1. Partea teoretică
1.1 Caracteristicile întreprinderii
Principalele activități de producție și comerciale ale companiei:
producția și livrarea de computere, servere, componente și periferice;
furnizarea de echipamente de copiere;
implementarea de software licențiat;
implementarea și întreținerea echipamentelor de copiere;
stabilirea de rețele locale;
introducerea și susținerea sistemelor informatice pe baza produselor software "Firmele 1C";
dezvoltarea și susținerea site-urilor web;
întreținerea tehnică și de întreținere a întreprinderilor din orașul Ekibastuz pe bază contractuală.
În prezent, obiectivul companiei este dezvoltarea în continuare a sectorului privat al pieței și consolidarea pozițiilor sale de lider. Pentru a atinge acest obiectiv, managementul companiei caută mereu noi metode de lucru cu clienții, îmbunătățind serviciile.
Conducerea companiei face pariul principal privind reducerea prețurilor cu amănuntul, în comparație cu nivelul lor în rândul concurenților existenți, precum și calitatea produselor vândute și a serviciilor.
1.2 Formularea economică a problemei
Pentru școala 24 din centrul tehnic "Revers" în legătură cu acțiunea din toate departamentele au fost făcute reduceri. În departamentul de tehnologie de copiere și de reîncărcare a cartușelor o reducere de 5%, în departamentul de vânzare de echipamente informatice 10%, în departamentul de reparare și întreținere a echipamentelor informatice 10%.
Pentru școala 35 din centrul tehnic "Revers" în legătură cu acțiunea din toate departamentele au fost făcute reduceri. În departamentul de copiatoare și Umplere de cartușe de o reducere de 5%, în departamentul de vânzări al tehnicii de calcul ca o reducere regulat de 15%, în departamentul de reparații și întreținere a echipamentelor de calculator 12%
Pentru CTIU "Kainar" în legătură cu acțiunea în toate departamentele au fost făcute reduceri. În departamentul de tehnologie de copiere și reumplerea cartușelor o reducere de 3%, în departamentul de vânzarea de echipamente informatice o reducere de 5%, în departamentul de reparare și întreținere a echipamentelor informatice 6%.
Pentru Clubul de calculatoare au fost făcute "cele mai bune" reduceri în toate departamentele. În departamentul de tehnologie de copiere și de reîncărcare a cartușelor o reducere de 2%, în departamentul de vânzare de echipamente informatice o reducere de 5%, în departamentul de reparare și întreținere a echipamentelor informatice 6%.
Efectuați un plan pentru organizațiile de întreținere care au un beneficiu maxim pentru centrul tehnic, având în vedere reducerile oferite.
La întreținerea departamentului de vânzări al școlii 24 nu trebuie să existe mai mult de 15 vânzări, întreținerea departamentului de reparații pentru școală 24 nu ar trebui să fie mai mică de 15 apeluri.
Tabelul 2.1 - Tabel sursă
X11<=15 x 12>= 15
1.3 Modelarea economică și matematică
Conținutul distinge modelele economico-matematice și statistico-statistice. Diferența dintre ele se datorează dependențelor funcționale care le conectează cantitățile. Astfel, modelele economice-statistice sunt legate de indicatori grupați în moduri diferite. Modelele statistice stabilesc relația dintre indicatori și factorii lor determinanți sub forma unei funcții liniare și neliniare. Modelele economice și matematice includ un sistem de constrângeri, o funcție obiectivă.
Sistemul de constrângere constă în ecuații matematice sau inegalități individuale, numite ecuații de echilibru sau inegalități.
Funcția obiectiv conectează diferite valori ale modelului. De regulă, indicatorul economic (profit, profitabilitate, cost primar, producție brută etc.) este ales drept obiectiv. Prin urmare, funcția obiectivă este denumită uneori economică, criterială. Funcția obiectiv este o funcție a mai multor variabile și poate avea un termen independent.
Criterii de optimitate - un indicator economic, exprimat prin funcția obiectivă prin alți indicatori economici. Un număr de funcții obiective diferite dar echivalente pot corespunde aceluiași criteriu de optimitate. Modelele cu același sistem de constrângeri pot avea diferite criterii de optimitate și diferite funcții obiective.
O soluție a modelului economico-matematic, sau a unui plan admisibil, este un set de valori de necunoscute care satisface sistemul său de constrângere. Modelul are numeroase soluții sau un set de planuri fezabile, dintre care unul trebuie să găsească singurul care satisface sistemul de constrângere și funcția obiectivă. Un plan acceptabil care satisface funcția obiectivă se numește optim. Printre planurile admisibile care satisfac funcția obiectivă, de regulă, există doar un plan pentru care funcția obiectivă și criteriul de optimitate au o valoare maximă sau minimă. Dacă modelul problemei are multe planuri optime, atunci pentru fiecare dintre ele valoarea funcției obiective este aceeași.
Dacă modelul economico-matematic al problemei este liniar, atunci planul optim este atins în punctul extrem al regiunii de variație a variabilelor sistemului de constrângere. În cazul unui model nelinar de planuri optime și valori optime ale funcției obiective, pot exista mai multe. Prin urmare, este necesar să se determine planurile extreme și valorile extreme ale funcției obiective. Un plan pentru care funcția obiectivă a modelului are o valoare extremă se numește un plan extrem sau o soluție extremă.
Pentru modelele neliniare, există uneori valori extreme ale funcției obiective, iar pentru modelele liniare de planuri extreme și valori extreme, funcția obiectivă nu poate exista.
Astfel, pentru a adopta o soluție optimă la orice problemă economică, este necesar să se construiască modelul său economico-matematic, care include un sistem de constrângeri, o funcție de țintă, un criteriu de optimitate și o soluție.
Metoda de construire a modelului economico-matematic este de a prezenta esența economică a problemei matematic, folosind diferite simboluri, variabile și constante, indici și alte notații. Toate condițiile problemei trebuie să fie scrise sub formă de ecuații sau inegalități. Prin urmare, în primul rând, este necesar să se definească un sistem de variabile care, pentru o anumită sarcină, poate indica volumul necesar de producție la întreprindere, cantitatea de mărfuri transportată de furnizori către anumiți consumatori.
1.4 Formularea matematică a problemei
Modelul matematic al problemei de transport în cazul general are forma
i = 1,2, ..., m; j = 1,2, ..., n. (1.4)
Funcția obiectivă a problemei (1.1) exprimă cerința de a asigura un minim de costuri totale pentru transportul tuturor bunurilor. Primul grup de ecuații (1.2) descrie faptul că stocurile tuturor furnizorilor m sunt exportate complet. Al doilea grup de n ecuații (1.3) exprimă cerințele pentru a satisface complet cerințele tuturor n consumatorilor. Inegalitățile (1.4) sunt condițiile pentru ne-negativitatea tuturor variabilelor problemei.
Astfel, formularea matematică a problemei de transport este după cum urmează: găsiți variabilele problemei
i = 1,2, ..., m; j = 1,2, ..., n. (1.5)
satisfacerea sistemului de constrângeri (1.2), (1.3), condițiile de ne-negativitate (1.4) și asigurarea minimului funcției obiective (1.1).
În modelul de problemă de transport considerat, se presupune că livrările totale de furnizori sunt egale cu cererile totale ale consumatorilor, i.
1.5 Problema transportului cu mijloace de transport limitate
Numele "sarcina de transport" combină o gamă largă de sarcini cu un singur model matematic. Aceste probleme se referă la probleme de programare liniară și pot fi rezolvate prin metoda simplex. Cu toate acestea, matricea sistemului de constrângere al problemei de transport este atât de unică încât s-au dezvoltat metode speciale pentru rezolvarea ei. Aceste metode, ca și metoda simplex, fac posibilă găsirea soluției inițiale de sprijin și apoi îmbunătățirea acesteia pentru a obține soluția optimă.
În formula generală a sarcinii de transport se presupune că din orice punct de producție orice punct de consum poate fi transportat orice cantitate de încărcătură.
Într-o serie de cazuri, optimizarea planificării traficului trebuie să țină seama de posibilitățile limitate ale căilor și mijloacelor de transport. Prin urmare, modelul matematic al problemei de transport:
Ar trebui introduse condiții restrictive suplimentare, luând în considerare posibilitatea traseelor și mijloacelor de transport.
Dacă posibilitățile de transport dintre punctele I și j sunt notate cu dij. cantitatea de marfă care poate fi transportată în această direcție pe perioada planificată nu trebuie să depășească capacitatea de transport, adică
Apoi constrângerile 1.10, 1.11 sunt combinate, iar modelul de problemă este complicat de constrângerile bilaterale ale variabilelor
Capacitatea totală de transport de drumuri care leagă punctul de producție-I-lea, cu toate punctele de n de consum, ar trebui să fie netedă, sau mai mult decât numărul de produse destinate formulării prezentului alineat tuturor i-lea n consumator, adică,
Capacitatea totală de transport a drumurilor care leagă punctul de consum j-a cu toate punctele m de producție trebuie să fie egală sau mai mare decât numărul de produse care trebuie să fie puse în punctul j-a tuturor furnizorilor de m, t. E.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: