Politica monetară (monetară) este o politică a statului care vizează reglementarea circulației monetare în țară, asigurând stabilitatea economiei în ansamblu. Politica monetară este o formă importantă de participare a statului la reglementarea procesului de piață.
Sarcina principală a politicii monetare este atingerea obiectivelor macroeconomice stabilite de politica economică a statului: asigurarea unei creșteri durabile a producției, stabilitatea necesară a prețurilor și ocuparea eficientă a populației. Banca Centrală implementează politica monetară.
Impactul asupra proceselor macroeconomice (inflație, creștere economică, șomaj) se realizează prin reglementarea monetară. Controlul monetar - un set de activități specifice ale Băncii Centrale, care vizează modificarea ofertei de bani, volumul de credite, ratele dobânzilor și a altor indicatori ai pieței monetare și de capital de împrumut.
În practica mondială, se folosesc următoarele instrumente de reglementare monetară:
- operațiuni pe piața deschisă cu titluri de stat;
- politica ratei de actualizare, adică reglementarea ratei dobânzii stabilite de Banca Centrală pentru împrumuturi acordate băncilor comerciale (în Rusia, în acest scop, în plus față de rata de actualizare se utilizează și rata de refinanțare);
- modificarea nivelului rezervelor obligatorii stabilite de Banca Centrală pentru băncile comerciale.
Distingeți politica monetară rigidă și flexibilă. Politica monetară rigidă este o politică menită să mențină un anumit nivel de ofertă de bani. O politică monetară flexibilă este o politică menită să mențină ratele dobânzilor la un anumit nivel.
Distingeți stimulentele și restrângeți politica monetară.
Politica monetară stimulativă se desfășoară pe parcursul unei perioade de recesiune economică și urmărește stimularea creșterii afacerilor în vederea combaterii șomajului. Aceasta constă în efectuarea de către Banca Centrală a măsurilor de majorare a ofertei de bani. Instrumentele sale sunt:
- Reducerea rezervelor minime obligatorii;
- scăderea ratei de actualizare a dobânzii;
- achiziționarea de titluri de stat de către Banca Centrală.
Politica monetară restrânsă se desfășoară pe parcursul perioadei de creștere economică și urmărește reducerea activității economice în scopul combaterii inflației. Banca Centrală utilizează măsuri de reducere a ofertei de bani. Acestea includ:
- creșterea ratei rezervelor minime obligatorii;
- majorarea ratei de actualizare a dobânzii;
- vânzarea titlurilor de stat de către Banca Centrală.
Experiența în efectuarea politicii monetare în diferite țări a făcut posibilă identificarea punctelor sale forte și a punctelor slabe.
Punctul forte al politicii monetare este că băncile centrale ale țărilor dezvoltate, cu o anumită independență față de guvern, pot lua rapid decizii privind ajustarea politicii monetare în funcție de situația economică. Independența băncilor centrale în desfășurarea politicii monetare permite rezolvarea cu succes a presiunilor politicienilor în ajunul viitoarelor alegeri și adoptarea bugetului de stat.
Partea slabă a politicii monetare este că aceleași măsuri efectuate de autoritățile monetare, care oferă un efect pozitiv pe unele piețe, pot avea consecințe negative asupra celorlalți. De exemplu, o politică de bani scumpi, reducând investițiile și inflația, poate duce la o scădere semnificativă a creșterii economice și la creșterea șomajului. În acest sens, atunci când realizăm politica monetară, este important să putem anticipa posibilele consecințe negative și să luăm măsuri pentru a le neutraliza.
Alte articole pe această temă:
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: