric echilibrat, capabil să satisfacă toate nevoile - nu numai național, ci și universal "[70, 446].
Testați întrebările și sarcinile
2. Care este rolul MV? Lomonosov în istoria limbii ruse?
3. Care este diferența dintre opiniile "karamziniștilor" și "șișkoviților" asupra dezvoltării limbii ruse?
4. De ce este Puskin considerat creatorul limbii literare moderne ruse?
5. Care sunt principalele caracteristici ale limbii ruse din perioada sovietică?
6. Ce fenomene sunt caracteristice limbii ruse la sfârșitul secolului al XX-lea. ?
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: