Părea că a fost o veșnicie, de ore îndelungate de așteptare agonizante, înainte ca ușa mașinii să se lovească în final. Am sărit din pat, am aruncat haina și am urcat jos. Erin era deja la ușă și o privea pe Sean ajutându-Lina să iasă din mașină.
Jacheta unui bărbat este îmbrăcată peste umeri, cu fața palidă și murdară. Dar ea este în siguranță și sună! E în regulă. Dar când a privit-o și mi-a întîlnit ochii, mi-am dat seama că nu era așa.
Lina trod foarte atent, prudent se deplasează picioarele, și am știut cum se simte. Ea a imbratisat umerii ei și, când Sean ajuns să-l trimită la casa, speriat. M-am gândit la omul care la răpit, la înclinațiile lui. M-am simțit rău, și a apărut în gura gust vodca cu suc de portocale, m-am simțit cald respirație și perseverența cu degetele carnea moale.
- Lina! Am sunat și ea mi-a dat din cap.
Ceea ce am luat mai întâi la noroi, era sânge închegat pe buze și bărbie. Am vrut să iau mâna, dar ea sa crispat și mai mult, și m-am dus după ea. În casă, își aruncă jacheta de pe podea. M-am aplecat să-l ridic, dar Erin a fost înainte de mine. Ea a luat-o și înmânat lui Sean, iar punctele de vedere fulgera ceva ciudat, am crezut că a fost furie.
Unde este? Am șuierat la Sean.
Lina, aplecându-se peste chiuvetă, a băut apă direct de la robinet.
Am fost copleșit de dorința primitivă de a-l răni pe acest om pentru a avea încredere în el și el a profitat de el. Am vrut să-l răsucesc și să-l rup în bucăți - încă nu merită un astfel de drojdie.
- Îl căutăm, răspunse Sean. - A vrut.
- Ce vrei să spui? Nu era cu el?
Lina încă gulped jos apă.
- A fost dusă la spital? L-am întrebat pe Sean.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: