Vorbind despre viața primilor creștini ( „ucenici“, așa cum se numeau ei înșiși), în Ierusalim, Evanghelistul Luca în „Faptele“, ne spune că în fiecare zi, au continuat cu un cuget în templu, iar casa a rupt pâinea și a trecut zilele lor, lăudându-L pe Dumnezeu cu bucurie și simplitatea inimii. În biblia ebraică, cuvântul „bucurie“ și „fericire“ este foarte aproape, în sensul și, de regulă, sunt folosite împreună, la fel ca în Psalmul 50: „Zvonurile Eu da bucurie și veselie“, sau în versetul final al Psalmul 31: „Bucurați-vă în Domnul și să se bucure, neprihăniți, strigă, toți cei drepți în inimă. "
Împreună, aceste două cuvinte de sunet din Predica de pe propovăduirea lui Isus (Matei 05:12), textul care, ca întreg Noul Testament, a venit la noi în greacă, deși în versiunea originală a sunat în aramaică: „Bucură-te și veseliți-vă, pentru recompensa mare în ceruri“, acum aceste cuvinte sunt la începutul Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, atunci când corul cântă cuvintele de deschidere
Predică pe munte: "Ferice de cei săraci în spirit ...", etc.
Este „simplitatea inimii“ include melodii ale acestei ere, în măsura în care noi le putem judeca, ele sunt prost conservate, deoarece, crezând că se roagă nu este obosit, dar inima, „ucenicii“ nu scrie întotdeauna în jos rugăciunile lor. linii separate din aceste imnuri păstrate apostolul Pavel, el le citează în scrisorile sale. (1 Timotei 3:16):
El a apărut în trup,
Justificat în Duhul,
A fost propovăduită în națiuni,
Acceptată prin credință în lume
Și sa înălțat în slavă.
Aceasta, desigur, vorbim despre Hristos: prima linie de Crăciun, în al doilea - Botezul în al treilea - tentația în deșert, pentru Matei povestea ispitirea lui Isus (04:11) se termină cu cuvintele: „Și îngerii au venit și slujească el. " Mai mult, vorbește despre predicarea apostolilor, despre convertirea credincioșilor și despre ascensiune în creștinism. Acest imn nu este scris în versuri, ci proză ușor ritmată. „Simplitatea inimii“ și definește forma imnului național, la limita de simplu, dar această simplitate nu are nimic de-a face cu protestantismul John Calvin (1509-1564), isklyuchiv-
Shim din templu pentru întoarcerea la origini ale creștinismului și a organelor, și cântând.
"Simplitatea inimii" - nu este severă, este plină de bucurie și distracție. Dar de ce, atunci, poeții primilor creștini au abandonat forma poetică? Faptul este că primii imnuri au fost scrise în plus față de Psalmii lui David, ale cărui cântece au stat la baza unei rugăciuni comune; Psalmele în limba greacă sunt traduse în mod literal și, prin urmare, proză. Când cântă, textul prozaic se rupe în mod inevitabil în unele unități ritmice, aproximativ egale în lungime cu sunetul liniei, devenind astfel un așa-numit verset liber sau liber vers.
În psalmii originale ebraice au fost poezie și proză poezii de distinsul organizarea nu ritmică a textului și prezența rimei, care, de altfel, în acele zile nu au nici grecii, nici romanii, și mai presus de toate, propria lor limbă. Iată cum scria lingvistul francez Tsvetan Todorov despre acest lucru:
"Limba poetică nu are nimic în comun cu utilizarea corectă a limbajului, este opusul său. Esența sa se reduce la încălcarea normelor lingvistice acceptate. "
Pentru versuri, ordinea cuvintelor este diferită în comparație cu proza, cuvintele lexiconului poetic sunt diferite, în proză acestea nu sunt folosite deloc.
În cele din urmă, în versetul, cititorul va găsi întotdeauna repetiții, nu numai ritmică (dimensiunea) și sunet (aliterație și rimă), dar cuvântul: repetă același cuvânt, care devine un fel de refren, etc. Nu e de mirare Gumiliov .. numita poezie "stutter mare".
Această "limbă-cravată" este păstrată și într-o traducere de proză - poezii traduse prin proză sunt încă versete. Asta se întâmplă cu psalmii. Natura lor poetică era atât de puternică încât nu putea fi ucisă de un interpret inept din Alexandria. Ea pășea imperios prin liniile stângace ale traducerii sale. Luați, de exemplu, Psalmul 102, al cărui cântec începe liturghia lui Ioan Hrisostom:
Binecuvântează, sufletul meu, Domnul
Și întreaga ființă este numele meu sfânt.
Binecuvântați pe Domnul, sufletul meu,
Și nu uitați toate beneficiile Lui,
Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
Îți vindecă toate bolile.
Privind în perspectivă, observăm că în IX. atunci când slav primul profesor Chiril și Metodiu și discipolii lor au început să traducă psalmi în slavă, au reușit prin traducerea în limba greacă pentru a vedea frumusețea original și mână înseamnă un nou-născut la momentul slavicul yazy-
ka. Până în prezent, cu toate că mai mult de 1100 de ani pentru a ne separa de Sfinții Chiril și Metodiu, tradus Psalmii sună minunat și poate depăși frumusețea ei tot ceea ce, atunci acesta va fi scris în slavă. Iată cum începe, de exemplu, în psalmul slavei 120:
Ridică-mi ochii spre munți,
[1] ajutorul meu va veni;
Ajutorul meu este de la Domnul,
Cerurile și pământul ...
Citirea psalmelor în greacă, creștinii din primele secole ale anului. e. timp de două mii de ani, înainte ca poeții moderni să descopere ceea ce este un verset liber și, creând noi imnuri, să înceapă de asemenea să folosească această formă particulară. Psalmii slavoni sunt simpli și nu au aproape nimic în comun cu poezia greacă și romană, dar sunt în cel mai apropiat mod legat de poezia biblică.
Pentru rugăciune, creștinii s-au adunat înaintea zorilor (de aici matinele moderne) și la apus (Vecernia). La mijlocul secolului al II-lea. n. e. a apărut un cântec de seară, păstrat în închinare până acum; în traducerea slavonă începe cu cuvintele "Lumina este liniștită", deși cuvântul "liniștit" ar fi mai corect tradus din greacă ca "bucuros": "
Lumina Sfintei Sfinate a Slavei
Tatăl Nemuritor al Cerului,
Despre Isus Hristos ...
Venind la vest de soare,
După ce am văzut lumina seara,
Cântăm pe Tatăl și pe Fiul,
Și Duhul Sfânt, Doamne,
Ecu merită în orice moment
Petul a fost vocea Venerabilului [2]
Fiul lui Dumnezeu, dă-i burta, [3]
În aceeași lume, Tia laudă. [4]
În centrul imnului este Hristos, pentru care ar trebui să meargă fiecare creștin. Apus de soare, soarele seara, pace și încântare, destul de liniștit și ușor cântând îndoliat - asta e ceea ce iti imaginezi atunci când obține o înțelegere, sau mai degrabă „la egal la egal în suflet“, așa cum a spus el într-una din poeziile sale Khomiakov, în cuvintele imnului. "Lumina este liniștită" este o imagine a unui mistic. El încă vizibile, iar sursa acesteia, soarele, deja vizibil de când a dispărut în spatele munților. Invizibil Hristos „care este preluat în slavă“, ca și creștini cântate în timpul lui Pavel, dar vedem lumina Lui care luminează om și îl face diferit, lumina, iubire umple inima omului.
motete latine apar mai târziu, pentru că chiar și în Roma primii creștini erau greci și se bucură de greacă rugăciune. Unul dintre primii poeți creștini care au scris în limba latină, a fost Sfântul Ambrozie de la Mediolanum (moderne. Milano), care a murit în 397 din imnurile sale el a scris poezii, dar în același timp, modelele grecești imitat, inclusiv imnul „Gentle Light“. Iată unul din imnurile sale, destinate rugăciunii de dimineață:
Sunrise primitoare soare,
Îl implorăm pe Domnul,
Deci, printre treburile zilei, noi toți
A păstrat de la infractori.
Rețineți neatenția noastră
Limba și ochii pe care noi
Nu au fost aruncați cu lăcomie
Pe agitatia vietii de zi cu zi.
Lăsați inimile să fie curate
Adâncimi și leagă în mod rezonabil
Carnea este hagă
Deci, atunci când se termină ziua
Și noaptea se va întoarce întuneric,
În visul universalului
Noi din nou îl slăvim pe Domnul,
Fie ca Dumnezeu Tatăl să fie proslăvit
Și Fiul Său este singurul,
Și Paraclete [5] este divin,
Atât acum, cât și în viitor.
limbaj Ambrose simplu și concis, dar în același timp perfectă. Unul dintre filologii secolului al XIX-lea. comparând poemele sale cu „inscripții vechi, sculptate pe plăci de marmură,“ și a remarcat, adăugând la această caracteristică faptul că ei „nu au lumina, dar există o lumină calmă de bucurie duhovnicească.“ Aceste imnuri doresc să compare cu bolul de apă sfințită în Vytautas bisericii din Kaunas. Sculptate de la un repaus de granit bolovan rotund pe un trepied din fontă, în fața bisericii, vasul este izbitoare în simplitatea ei, rigoare, și chiar forma nepoliticos ... perfecțiune absolută.
Imnul citat mai sus conține cuvinte în care se exprimă aproape întreaga esență a predicării lui Isus:
Lăsați inimile să fie curate
Omul este păcătos, dar Dumnezeu îl iartă, așa cum Tatăl îl iartă pe fiul risipitor în Evanghelia lui Luca, dacă se pocăiește din inimă, se curăță, se îndepărtează din interior,
Dar "poți face bine, obișnuiești să faci rău?" - așa că profetul Ieremia la întrebat pe ascultătorii săi (13:23) în secolul al VII-lea. BC. Și, a continuat:
Poate un etiopian să-și schimbe pielea?
Și leopardul - petele,
Cum de a restabili cu adevărat puritatea pierdută, cine poate ajuta o persoană, dacă el este neputincios. Numai Dumnezeu. Astfel se nasc astfel de rugăciuni: "Doamne, pentru Tine fug, Învățați-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu". Pocăința nu înseamnă doar să te bați în piept, nu doar să afirmi că "am păcătuit" și să ceri mila este un impuls pentru puritatea inimii. Din acest punct de vedere, trebuie să ne uităm la cântecele penitenciare
Poezia bisericii este bogată. Mai mult decât atât, acest impuls este exprimat, de regulă, nici în cuvintele imnurilor, ci în melodia lor. Ei bine despre asta a scris N. Ogarev, cunoscut de ce? Ca ateu, având în vedere rugăciunea "Lumină liniștită":
Sunetul unei nopți mutate sa trezit -
Sună-te,
Apoi din copilărie, auzul este un sunet sfânt.
Oh! cât de fericit este să duci
Încă odihnă solemnă,
Lovitura tremura, genunchii se indoaie,
Și mă rog, este ușor pentru mine,
Și pieptul lui suspină larg.
Nu tot, nu totul, Dumnezeule, nu!
Nu toate din inima dorinței ruinate.
În partea de jos a acestuia este o lumină moale,
În fundul ei există încă putere;
Încălzesc secret secretul,
Și orice viată mă promite,
Calm, mă uit în jur -
Și privirea este clară, iar spiritul este luminos ...
Lăcașul de timp liniștit Când am ieșit pe balconul din camera mea și în mănăstirea Sf. Panteleimon ma înconjurat cu corăbii și biserici, cu ochii opriți pe acoperișul plat al unei clădiri cu două etaje, chiar sub picioarele mele: se pare că din acest balcon glorios, alunecat cu struguri, poți pur și simplu
Suspensie liniștită Domnule! Învățați-ne să vă rugați ... Evanghelia după Luca 11: 1 Există oameni care pot spune cu dreptate despre ei înșiși: "Mă pot ruga"? Mă tem că cei care spun așa, de fapt, nu știu cum să se roage. Și vice-versa - unul care este chinuit de faptul că nu știe să se roage, în
Gentle Lumina Vorbind despre viața primilor creștini ( „ucenici“, așa cum au numit ei înșiși), în Ierusalim, Evanghelistul Luca în „Faptele“, ne spune că în fiecare zi, au continuat cu un cuget în templu, iar casa a rupt pâinea și a trecut zilele lor, lăudându-L pe Dumnezeu, în bucurie și simplitate
Lumina ceaiului tăcut Multe sute de ani au trăit pe Muntele Athos, mii de călugări ortodocși. Ei continuă să locuiască acolo chiar acum, în ciuda multor cauze externe, care au înrăutățit considerabil poziția acestui regat monastic vechi de secole.
32 Pe liniștitul oraș Betleem despre orașul liniștit Betleem, Tu dormi stele snom.I pașnic adânc pe toboyPlyvut putom.No lor în această noapte svyatuyuZazhogsya lumina eternă: steaua strălucește peste toboyNadezhda multe let.Rodilsya King, Mântuitorul tău, El doarme în liniștea nopții, Cu ingerii dragostei cu
323 oră festivă liniștită Ora festivă liniștită. A trecut un an, anul a dispărut. Anul Nou, Anul Nou Îi dăm lui Dumnezeu cea mai Giving.Prior: Anul trecut, mai aproape de casă, Întâlnire mai apropiată cu Ottsem.Drug, cântă! Prietene, cântă, odihnă veșnică mai aproape, am auzit într-o rugăciune tăcută: "Totul pentru binele tău, nu te teme, nu-ți fie frică
Fluierarea liniștită a toporului Starea pragmatică a anilor șaizeci a însemnat mai mult decât o întoarcere la natură, nu doar pentru mediul înconjurător și pentru negarea materialismului ca pe o viață care poate aduce satisfacție. Asta însemna
Liniște băiat - Ai credință? - Exista. "Există vreo speranță?" - Exista. - Și așa că nu împreună? Am scris tot ce mi-a spus despre ajutorul Sfântului Pantelimon și apoi mi-am amintit evenimentele care mi s-au întâmplat sau în fața ochilor mei. Este uimitor, dar adevărul este că în toate acestea a existat ceva
a. în lumina b. în Creatori. în vase
II. Lumina liniștită a cunoașterii lui Dumnezeu în inimile sfinte Acesta este sfârșitul sfintelor paisprezece zile. Să ne adunam gândurile și să vedem dacă obiectivul sfântului post este atins în noi, de ce este stabilit Marele Post, care este obligatoriu pentru toți creștinii? Ca să ne putem pregăti
Lumina slabă În secolul al XX-lea și la începutul secolului XXI, un om unic, un om de știință de renume mondial - Serghei Sergheievici Averintsev, a trăit și a lucrat în Rusia. El era foarte diferit de omologii lui. Din copilărie, alteritatea lui era vizibilă. Tot ceea ce a spus și a scris a fost unul rar
Vechile Statutele statut Gentle Lumina Studionului necesare pentru a cânta O Gentle Light „VLY“ (încet și în liniște?), Precum și Psalmii șase (din care se observă în altă parte că este cântat sau „spune vocea subțire de emoție“), ca la sfârșitul Utreniei ca psalmul pre-initiator la vespere,
O minte liniștită este tot ce aveți nevoie. Întrebare: Mă simt rău. Am o slăbiciune. Ce ar trebui să fac? "Maharaj: Cine se simte rău, tu sau corpul? Ce a fost bun? Ați fost plăcut când a simțit corpul
Lăcașul de timp liniștit Când am ieșit pe balconul din camera mea și în mănăstirea Sf. Panteleimon ma înconjurat cu corăbii și biserici, cu ochii opriți pe acoperișul plat al unei clădiri cu două etaje, chiar sub picioarele mele: se pare că din acest balcon glorios, alunecat cu struguri, poți pur și simplu
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: