Dumnezeu se dezvăluie acolo și în cei care se dezvăluie lui - propovăduind - pentru suflet - articole - școala de bucurie

Dumnezeu se dezvăluie acolo și în cei care se dezvăluie lui - propovăduind - pentru suflet - articole - școala de bucurie

Ce se întâmplă cu noi când vedem o boală gravă a celor dragi? Probabil, aceasta este întotdeauna o experiență dificilă. Dacă auzim despre o astfel de boală în raport cu alte persoane, ne întrebăm adesea: cât de vechi este el? În special, această experiență este greu atunci când vine vorba de un tânăr, deși moartea pentru o persoană în vârstă nu este naturală, deoarece Dumnezeu a creat fiecare persoană nemuritoare. Dar dacă putem încă să ne împăcăm într-un fel cu acest moment cu privire la persoana în vârstă, această experiență este foarte dificilă pentru un tânăr.







Sfânta Scriptură ne-a păstrat cuvintele venite de la rudele apropiate ale Sfântului Lazăr: dacă tu, Doamne, ai fost aici, prietenul tău nu ar fi murit. Acest sentiment al prezenței lui Dumnezeu ne atinge de multe ori mințile atunci când vorbim despre boală sau moartea oamenilor apropiați de noi, în special tinerii. "Dacă există un Dumnezeu, dacă El este prezent, atunci nu trebuie să permită moartea omului". Cu aceste cuvinte, suntem martorii, și mărturisesc, că fiecare viață umană este dată de Dumnezeu, nu el însuși un om a luat această viață, nu de la el însuși, el a luat-o, nu este el însuși un om născut, dar viața reală este dată de Dumnezeu.

În momentele de boală a celor dragi, noi, ea mărturisind, să zicem, „Doamne, dacă ești aici, dacă aveți, dacă acționați, nu lăsați această viață multiplica om în ea, nu să pipăim moartea acestui om.“

Dar ce urmează aceste cuvinte? Când vom reaminti mâine învierea din morți, Lazăr, ne vom aminti cuvintele pe care Mântuitorul le va spune sorei sale că nu este mort; doar crezi și nu vei mai participa niciodată la ea. Cuvintele "dacă, Doamne, sunteți aici", Dumnezeu întotdeauna răspunde: cred doar. Atunci sora lui Lazăr în fața lui Dumnezeu a mărturisit: "Da, Doamne, eu cred că Tu ești viața și sursa vieții". Asta înseamnă că trăiesc această speranță, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul meu, dacă mi se respiră moartea sau viața îmi respiră în față, cred, Doamne, că tu ești viață, cred în tine, Doamne.

Cu privire la aspirația noastră, la mărturisirea noastră "Da, Doamne, Eu cred că Tu", Dumnezeu așteaptă pregătirea mărturisirii noastre în această viață. Aceasta înseamnă că Domnul așteaptă de la noi faptele vieții, Domnul ne așteaptă să mărturisim această viață în toate lucrurile pe care le facem conform credinței noastre. Când spunem: "Dacă sunteți, Doamne", El ne răspunde: "Eu sunt" și ne așteaptă să mărturisim credința. Ți-am dat porunci, păstrezi cuvântul ăsta? Ți-am dat promisiunea, protejezi-o în viața ta? Te întrebi dacă sunt? Eu sunt, dar împliniți Cuvântul Meu?







Când ne întâlnim cu moartea, care se manifestă prin boala familiei și a prietenilor noștri și într-o zi respiră prin propriile noastre boli, mărturisirea lui Dumnezeu va fi puternică numai atunci când trăiesc prin Cuvântul Său. Și când trăiesc doar să aștept acțiunea Lui, dar sunt inactivă, ce minuni mă pot aștepta?

La întrebarea noastră: Doamne, dacă ai - Domnul ne răspunde cuvintele pe care le auzim de multe ori aceste cuvinte adesea rostite în școlile de duminică, acestea sunt înfățișate pe diferitele imagini externe care atinge inima: „Voi Mă numiți Tată, și nu asculta la mine, ca un fiu, mă numesc Dumnezeul lor, dar nu mi servească drept idoli Dumnezeu și închinare, fă-mă să te sun lumina, dar nu mergi după mine, să mă suni adevărul, și întreabă-mă să judece adevărul și să Adevărul a triumfat, dar tu nu o faci singur rave și deseori fac lucruri nedrepte, și nu vorbești cuvintele veridice și tu nu faci lucrurile bune ".

Astfel Domnul răspunde reproșurilor noastre: "Dacă tu, Doamne, ești". Dacă nu mă auzi ca un fiu, nu merg după mine ca un fidel al luminii, nu asculta cuvântul meu, nu este executat poruncile Mele, nu trăiesc cuvintele pe care vi le-am dat și să aducă ei înșiși păcatul, viciul, acum ce te astepti de la mă? Mă întrebați: dacă sunt? Există! Dar nu în viața voastră, pentru că nu acționați conform Cuvântului Meu.

Miracolul învierii lui Lazăr sa întâmplat, fără îndoială, din cauza marea dragoste a Domnului și a Mântuitorului Hristos față de prietenul Său, dar sa întâmplat prin credința oamenilor. Despre aceasta ne mai reflectăm cu voi, când ne amintim de sora lui Lazăr, cât de fierbinte ea a mărturisit Hristos. La urma urmei, nu toți morții au fost ridicați la apariția lui Hristos. Viața a revenit doar la cei morți când a trăit credința în Hristos. Ne putem aminti de asemenea învierea unei văduve nefericite în familie. De multe ori Domnul a arătat mila Sa și miracolul Lui prin atingere miracolul credinței altora.

Când spunem că există foarte puține minuni în viața noastră, vedem foarte puțin din manifestarea miraculoasă a lui Dumnezeu, cel mai probabil, prin aceste cuvinte mărturisim despre incapacitatea noastră de a vedea această minune a lui Dumnezeu. Noi mărturisim că prin noi, ca printr-un pahar dim, lumina lui Dumnezeu nu se rupe, iar lumea noastră rămâne întunecată, sumbră. Și apoi spunem: câtă întuneric în lumea noastră, câtă durere, câtă tristețe, câte boli, câtă singurătate, câtă neadevăr, de ce?

Deoarece lumina lui Dumnezeu prin mine nu trece prin lumea aceasta. În mine, ca într-un pahar plictisitor, lumină, această lumină piere și nu strălucește mai departe. De aceea și Hristos a spus: voi sunteți lumina lumii. Nu în El Însuși Dumnezeu se descoperă pe Sine în lume, ci prin cei care Îl cred. Tu ești lumina lumii. Tu ești sarea pentru lume. Trebuie să aveți acele proprietăți prin care Dumnezeu acționează în lumea sa.

Dumnezeu nu acționează în mod direct, nu acționează fără participarea noastră, pentru că ne-a dat libertate. Dumnezeu acționează acolo unde omul permite alegerea, credința, prin el însuși să acționeze. Sigur, Domnul se bucură în credincioșii săi, prin care lucrează în credință. Biserica sa, noi toți botezați în Numele Sfintei Treimi și Viața dăruitoare, Domnul cheamă să fie vasul prin care El se toarnă pe Sine și pe prezența Lui în lume. Dumnezeu nu lucrează fără noi, pentru că ne iubește. Dacă ar acționa fără noi, atunci nu ar fi absolut necesar să ne venim în lume. El acționează prin noi prin iubirea Lui pentru fiecare dintre noi, pentru întreaga rasă umană.

Ne gândim la faptul că atunci când caut pe Domnul: Doamne, bine, unde ești Tu? Dumnezeu mă întreabă: Ei bine, unde ești tu? Cât de des m-am întors la Dumnezeu cu o cerere și Dumnezeu mi-a dat speranța vieții, puterea de a trăi și mi-a dat o schimbare în circumstanțele din viața mea. Totul a devenit un al doilea vânt pentru mine, așa cum a devenit pentru Lazăr, pe care la înviat din morți. De câte ori Dumnezeu mi-a dat nu numai o seară cu lacrimi, dar și o dimineață cu bucuria unei noi zile. A fost această bucurie pentru mine o forță și o convingere de a urma cuvântul Său, de a asculta de cuvintele Lui, de a fi credincios Evangheliei Sale?

Dumnezeu se descoperă pe Sine Însuși acolo și în cei care se descoperă Lui, cu ei și pe Dumnezeu, Amin.

Episcopul Pyatigorsk și Theophylactul Circassian.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: