Acordul de garanție în Codul civil al Federației Ruse: principalele prevederi
Înțelesul garanției constă în faptul că garantul se angajează să fie răspunzător față de creditor pentru obligația principală a debitorului în temeiul acestei obligații atunci când debitorul nu își desfășoară activitatea. Acordul de garanție se încheie între garant și creditor în temeiul principalelor obligații care decurg din regulile din sec. 28 din Codul civil al Federației Ruse.
Se poate emite o garanție pentru obligațiile care nu au avut încă loc. O garanție este posibilă cu privire la o obligație restante. Garanția prevede nu numai obligații contractuale, ci și, de exemplu, obligații de îmbogățire fără justă cauză sau delictuală (clauza 3 din Decretul nr. 42).
Încheierea contractului
Drepturile și obligațiile părților în cadrul acordului de garanție
Valoarea răspunderii garantului este determinată de contractul de garanție. În cazul în care nu există o astfel de condiție în contract, garantul este răspunzător în aceeași sumă ca debitorul, adică trebuie să plătească:
- suma datoriei;
- dobânzile datorate în cadrul datoriei principale;
- costuri juridice;
- alte pierderi ale creditorului cauzate de neexecutarea debitorului.
Dacă există o condiție în acordul de garanție pentru a asigura valoarea datoriei și nu există instrucțiuni privind asigurarea altor obligații (de exemplu, dobânda), aceasta înseamnă că garanția este limitată numai de această sumă. Un astfel de contract nu poate fi recunoscut ca fiind încheiat (clauza 10 din Rezoluția nr. 42).
În cazul în care obligația garantată de garanție a fost modificată fără consimțământul garantului, ceea ce a condus la o creștere a valorii răspunderii și / sau a altor consecințe necorespunzătoare garantului, garanția este responsabilă în același volum.
Codul civil al Federației Ruse prevede prezumția responsabilității comune a garantului. Răspunderea subsidiară a garantului poate fi stabilită prin contractul de garanție sau prin lege. Dacă există mai mulți garanți (co-semnatari), atunci aceștia poartă răspundere solidară. Altele pot fi stabilite prin acord.
Regresarea garantului față de debitor
Garantul are aceleași obiecții față de creditor ca debitor, chiar și atunci când debitorul le-a refuzat. Limitarea dreptului la obiecții este nulă. Atunci când creditorul adresează cererile garantului, acesta din urmă se referă la debitor. Ca răspuns, debitorul trebuie să informeze garantul cu privire la posibilele obiecții cu privire la aceste afirmații.
De la acel moment, garantul are două posibilități: să aplice regres debitorului și / sau co-semnatarilor sau cu cererea (dacă este cazul) de îmbogățire neîntemeiată către creditor. Garantul trebuie să informeze fără întârziere debitorul cu privire la executarea cererilor sale, în caz contrar pierde dreptul de recurs.
Răspunderea independentă a garantului în temeiul contractului
Garantul poartă răspunderea independentă (adică răspunderea pentru acțiunile sale și nu acțiunile debitorului) în cazul în care obligația sa față de creditor nu este îndeplinită decât dacă această răspundere este stabilită prin contractul de garanție (punctul 12 din scrisoarea de informare nr. 28).
De exemplu, un contract de garanție poate constitui o sancțiune în favoarea creditorului pentru nerespectarea obligațiilor garantate de contractul de garanție (punctul 11 din Rezoluția nr. 42).
Încetarea acordului de garanție
Codul civil conține următoarele motive pentru rezilierea garanției:
- rezilierea obligației principale;
- transferul datoriilor la obligația principală către o altă persoană fără obținerea consimțământului garantului;
- incapacitatea creditorului de a executa în mod corespunzător creanțele debitorului sau garantului;
- rezilierea termenului de garanție specificat în contract.
Astfel, termenul de garanție este exclusiv.
Condiția privind funcționarea garanției înainte de îndeplinirea integrală a obligației principale nu poate determina perioada de valabilitate a garanției (punctul 2 din scrisoarea de informare nr. 28). Sfârșitul termenului de garanție specificat în contract reziliază garanția, dacă înainte de expirarea acestei perioade creditorul nu a fost dat în judecată garantului (clauza 5 din scrisoarea de informare nr. 28).
Un eșantion din contractul de garanție poate fi descărcat de pe linkul: Eșantionul acordului de garanție.
Astfel, acordul de garanție este un instrument juridic eficient care sporește fiabilitatea obligației și este folosit pe scară largă în circulația civilă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: