Ksenia Kasyanova

3.1. Caracterul etnic ca un tip de personalitate

O problemă cu transformarea unui set de comunități societăți de tip unic-locale în națiune, este de a traduce modul cel mai natural bogăția formelor culturale, care au fost acumulate pe parcursul a mii de ani de către toate generațiile anterioare, către noile sisteme de reglementare și de valoare, se toarnă și le topesc într-un mod optim , fără a distruge sau a pierde mai mult decât ceea ce trebuie în mod necesar lăsat în urmă. Complexitatea acestei sarcini rezultă din faptul că, simultan cu această tranziție, cultura în sine se schimbă: de la "cultura textelor" se transformă, după expresia de succes a lui Yu Lotman, într-o "cultură gramatică" 23.







„Text cultural“ corespunde tipului tradițional al societății în care sistemele normative însele și justifică valoarea lor există ca în cazul în care într-un set de precedente. Howard Becker numește acest "grup de experiențe verbalizate", care este fixat în pilde. Proverbe - principala formă de transfer de experiență de la o generație la alta în societăți de tip tradițional. „Ele sunt de multe ori mult mai semnificativ decât pare la prima vedere, de obicei, doar șederea prelungită în comunitate permite cercetătorului pentru a afla ce este de fapt acest lucru sau acea pildă pentru.“ Nativi „Cu alte cuvinte, pildele sunt pline de simboluri ascunse ;. simbolistica lor vizuală a mult mai puțin importante. Proverbele vin rar în jos la sistem, care este un simbol al credinței și ideologiei coerente. cu toate acestea, o masă haotică de parabole, în multe experimente relativ simple, deși nu a redus la cod, dar cu toate acestea aceste parabole adesea strâns legate, să crească împreună și să fuzioneze. Folosind terminologia biologică, putem spune că ele cresc împreună în același mod ca și frunzele de flori exterioare, care în primul rând cresc separat, iar apoi, treptat, au fuzionat într-una singură. În general, valorile constând în în esență, de proverbe, cea mai mare parte conținut explicit și link-uri, t. e. atașați unul de celălalt nu pur extern codificat inițial și posedă aproape întotdeauna capacitatea de a intergrowth „24.

Un astfel de conglomerat cultural este asimilat de purtător de cultură în ansamblu și, aparent, nu este niciodată reflexiv. Membrii unei societăți tradiționale adesea nici măcar nu au nicio idee că modurile în care se aplică în activitățile lor sunt ratate "prin filtrele de reglementare". "Alegerea a fost făcută de către predecesorii lor și astfel încât nu există alternative reale la această alegere" 25.

Foarte clar observat în comunitatea rusă Gleb Uspensky. „Toate relațiile reciproce, întreaga viață de utilizare a avut loc doar pe acțiunile sale, cu siguranță, însoțite numai de gânduri că acțiunile lor se potrivesc perfect. Chiar și nici un semn de acest tip de gândire, care nu ar avea ca rezultat al actului, sau care ar fi punctul de plecare nu are nici o viziune clară, o acțiune simțită. "26

Ca urmare, atâta timp cât operatorul de transport al culturii tradiționale se află în situații specifice prevăzute pentru cultura sa, el acționează în mod liber, cu întreaga gamă de comportamente specifice, obținute prin moștenire, dar obținerea într-o nouă situație, este complet neajutorat. Aici sunt reguli nepotrivite vechi de comportament, și să le transforme, să se regrupeze, o persoană nu poate, pentru că nu a fost în mod clar principiile definite - regulile nu sunt generatoare de acțiuni și comportamente. Prin urmare, Adormirea Maicii Domnului și percepe țăran „ejectat spirit sat tulburare și viață“, ca un om, „gata să se supună într-un mediu străin, tot felul de influențe din naivitatea copilului nu avea oportunități de a cunoaște și a înțelege că aceste influențe rele, și ceea ce este bun.“

Foarte bine descris de Emile Durkheim *. „Așa cum avem două minți: una conține doar condiție inerentă în mod personal fiecăruia dintre noi și ne caracterizează, în timp ce statul cuprinde al doilea, comun pentru întregul grup primul reprezintă și stabilește numai personalitatea noastră individuală, al doilea este de tip colectiv și, prin urmare. o societate fără de care nu ar exista, însă aceste două conștiințe, deși diferite, sunt legate între ele, având doar un singur substrat, sunt, prin urmare, solidare. Singur, a apărut din similitudinile, se leagă individul în mod direct societății „27. Este“ societate în noi „, care există în formă similară cu oamenii din aceeași cultură în reacțiile obișnuite ale situației sub formă de sentimente și state, este caracterul nostru național. El face parte din personalitatea noastră. Etnopsihologia studiază acest fenomen, definindu-l drept "personalitate modală" sau "structură de personalitate de bază".

Determinarea personalității modale prima dată Inkeles A. și D. Levinson: „caracterul național corespunde unui relativ reține ferm caracteristicile persoanei și tipul de personalitate (modele de personalitate), non-modal pentru membrii adulți ai societății.“ 28

Potrivit lui X. Deykera P. și N. X. Freud: „personalitate modal este tipul la care cel mai mare număr de membri ai unei societăți date, precum și caracterul național este determinat de frecvența de detectare a anumitor tipuri de personalitate într-o societate dată.“ 29

Conceptul de „structură de personalitate de bază“, introdusă de Kardiner în 1947. 30 Conceptul diferă de conceptul Kardiner Inkeles și Levinson, care explică diferențele fundamentale în tipuri de personalitate influența mediului cultural și, prin urmare, identificarea unui set de caracteristici durabile, care nu vizează în nici un anumit ci într-un grup cultural, care poate fi mai multe în cadrul aceleiași societăți. Deoarece, în acest caz, este vorba despre o societate „în noi“, ne referim la cultură, prin urmare, la definiția noastră a caracterului național este mai potrivită ca o explicație a „structurii de personalitate de bază.“ Trebuie remarcat totuși că atât în ​​acest, cât și în celălalt caz, vorbim despre un set stabil și periodic de trăsături de personalitate.







Această structură este un set al acelor trăsături de personalitate care se repetă persistent în indivizi aparținând aceleiași societăți ("personalitatea modală") sau unei culturi ("personalitate de bază").

Să analizăm în detaliu în ce constă faza. Ne referim aici la un articol în Jurnalul de Nicholas K. „Cunoaștere - forță“ numită „Sentimental Educație“ 33. Domiciliul separarea conceptelor de „emoție“ și „sentiment“ sau „sentiment“, care în limba rusă este dificil de a împărtăși, deoarece vorbit vorbire aceste cuvinte sunt utilizate în mod constant ca interschimbabile. "Emoțiile" sunt experiențe precum furia, frica, bucuria; „sentimente“ ca sunt sisteme mai complexe, cum ar fi „Friends“, „dragostea maternă“, etc aceste concepte în literatura occidentală sunt divorțate :. Există cuvântul „sentiment“, „sentimental“, nu a fost niciodată sinonim cu „senzual“, „emoțională“ , dar se confruntă într-un fel cu el.

Încurajând "natura umană" a omului, C. Cooley înțelege exact educația în el despre această abilitate - să experimenteze "sentimentele" sau "sentimentele". "Sentimentul", potrivit lui Cooley, este o educație care implică în mod necesar "simpatie", adică abilitatea de a empatiza cu ceilalți. Acest cuvânt a primit sarcina suplimentară ("ca", provocând o atitudine pozitivă), cu care a devenit rădăcină în limba noastră mult mai târziu. Inițial, acesta a fost folosit ca psihologia și etică în sensul în care termenul este folosit acum a devenit conceptul de „empatie“, adică. E. Capacitatea de a simți un alt „interior“, cum ar fi capacitatea de a „intra“ intr-o alta.

Este interesant faptul că, potrivit unor teorii ale cunoașterii, cunoașterea procesului este, în general imposibilă fără astfel de „a intra într-o altă“ și, prin urmare, nici o „simpatie“. Pavel Florensky 34. De exemplu, scrie: „Cunoașterea este o adevărată noznayuschego pas cu pas de ei înșiși, sau - ceea ce este același lucru - un cunoscător al Uniunii reale și cunoscute, apariția efectivă a cunoscătorului la cognoscibila“ * 1. Și "astfel, impersonalul non-eu devin o persoană, altul eu, adică voi" 35. Nu sunteți doar o altă persoană, voi sunteți un altul și acestea sunt lucruri absolut incomparabile. Aceasta este realizarea principiului de bază al întregii moravuri: tratați-vă aproapele ca pe voi înșivă. Pentru a simți acest lucru, trebuie să simțiți acest lucru, cu alte cuvinte - să vă simțiți ca și voi înșivă sau, chiar mai precis, de unul singur.

Învățând să percepem pe celălalt ca pe sine, educația inițială "scoate" dintr-o persoană emotiile sale naturale, care, într-o stare naturală, sunt îndreptate spre ei înșiși și le concentrează pe cealaltă sau pe alții. Deci, există un "sentiment".

Și împreună cu el există și unanimitate. Dacă celălalt pentru mine, tu, adică eu, atunci gândurile lui sunt gândurile mele, iar sentimentele lui sunt sentimentele mele. Le asimilez în mod firesc, fără nici o constrângere exterioară și fără rezistență internă și neîncredere. „Dragostea este una reciprocă și condiție numai unanimității este un gând de a iubi unul pe altul, spre deosebire de o relație externă între ele, oferind nu mai mult de un podobnomyslie pe care se bazează viața lumească -. .. Știința, publicul, guvernul, și așa mai departe“ 36

"Similaritatea" este atunci când doi oameni gândesc la fel, dar nu tratează în mod egal subiectul pe care îl gândesc. Unul, de exemplu, consideră că postul este necesară, deoarece pozițiile stabilite de Biserică, sunt bune pentru sănătate, iar celălalt, de asemenea, consideră că postul este necesar, dar numai pentru că fără ea este imposibil să se apropie de Dumnezeu. „Podobnomyslie“ - este ca punctul de intersecție, în cazul în care există călătorii care merg în direcții diferite: ei au venit la acest punct din diferite locuri și lăsați-le în direcții diferite - unul este de post, atâta timp cât se simt bine, iar celălalt își va purta carnea, pentru că scopul lui este diferit.

Este unanimitatea care formează baza consensului care există în grupul primar. Ea - acest grup - se străduiește pentru "limita iubirii", care, potrivit apostolului, este că "cei doi vor fi unul". Și numai în această unitate de la o persoană la alta se transmite natura umană.

Doar într-un mod atât de extrem de ciudat se poate transmite un lucru atât de complex și nesigur ca un "sentiment". Dar incomprehensibilitatea nu împiedică nici comunicatorul, nici receptorul să o simtă foarte viu.

Pe suprafața sentimentului este un amestec complex și slab diferențiat de emoții, dar o privire mai atentă devine evident că aceste sentimente nu sunt numai strâns legate, dar ele sunt ceva de genul surround iar in centru ei este întotdeauna un obiect * 2, pe care sunt toți orientați. Și acest obiect, pentru că odată ce un astfel de câmp a fost format în jurul acestuia, acesta nu va fi niciodată perceput indiferent de transportatorul acestui sentiment. Ori de câte ori o anumită persoană intră în contact cu el, toată sfera de sentimente-emoții va deveni imediat activă, atrăgătoare la acțiune, la acțiune.

Fiecare dintre noi știe din experiența vieții noastre cotidiene că simpatia este departe de a fi egală în putere, adică faptul că obiecte diferite evocă sentimente de putere diferită în noi. În plus, aceleași obiecte în diferite persoane provoacă atitudini diferite: unele dintre ele ridică un sentiment puternic, altele au un sentiment slab, altele nu au nimic de trezit deloc.

În consecință, Coulee afirmația care alcătuiesc sentimentele naturii umane și impulsuri „aparțin umanității ca un întreg, mai degrabă decât rasele individuale și vârstele,“ ar trebui să fie înțeles în sensul că fiecare cultură are unele sentimente și impulsuri stabilește în om - un mecanism global, este , ca să spunem așa, o condiție necesară pentru existența societății; poate chiar unele dintre aceste componente se găsesc în toate culturile (astfel de studii, în măsura în care știu, nimeni nu are loc). Dar, desigur, variază atât culturi individuale, stabilite aceste sentimente și relația lor unul cu altul, în ansamblu, și semnificația lor relativă.

„Când vom ajunge la punctul de vedere al totalitatea societăților umane - spune Claude Levi-Strauss, -. Putem vedea că fiecare societate alege doar câteva dintre numeroasele opțiuni posibile“ 38. Și este această diferențiere culturi, „recurente întotdeauna în planuri diferite, ne permite să sprijinim în mod constant în diverse forme, diversitatea de care oamenii nu vor înceta niciodată să fie surprinși, starea dezechilibrului pe care depinde viața biologică și culturală a omenirii "39.

În secolul al XIX-lea. sa considerat că diferitele moduri de construire a culturilor sunt legate în primul rând de condițiile de viață ale diferitelor societăți, de gradul lor de dezvoltare și de circumstanțele istorice. Toți acești factori, desigur, nu pot fi diminuați. Cu toate acestea, greșit, se pare, ar, de asemenea, să nu ia în considerare faptul că în fiecare etapă, și în toate circumstanțele există încă câteva, în cazul în care nu multe, oportunități, și societate, fiind nici un lucru, nici un sistem cibernetic în abstract sens, dar faptul că vom continua să numim persoana catedrala face o alegere. „Originalitatea fiecare cultură este în primul rând în propria sa metodă de rezolvare a problemelor -. Perspectivă introducerea valori care sunt comune tuturor oamenilor de singura lor semnificație nu este aceeași în diferite culturi și pentru că etnologia modernă caută din ce în ce să cunoască originile acestei alegeri misterioase“ 40.

Una dintre cele mai importante etape ale socializării omului de către societate este tocmai socializarea motivației sale, iar esența acestui proces este că aspirațiile și înclinațiile umane sunt orientate spre anumite subiecte (uneori foarte complexe). Cooley a numit aceste obiecte "idealuri", în sociologia modernă este mai des numit valorile lor și, prin urmare, orientarea asupra lor se numește - orientări de valoare.

* Pentru o descriere a acestor elemente ale societății, introjected în persoana umană, Durkheim folosește termenul de „stat“ și „sentimente“: „Din moment ce aceste sentimente sunt colective, nu ne reprezintă în noi, și în societate“ -, dar el nu vorbește despre " credințe ".

* 1 La această dispoziție, Pavel Florensky face o notă de subsol în care subliniază o literatură extensivă în limba rusă, dedicată acestui concept în epistemologie.

* 2 Pentru cititorii meticuloși, subliniem că sub "subiect" putem însemna orice, orice. În sprijinul gândurilor sale, ne referim la Ferdinand Tenis, care a definit acest termen în lucrarea sa "Terminologia filosofică în examinarea psihologico-sociologică". Tenul numește "subiectul" "tot ceea ce poate fi perceput și amintit" (adică este învățat prin memorie).







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: