Introducerea, nevoile și interesele ca forțe motivante ale activităților oamenilor sunt forțele motrice ale istoriei

În plus, știința marxistă a căutat cu grijă ceea ce fiecare filosof a considerat "forța motrice a istoriei", chiar dacă acest filosof însuși nici măcar nu sa gândit la nici o forță motrice. Cel mai adesea el a fost creditat cu "forța motrice", tocmai ceea ce a jucat cel mai important rol în doctrina sa: Dumnezeu, geografie, natură ca întreg, minte și așa mai departe.







Nevoile și interesele din antichitate s-au bucurat de interesul oamenilor de știință, dar au câștigat cea mai mare popularitate la vremea lui K. Marx și F. Engels. În opinia lor: nevoile și interesele au fost recunoscute ca forțe motivante ale activității umane. Ele sunt obiective și independente de conștiința umană, în sensul că ele apar și se manifestă cu necesitate, sunt asociate cu menținerea ciclului natural de viață. Dar nevoile și interesele se reflectă în conștiință, direcționează și determină acțiunile unei persoane.

O persoană construiește o locuință sau poartă haine nu pentru că dorește sau este frumoasă, ci pentru că are nevoie de o casă și haine pentru a-și proteja corpul, pentru a-și păstra viața. El este o ființă cu sânge cald. Nevoile naturale sunt o proprietate a naturii umane. Acestea, și mai presus de toate, nevoile biologice, vitale, induc în mod constant o persoană în procesul activității vitale de a căuta sau de a crea mijloacele necesare de subzistență.

Aveți nevoie de ceva. Exprimă atitudinea subiectului la condițiile necesare existenței sale.

Interesul este relația subiectului, purtătorul nevoii, cu nevoia însăși (satisfacție sau nemulțumire, clasarea nevoilor), precum și obiecte ale căror proprietăți și atribute determină atenția mass-mediei asupra nevoilor.

Nevoile și interesele sunt inseparabile de subiectul purtătorului, intră în structura sa. Existența nevoilor și intereselor creează o stare de tensiune și de pregătire pentru tipul sau activitatea corespunzătoare. Nevoile și interesele sunt realizate de subiect, care creează un plan de acțiune ideal (mental) destinat să le satisfacă. În acest sens, el stabilește un scop (adică el formează o imagine ideală a rezultatului dorit), alege mijloacele necesare și întreprinde acțiuni pentru atingerea scopului. În funcție de optimitatea mijloacelor selectate, de condițiile obiective obiective și de factorii subiectivi, obiectivul poate fi atins și rezultatul sau obiectivul așteptat nu este atins, iar rezultatul poate fi direct opus așteptărilor. Dar dacă rezultatul este atins și nevoia este îndeplinită, atunci apar alte nevoi.







De mare importanță este clasificarea intereselor prin natura subiecților. Pe baza identificării purtătorului de interese, se disting interesele personale, publice și de stat. O persoană este înțeles ca o singură ființă umană în independența sa și, în același timp, este implicată în relații cu asemenea persoane, posedând inteligență, voință și caracter. Societatea este o colecție de oameni uniți prin obiective comune, materiale concrete concrete și condiții spirituale ale vieții. Statul este înțeles ca un set de instituții guvernamentale (în sens restrâns) și ca o organizație a populației care ocupă un anumit teritoriu și care este supusă aceleiași autorități (într-un sens larg). În procesul de formare și dezvoltare a gândirii sociale, problema corelării intereselor personale, publice și de stat a fost întotdeauna acută. În lucrările fondatorilor teoriei de interes, sa subliniat importanța primară și puterea specială de a influența interesele personale asupra tuturor proceselor vieții publice: "Interesul fiecărui cetățean este legat într-un fel de interesul general ...". Interesele primare ale vieții sunt interesele cetățenilor, din care rezultă interesele societății și statul ca întreg. Statul în acest sistem de interese este privit ca un instrument care oferă cele mai bune condiții pentru dezvoltarea cetățenilor, a societății și a statului însuși, condiționată de întreaga gamă de factori obiectivi și subiectivi care acționează.

Interesele, exprimând relația dintre subiect și condițiile activității sale de viață, se manifestă prin mișcări inconștiente și motive de comportament destul de conștiente. Motivația pentru acțiune rezultă din realizarea nevoilor. Activitatea este o modalitate universală de a satisface nevoile umane printr-o atitudine activă de transformare față de lume. Nevoia și activitatea oamenilor, orientate spre satisfacția lor, sunt interdependente. Motivele sunt ceea ce îi motivează pe oameni să acționeze. Motivul este o motivație pentru activitate și activitate, legată de dorința de a satisface anumite nevoi. Motivele se formează pe baza nevoilor și a unei estimări a posibilităților de satisfacere a acestora. Sunt posibile diferite clasificări ale motivelor de comportament. Deoarece motivele sunt determinate de nevoile umane, clasificarea motivelor corespunde, în general, clasificării nevoilor. Motivația presupune că o persoană nu numai că aspiră la orice, ci și căută modalități de a-și atinge obiectivele. Procesul de motivație începe cu orice nevoie de nevoi percepute nesatisfăcute. Apoi, se definește un scop care presupune că este necesară o anumită direcție de acțiune pentru a satisface nevoia, prin care obiectivul poate fi atins și satisfacerea nevoii începe. Scopul este imaginea ideală a viitorului dorit; ceea ce vrea o persoană să obțină. Scopul, stabilirea țelurilor este o calitate exclusiv umană, subiectul lumii subiective a omului. Comportamentul unei persoane este determinat de relația dintre obiectivele pe care le stabilește pentru sine și mijloacele de a le atinge. Trebuie să fim de acord cu propunerea că "înțelepciunea înseamnă a atinge cele mai bune obiective prin cele mai bune mijloace".

Astfel, se poate spune că nevoile și interesele nu sunt doar principala forță motrice a vieții umane, ci și forța motrice a societății umane în ansamblu, ceea ce conduce la o dezvoltare progresivă constantă și continuă a societății.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: